1,744 matches
-
reintrării sale în viața publică. Doleanțele stărilor bucovinene, cuprinse în memoriu, vor găsi un ecou favorabil la autoritățile centrale vieneze. În expunerea asupra problemei despărțirii Bucovinei de Galiția, prezentată împăratului la începutul lunii iunie 1790, de Cancelaria Reunită Boemiano-Austriacă, de Cămara Aulică și de Banca Deputăției Ministeriale (Ministerial Banco Deputation)13, erau aduse o serie de argumente desprinse din memoriul bucovinean. Expunerea arăta că partea din Moldova cedată imperiului de Poartă în 1775, numită acum Bucovina, a fost unită în anul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
unde primeau funcțiile și demnitățile dorite. Pe de altă parte, comunitatea de limbă și de obiceiuri, ca și legăturile familiale între cei din Bucovina și cei din Moldova, făceau total ineficace pentru locuitorul bucovinean legea domiciliului. De aceea, Cancelaria Aulică, Cămara Aulică și Banco-Deputăția Ministerială erau de părere că Bucovina trebuie despărțită formal de Galiția și tratată ca "o provincie aparte"15. Pe baza acestei expuneri, cancelarul Kollowrat înainta împăratului un referat în care propunea despărțirea Bucovinei de Galiția, începând cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
au drept consecință puterea și destinele"66. În viziunea sa, "țările din jurul și de la Marea Neagră", în special Moldova și Țara Românească, "dăruite cu avantaje evidente și produse naturale", "oferă din belșug... imperiilor nefertile și active... terenuri cerealiere, celor secătuite, o cămară nesecată de materiale pentru fabricile sau manufacturile lor, de la materiile de bază, până la rădăcini colorante". "Popoarele acestor întinse zone sunt acum, printr-o urmare naturală a guvernării lor, fără industrie, relații și legături cu nici o națiune străină și știu puține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
se urmărea să se facă o reparație la adresa acestuia, pentru nedreptățile suferite în ultimii ani de domnie ai lui Iosif al II-lea și să se dea o oarecare satisfacție stărilor bucovinene. Cancelaria Aulică Boemiano-Austriacă notifica pe 5 iulie 1792, Cămării Aulice și Guberniului Galiției, numirea secretarului gubernial Balș în funcția de căpitan al districtului Bucovina, cu un salariu de 1.500 florini. Hotărârea urma să intre în vigoare din ziua depunerii jurământului la intrarea în serviciu de către cel numit. Totodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de către unii boieri, de mitropolitul Moldovei și chiar de domnul Constantin Ipsilanti 261, fiecare având propriile interese în împiedicarea acestei tranzacții. În octombrie 1799, comisia de anchetă condusă de consilierul curții, contele Sweerts, trimitea un amplu raport contelui Saurau, președintele Cămării Aulice din Viena, în privința greutăților întâmpinate în vinderea moșiilor din Moldova, către Teodor Musteață 262. După ce trecea în revistă toate impedimentele ivite în calea tranzacției și stabilea solvabilitatea cumpărătorului, comisia propunea vânzarea separată a moșiilor, cu un preț cuprins între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a poziției. Aceste țări dăruite cu avantaje evidente și produse naturale oferă din belșug prin bogățiile minerale, animale și florale toate materialele care aparțin, fie nevoilor vieții, fie luxului. Imperiile nefertile și active găsesc aici terenuri cerealiere, cele secătuite o cămară de materiale pentru fabricile sau manufacturile lor și chiar de la materiile de bază, până la rădăcini colorante și cele mai mici ingrediente care sunt necesare pentru finisarea unei mărfi și celor comerciale, o avere sigur încă nefolosită. Toate vor trage ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și ruginită pusă în capul lui. Asta mi-a fost ursita”. Tot în noaptea de Anul Nou, punea douăsprezece foi de ceapă umplute cu sare, câte una pentru fiecare lună a anului, în covata cu mălai și le lăsa în cămară până a doua zi când venea de la biserică. Foile de ceapă aveau ordinea lunilor din an, și astfel „afla” care luni ale anului care începea, ( în cepe) vor fi mai ploiase și care mai secetoase. Mămica ținea foarte mult ca
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de joc e de-acolo, ca și tortura (tortura era pentru Fleming ce era agricultura pentru Tolstoi), ca și femeia fatală, ca și concluzia finală a lui Bond în privința ei (o grosolănie bufnind ca o ușă trîntită definitiv peste singura cămară încălzită din inima lui), iar Daniel Craig e primul interpret care găsește cheia originară a personajului (de fapt, singurul lui mister) : faptul că, deși e dependent de viața pe picior mare, ea adică viața nu prea îi priește ; n-are
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
întâmplările” Cenaclului. Dacă a recunoscut și promovat valorile, dacă a îndemnat la trăire românească (Mai ești om un pic/Altfel nu se poate) și l-a trimis pe Moș Gerilă după Moș Crăciun, Păunescu are dreptul la un loc în cămara sufletului românesc. *STTL, inscripție latină înscrisă între cele patru brațe ale crucii, prescurtare de la „urarea” Sit tibi terra levis (Să-i fie țărâna ușoară!) Lada cu vechituri Motto: „Tempus edax rerum” (lat. „Timpul înghite totul”) (Ovidiu, Metamorfoze) Trebuie că a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
un țol de cânepă, o pernă la cap, dormeam cu picioarele la sobă. Ne acopeream cu o cergă; dormeam foarte bine. Soba venea așa în dreapta ușii cum intrai în casă și pe spatele sobei era un loc de intrat în cămară, unde noi, copiii, dormeam noaptea. Casa nu era înaltă, un om mijlociu ajungea cu mâna la grinzi sau chiar la podul făcut din scândură de tei și lămbuită (nut și feder = una în alta ). Hornul sobei mergea până în podul casei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
multe idei despre autori și opere. Când s-a făcut aproape miezul nopții și gazda noastră se cherchelise, omul a avut ideea să ne dăruiască ceva care să ne amintească de Tallin. Dădu buzna în atelierul său, deschise ușa unei cămări spațioase, de unde scoase câteva suluri de pânze pictate de fostul său vecin, plecat de mai mulți ani. Vecinul era absolvent al Academiei de Arte și, o perioadă, își câștigase existența pictând portrete ale lui Lenin cerute de propagandă. Nu i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
odihneau în aceeași încăpere. Iarna, spun bătrânii, aduceau și vițelul în casă "să nu dejere". Drept coperișuri, cât cuprindea priveliștea, căciuli de stuf tăiat din iazurile lui Chiriță sau al Loieștilor. În general, fiecare casă bătrână arată până astăzi două cămări scunde, la care se ajunge printr-un culoar intermediar, strâmt și întunecos. Prin ferestrele mărunte mult soare nu răzbătea în încăperi. În curte, alături, se humuia un bordei pentru troacă, pentru așezatul lemnelor sau chirpiciului; în alt loc se zidea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe care G. Călinescu îl plasează într-o odăiță din spatele casei, cu intrare separată. Trebuie remarcat că autorul descrierii își începe fraza cu ne închipuim... Realitatea a fost următoarea: în spatele casei era un hol strâmt și lung, care servea drept cămară și probabil ca adăpost lucrurilor trebuincioase gospodăriei. Probabilitatea unei erori este nulă, de vreme ce casa actuală a fost reclădită pe fundația celei vechi, găsită în urma săpăturilor arheologice, fundație care a păstrat amprenta la sol a casei, așadar cuprindea și împărțirea camerelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pelerinaj În Grecia. În urma acestui pelerinaj, doamna Maria Moșneagu, revarsă, În această nouă carte, impresiile și sentimentele trăite În preajma numeroaselor biserici și mănăstiri grecești. Cu sufletul ei sensibil la tot ceea ce este frumos și sfânt, autoarea surprinde și adună În cămara inimii sale mari, ca o albină harnică și credincioasă, nectarul și balsamul vieții duhovnicești Închinate exclusiv Bunului și Atotmilostivului Dumnezeu. În partea a doua a cărții, doamna Maria Moșneagu ne oferă tuturor un „buchet de flori duhovnicești" dedicat Mântuitorului și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
au aranjat și aci 2 muzee, unul de la Sfat din Piața 23 Aug., a rămas pentru documente istorice, iar celălalt pentru artă, cu sculptură și pictură. Aci sunt săli frumoase, În fața parcului central, dar majoritatea lucrărilor stau Încă Într-o cămară mare În dezordine. Dl. Teodorescu, zis aci Bădia , are un singur tablou micuț, cam 30/40 cm, intitulat: „Poarta Ecaterinei”. După rugămintea mea, a fost căutat 2 zile și n-a fost găsit. Direcția Îmi spunea că l-ați putea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
proteja curtea de privirile indiscrete din exterior. O incintă pătrată standard are, de obicei, o curte în față și alta în spate. În casele situate în curtea din față sunt aranjate camere pentru oaspeți, o cameră de lectură și o cămară. În cele aflate în curtea din spate sunt amenajate dormitoarele membrilor familiei. În camera din centru stau bătrânii, adică stăpânii casei. În clădirile laterale stau copiii și generațiile tinere. Toate construcțiile sunt legate printr-un coridor. Decorațiunile, sculpturile, picturile din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a d-rului Dinu Brătianu, [ale lui] Lukasiewicz, Olga Florescu, Ionescu etc. Pe lângă scenele tragice, erau și comice. Astfel, casa d-nei Lukasiewicz, un model de instalație gospodărească, fusese ocupată de prințul Schaumburg-Lippe, fost secretar la Legația germană în timpul neutralității. Acesta golise cămara, trimisese acasă nenumărate borcane Rex cu conserve și dulcețuri și se bucura de cel mai modern confort, ba încă, în dorul de a face spirit, el și prietenii lui se îmbrăcau în hainele doamnei, puneau pălăriile ei și făceau bicicletă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
oarbe, cu o ușă masivă și veche de stejar, ferecată c-o cruce de spijă lucrată în mii de podoabe și flori... El deschise c-o cheie mare și ruginită poarta, sui scările înguste în sus și intră într-o cămară nalt boltită în mijlocul căreia se afla o masă de piatră sură și un scaun vechi, a cărui îmbrăcăminte de piele era toată ferfenițită... Numai luna se uita sperioasă pin fereasta veche, năruită* și fără obloane, care sămăna mai mult [cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
instinctiv îl dusese în această vizunie... el găsise cheia la sine... Un dulap vechi de lemn mohorât, lucrat cu fel de fel de sculpturi, era pe jumătate deschis, o candelă de steclă roșie închisă vărsa raze slabe de rubin în cămara pustie... el deschise dulapul... scoase un pergament vechi și-l desfășură dinaintea lui... Era o cartă a Spaniei. În un loc al ei era mânjită cu coloare galbenă ca aurul... El s-apropie de fereastă și se uită mult la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aici trebuie să fie visul vieței mele... Și, ca și când s-ar fi speriat de neîngrijirea cu care lăsase dulapul deschis, aruncă iute pergamentul în fundul lui și-l închise iute c-o cheiță, de oțel... Apoi începu să se primble prin cămară... O oală de flori numai cu pământ era într-un colț... El turnă pământul afară... sub el erau monede de aur... C-un fel de aviditate el legă banii într-o treanță veche și-i puse în sân... Toate ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bătrânul, c-o lumânare de ceară într-un sfeșnic de argint, prin toate odăile largi și deșerte, și [ca] vise din bătrâni îl încunjurau acele portrete care, serioase în cadrele lor, se uitau parecă la el... El ajunse într-o cămară naltă și fără ferești... Afară de ușa pe care intrase nu mai era o alta... El închise acea ușă după sine, trase, pe dinăuntru, un drug de fier peste ea... s-apropie de un părete de piatră pătrată si împinse într-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
el în acea carte? Adesea nimerea între foi zăloage de mătase cadrilată or verde, acolo-și oprea privirea mai multă vreme, apoi iar întorcea și scria cifre pe o hârtie, însă bisericește - adică cu slove; o tăcere adâncă era în cămară și numai pana cea veche de gâscă scîrșnea pe hârtia vânătă și grunzu - roasă or suna izbită [de] călămările pline c-o cerneală cleioasă și oțetită. În urmă el închise manuscriptul vechi, plin de note marginale scrise foarte mic și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
coadă, chiar la ultima poziție ceva de genul “și ce crezi tu că mai trebuie prin casă”... De abia aici am rupt cuiul! Adică ar trebui să știu ce mai lipsește din nenorocitul ăla de frigider, din nemernica aia de cămară, din insuportabila aia de debara în care ține nevastă-mea chimicalele de spălat și frecat chiuveta? Vă întreb creștinește stimați bărbați și tovarăși de suferință. Ce părere aveți în problema aceasta extrem de spinoasă? Nu știu voi, dar subsemnatul nu a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ceva față de părintele Ioan sau față de ceilalți călugări, când am mâncat toată dulceața, cinci borcane, dulceață de zmeură, strecurată prin sită de fratele Rafael, atât i-au ieșit, cinci borcane, și am mâncat-o toată, m-am tot dus în cămară pe furiș, fratele Rafael i-a spus părintelui Ioan, l-am auzit când i-a mărturisit ce făcusem, n-am mai așteptat răspunsul părintelui și-am fugit și m-am ascuns în jilțul înalt din biserica de lemn, îmi strecuram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sufragerie” sunt adevărate fotograme demne de atașat la o viitoare istorie a patriei ce se va scrie în viitor după mărturii olografe îngălbenite prin arhive vasluiene. „Amintirile din sufragerie” sunt doar felul întâi și cu toată criza, autorul are o „cămară” plină pregătită să o dăruie flămânzilor de adevăr, hrăniți doar cu iluzii și alte manipulări ca desert. Deocamdată salutăm cu reverență revenirea domniei sale la serviciile hârtiei scrise și decizia de a poposi și în librării, amvonul milenar al strălucirii cuvântului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]