2,073 matches
-
aeternam, murmură Velasco, ținându-l pe tânăr de mâna murdară de sânge și de noroi. În clipa aceea, nu mai era un misionar mistuit de ambiția de a creștina Japonia, ci un simplu preot care veghează într-un cătun la căpătâiul unei bătrâne ce-și dă ultima suflare. Requiescat in pace. Ca și cum ar fi închis cea din urmă poartă a vieții, Velasco își trecu ușor mâna peste ochii aceea holbați și încremeniți. Chipul trist al indianului îi aminti de cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și Hasekura tăceam. Doar în încăperea din fund ardea o lumină. În fața ușii stăteau câțiva supuși împreună cu Nishi. Am pășit înăuntru. Pe un cearșaf plin de sânge se vedea trupul lui Tanaka zăcând cu capul într-o parte, iar la căpătâi stăteau rânduite cu grijă teaca și sabia scurtă pe care o folosise ca să-și ia viața. Cei doi supuși ai lui Tanaka stăteau lângă sfeșnic așezați cuviincios și se uitau la chipul neînsuflețit al stăpânului lor ca și cum ar fi așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai degrabă împăcat, ca și cum prin moarte s-ar fi eliberat de toate suferințele. Aproape că mi s-a părut că moartea, mai mult chiar decât Dumnezeu, îi adusese odihna. Unul dintre supușii lui Tanaka a dat să-i așeze la căpătâi o mică statuie a lui Buddha, dar încercarea lui mi-a adus aminte că Tanaka primise botezul și că de bine, de rău, eu eram preot. — Nu ne este de trebuință statuia lui Buddha. Senior Tanaka era creștin, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu pielea fină, brăzdată de vinișoare și mirosind a mosc, zăcea acum putrezit printre mormane de flori efemere, care fuseseră cândva superbe, viu colorate și cu parfumuri suave. Cineva a încercat să aprindă o lumânare, să i-o pună la căpătâi, dar gazul emanat de materia în descompunere a explodat și toată casa s-a transformat într-un imens rug în flăcări, care a incinerat trupul preabogatului și mult păcătosului Dimitrios... Capitolul VII CÂRCIUMA SE MAI GOLISE ÎNTRE TIMP, dar afară
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acolo decât la noi. Ori astăzi, e liber oricine să plece unde vrea, rromii de exemplu. Și nimeni nu mai are de suferit când spune că dincolo e din ce în ce mai bine decât la noi! Pleacă lumea la muncă, pleacă oameni fără căpătâi, vagabonzi, curve, fără restricție. Și mulți dintre ei sunt nevoiți să se întoarcă la patria mumă, că aici e țara tuturor posibilităților, nu acolo, unde nu prea ai voie să faci ce te taie capul. în al patrulea rând, progresele
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Jeffrey Franks, știți voi, e vorba de băiatul acela grăsunel, cu meclă de tocilar care parcă și acum plânge după sendvișul care i se fura de răuvoitori în clasele primare. Desigur că mulți au observat că de când tot vine la căpătâiul acestei țări bolnave, direcționând-o lent spre lumea cealaltă, a început s-o rupă binișor pe românește, poate chiar mai bine decât mulți dintre parlamentari, miniștri și membri ai guvernului (a se vedea în special cei le la Ministerul Culturii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dorită, precum o turmă. Și boschetarul Pațurcă, între două reprize de despăduchere, zbiera versurile sale infecte de la tribuna ridicată ad-hoc în piața ceea, pentru cozile acestea de topor infecte. În corturile întinse în piață locuiau o mulțime de tineri fără căpătâi, care se distrau întreaga zi și noapte, având mâncare și băutură la dispoziție, plus 500 de lei pe zi (cât era plătit un muncitor pe 4 zile de muncă la strung). Se știe că aveau mâncarea asigurată la cantina PNȚCD
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
voi, e vorba de băiatul acela grăsunel, parcă veșnic asudat, cu meclă de tocilar, care parcă și acum plânge după sendvișul care i se fura de răuvoitori în clasele primare. Desigur că mulți au observat, că de când tot vine la căpătâiul acestei țări bolnave, direcționând-o lent dar sigur, spre lumea cealaltă, a început s-o rupă binișor pe românește, poate chiar mai bine decât mulți dintre parlamentari, miniștri și membri ai guvernului (a se vedea în special cei le la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
viața pe care o ducea acolo pe mare cu un pescar, ore întregi, era exactă, căci aici nu sunt emoții de interpretat, ci fapte. După ce m-am întors, a redevenit palidă, anemică, obosind iute, adormind imediat ce punea capul pe un căpătâi, mereu bolnavă, incapabilă de o trudă prea mare. Ce crispații s-au petrecut în ea în timpul despărțirii? - Cum ai putut să fii a lui? - Iar începi cu aceleași întrebări. - Sunt evenimente cu care parcă te-ai deprins, și apoi brusc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
constantă care ascundea perfect, oricât de atent aș fi fost, secrete de multe ori importante. Spontaneitatea Ioanei în a-și exprima bucuriile și tristețile e pricina tuturor neînțelegerilor. Cocuța nu mă supăra niciodată. Ce să prefer? Ahmed își face deseori căpătâi din vreo carte. Acum doarme tolănit pe patefon, cu capul rezemat de Albertine disparue! Ioana este foarte debilă. Trebuie să-i port mereu de grijă, și cea mai mică oboseală i se vede pe față. La sfârșitul unei discuții i
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nevoie de prietenia ei. Hacik nu arată prea elegant, dar va fi nevoie de dânsul. Cunoaște bine Cavarna și va putea face multe servicii, fără să mă mai ostenesc eu. Ce-ar fi oare dacă ar cânta din vioară la căpătâiul lui Viky? Atunci, când se va aduna toată lumea? Ar fi un păcat? Dar ce impresionant!... Îmi imaginez toate gândurile doamnei Axente. N-am nici o probă că în capul ei se petrece tocmai așa, dar cunoscîndu-i firea romanțioasa și rolul prim
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Cum îl vom găsi astă-seară? Ajunși la Cavarna, am aflat că Viky a avut 39 grade de dimineață chiar, ceea ce nu i se mai întîmplase. Seara la 6 termometrul s-a urcat până la 41 grade. Și aici moartea stă la căpătîi? La înapoiere vorbesc cu Ioana despre moartea lui Viky fără nici o sfială. Văzând ca Ioana suportă discuția cu destulă tărie, mă bucur, căci mă tem de mari disperări. Ce tragedie pentru toți cei care o cunosc pe Viky! Minunată fată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lui Avraam, tatăl tău", s-a deșteptat din somn și, spăimîntîndu-se, a zis: "Cît de înfricoșător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!" Și a luat piatra ce și-o pusese căpătâi, a pus-o stâlp și a turnat pe vârful ei untdelemn. Iacov a pus locului aceluia numele Betel (casa lui Dumnezeu)" (Facerea, 28, 12-19). Simbolismul cuprins în expresia "Poarta Cerurilor" este deosebit de bogat și de complex: teofania consacră un loc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
seama că, dacă rezistența lor ar fi căzut, nimic nu ar mai fi stat între barbarii invadatori și trecătorile alpine. Italia însăși era poate în pericol. își aminti deodată de ceva ce, de acum, era pentru el o datorie de căpătâi. „Vitalius!“ strigă el. Ordonanța sa fu imediat lângă el, gata la ordin. Fără să-l privească măcar, Sebastianus îi porunci cu un gest nervos al mâinii: — Ia o tăbliță, repede! Fugi! într-o clipă, Vitalius se repezi printre brazi, până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prima poruncă a Domnului nostru e iubirea!“. Cum de nu putuse să înțeleagă că el însuși era chemat în momentul acela - mai mult decât oricare altul, în pofida oricărei aspirații personale, chiar nobilă fiind - să se arate fidel acelei porunci de căpătâi? Pătruns până în adânc de acea revelație, care îi venea prin mijlocirea unui suflet curat și nevinovat, lăsă ochii în jos și tăcu multă vreme, făcându-și reproșuri pentru propria-i mândrie. în jurul său domnea doar tăcerea. în sfârșit, scuturând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la Avaricum și poate că ai face mai bine... Ridicând mândră capul, Hippolita se răzvrăti și îl întrerupse, la rândul ei: Nu! Și, pe urmă, ce-aș avea de câștigat? Drumurile sunt nesigure, amenințate de bagauzi și de soldați fără căpătâi. N-am fugit până acum și n-o s-o fac, cu siguranță, nici acum. N-o să-mi părăsesc casa. Această proprietate aparține familiei mele de patru veacuri. A mai fost amenințată și cu alte ocazii și nimeni n-a părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va coborî într-un cîmp de bătaie și va pieri. 11. Să mă ferească Domnul să pun mîna pe unsul Domnului! Ia numai sulița de la căpătîiul lui, cu ulciorul cu apă și să plecăm." 12. David a luat dar sulița și ulciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul, și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic, și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
de bătaie și va pieri. 11. Să mă ferească Domnul să pun mîna pe unsul Domnului! Ia numai sulița de la căpătîiul lui, cu ulciorul cu apă și să plecăm." 12. David a luat dar sulița și ulciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul, și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic, și nimeni nu s-a deșteptat, căci Domnul îi cufundase pe toți într-un somn adînc. 13. David a trecut de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
16. Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul, că sunteți vrednici de moarte, căci n-ați vegheat asupra stăpînului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este sulița împăratului și ulciorul de apă, care erau la căpătîiul lui." 17. Saul a cunoscut glasul lui David și a zis: "Glasul tău este, fiul meu David?" Și David a răspuns: "Glasul meu, împărate, domnul meu!" 18. Și a zis: "Pentru ce urmărește domnul meu pe robul său? Ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
cu pielea fină, brăzdată de vinișoare și mirosind a mosc, zăcea acum putrezit printre mormane de flori efemere, care fuseseră cândva superbe, viu colorate și cu parfumuri suave. Cineva a încercat să aprindă o lumânare, să i-o pună la căpătâi, dar gazul emanat de materia în descompunere a explodat și toată casa s-a transformat într-un imens rug în flăcări, care a incinerat trupul preabogatului și mult păcătosului Dimitrios... Capitolul VII CÂRCIUMA SE MAI GOLISE ÎNTRE TIMP, dar afară
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
atitudini nesociabile; în specie, evitarea parcului. Pe drumul, inevitabil, din "centru" - cufundat în lectura unui ziar. (Am un număr din Voința națională încă din București.) Plictis odihnitor. Lectură plăcută, reconfortantă: cataloagele câtorva librării străine și un dicționar portativ, cărțile de căpătâi care, împreună cu Diogen Laerțiul, repertoriu de cancanuri și idei antice (amintit adesea de Coco Dimitrescu în "prelegerile" lui nocturne de la Cosman și găsit din întîmplare la un anticar), alcătuiesc biblioteca mea estivală. Cataloagele - pentru momentele de lirism intelectual. Unele cărți
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Florii - și Încerca s-o depisteze și pe fosta sa soacră, Stepanida, ce-i făcuse multe zile fripte după măritiș, dormindu-și acum somnul de veci la marginea vechiului cimitir, ascultând foșnetul mesteacănului ce-o veghea de atâția ani la căpătâi. Nu-i folosiseră nici ventuzele, nici lipitorile, nici afinata, nici lăptișorul de matcă, nici mierea de albine sau alte bunătățuri pe care le ținea sub cheie și le mânca pe ascuns, de obicei În zilele de duminică și de sfintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se Împuținase din pricina vârstei, violoncelul deveni chiar prea larg, astfel că bătrâna Încăpea acolo, putând să se răsucească și pe o parte, și pe alta, ba, dacă se Înghesuia mai mult, putea să-și așeze și un ditamai pernoi la căpătâi. Aflând unde se culcă baba, câțiva pierde-vară ce-și făceau veacul la cârciuma lui Ițco (printre ei se aflau și doi nepoți de grad inferior) se gândiră să-i joace o festă. Și astfel, după ce se strecurară Într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Asemenea rațelor, găinilor și gâștelor, ciugulea pietricele din bătătură, umplându-și stomacul până la refuz. Cu brațele Întinse, stătea lângă cumpăna fântânii, gata-gata să-și ia zborul, plecând odată cu păsările călătoare spre un alt tărâm. Noaptea, Înainte de culcare, Își punea la căpătâi un ulcior cu apă, În care Își transfera toată plăcerea, toată durerea și grijile zilei de mâine. Devenea la fel de nesimțitoare ca o bucată de lemn sau o bucată de piatră desprinsă dintr-un zid igrasios. Înainte suferise de reumatism și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Subotini de care era Împânzit acum pământul și nu mai judeca faptele oamenilor după dreapta Sa măsură, ci se lua după vorbele pe care I le sufla unul sau altul În ureche, lăsându-se călăuzit de toți acești oameni fără căpătâi ce aveau să ducă lumea la pieire... Sau unde era tâmplarul Platon Sreda, cel care, după ce și-a Îngropat consoarta moartă de oftică, a băut o lună În șir de unul singur, Împungându-se cu sula și lovindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]