5,129 matches
-
câteva din recomandările pentru ianuarie - „La casă și curte. Încheie socoțile din anul trecut. Trimite abonamentul la foi. Drege uneltele economice, ca să le ai gata la timpul lucrului. Vitelor dă-le nutreț învârstat, căci îl mistuie mai bine. Adună și cară acasă lemnele de foc și de zidit. În grajd. Fiindcă iarna boii nu se folosesc la poveri mari, li-se poate detrage puțin din nutreț. Iepele de fătat pune-le foarte puțin la lucru. Grijește să nu se răcească vitele
Agenda2005-44-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284373_a_285702]
-
zile și nu se oprește, continuă alte trei”. „În acele condiții, munceam ziua și noaptea, ne degerau mâinile și picioarele, iarna munceam la grajduri și primăvara și vara pe ogoarele gostaturilor și în grădini, apoi săpam canale pentru orezării și căram pământ cu roabele pentru îndiguiri. Munceam de la ora 7 până la 5 după-amiază, după care ne trimiteau la recoltat bumbac. Peste tot erau milițienii în spatele nostru, iar securiștii nu mai conteneau să le spună localnicilor că suntem bandiți și trădători”, povestește
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
se afla pe Calea Aradului și voia să ajungă la o stână de oi aflată la marginea orașului, unde era angajat ca și cioban. Trecând prin fața unei terase, a dat nas în nas cu inculpații, care au sesizat că omul căra trei ranițe și au decis să i le ia. D.M.U. i-a pus lui Neculai un cuțit la gât, amenințându-l cu moartea, iar M.S. a luat sacoșele, golind pe trotuar conținutul lor pentru a vedea ce conțin. Cei
Agenda2005-12-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283511_a_284840]
-
Liviu Borcea (de frica acestuia tremurau și gardienii) nu era de glumit. Dimineața se face că se împiedică cu roaba și cade grămadă. Peste zi stă pe niște cojoace ale colegilor, pentru că nisipul era umed. Când ajunge seara la barăci, cărat în roabă pe rând de Corneliu Coposu și prințul Ghica, este luat în primire de Borcea: „Simulantule! Este înțepat de medic cu acul în picioare și chiar încercat cu flacăra chibritului. Rezistă uitându-se fix în ochii comandantului; nu degeaba
Agenda2005-19-05-1-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283670_a_284999]
-
au ajuns oameni mari și nu au timp.... Continuă să fie Părinți... Sfinți... Ce bine-i când, încă, îi avem...! Ce mare păcat, să nu-i prețuim! Sărut-mâna, mama mea! Dumnezeu să te ierte, tatăl meu! Uitați de lume Își cară în spate umbra căreia-i spun simplu: soartă. Suflete alandala, de la apus la răsărit, ceasuri în derută pe cadranul timpului, între a fi și a nu fi. Își beau singurătatea cu picătura chinezească, până în ultima clipă. Suflete împăiate în poziții
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
O să las în urmă clădirea ce mi-a fost adăpost, mamă și tată, banca ce m-a găzduit câteva zile, o să ascult notele ploii de vară și o să fiu asemenea ei, o să pășesc spre necunoscut cu încredere. Astăzi poate o să car câteva bagaje și primesc un colț de pâine, mâine pun câteva cărămizi la vreo construcție, dar poimâine o să am propria mea colibă unde să pun capul liniștit, netulburat de nimeni. Totul este să mă accept așa cum sunt. Da, totul în
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
mine... XXVI. CRATIMA, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016. N-am să dau acum în bobi Să-i trezesc pe cei ce-s snobi (orbi) Și nici ciur umplut cu apă... N-am să car în valea seacă. Am să prind în palme floarea Ce îmi mângâie destinul Nu strigați prea tare totuși Că se sperie declinul... Și nu dați cu pietre-n geam Mi se crapă dimineața, Toamna printre riduri cată Să-mi arate
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
doare... Cratima dintre cuvinte Ce o simt că e fierbinte... 22.10.2016 ... Citește mai mult N-am să dau acum în bobiSă-i trezesc pe cei ce-s snobi (orbi) Și nici ciur umplut cu apă...N-am să car în valea seacă.Am să prind în palme floareaCe îmi mângâie destinulNu strigați prea tare totușiCă se sperie declinul...Și nu dați cu pietre-n geamMi se crapă dimineața,Toamna printre riduri catăSă-mi arate iarăși viața!Chiar de plouă
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
luna lui Cuptor, Să mă-ntrec în carul mare Cu cel mic, dar nu știu care - Amândouă, două care. Mă retrag în calendar, Până-n luna lui Gustar, Să-mi pun stelele podoabă, Să-mi fii rob, eu să-ți fiu roabă - ; Cerul cară stele-n roabă. Din septembre în decembre, Zile-mi înfloresc pe membre Și te-aștept; ai vrea să-mi fii Pentru noapte, pentru zi, Felinarul nostru? Zi! Trece anul, treci și tu. Între noi e da și nu. De la geam
CALE-N DAR de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385221_a_386550]
-
Până-n luna lui Cuptor,Să mă-ntrec în carul mareCu cel mic, dar nu știu care -Amândouă, două care.Mă retrag în calendar,Până-n luna lui Gustar,Să-mi pun stelele podoabă,Să-mi fii rob, eu să-ți fiu roabă - ;Cerul cară stele-n roabă.Din septembre în decembre,Zile-mi înfloresc pe membreși te-aștept; ai vrea să-mi fiiPentru noapte, pentru zi,Felinarul nostru? Zi! Trece anul, treci și tu.Între noi e da și nu.De la geam văd cum
CALE-N DAR de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385221_a_386550]
-
întinsei o sticluță cu Schweppes, că tocmai scosesem din lada frigorifică a mașinii să-mi servesc gazdele. Persoana bău cu încântare, apoi se repezi cu gura la Nicole: -Bine colega, îți vine bunătate de fată să te vadă, să te care acasă unde ți s-a năzărit peste noapte s-ajungi și n-o tratezi cum s-ar cuveni?! Păi ce fel de mamă te numești?! De unde mă găseam, îi făcui din palme crucea Sf. Andrei, adică semn să se oprească
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
frati-to, mă! Acolo ai să putrezești! Hai la secție! --Dom’ șef, stați să vă explic! A-ncercat Mărășteanu să-și justifice comportamentul, dar „șefu” i-a mai dat câțiva pumni și l-a dus la arest. Acolo i-a mai cărat câțiva pumni în spinare. Degeaba a țipat Mărășteanu să fie și el ascultat, degeaba l-a rugat să meargă la fața locului, să ancheteze cauzele incidentului. Polițistul l-a ținut închis, i-a dresat proces verbal, în care i-a
SRL AMARU-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384481_a_385810]
-
Sub verdele spuzit de sărbătoare, cu ochii plini de roua primăverii, îngrop pocalul sub căderi de soare, să nu mai plângă niciodată merii! Cu pași de promoroacă ning copacii, cerșind veciei clipe de-nchinare, poștași grăbiți își umplu-n fugă sacii, cărând țărâna trupului ce moare! Mirese-aruncă peste tot buchete, din florile ce-au împletit cununa, lumina le dansează blând prin plete, tot așteptând să înflorească luna! Oftează pe sub ramuri goale merii, privind cum li se scurge lin destinul, fecioarele se-nchină
TĂCEREA MERILOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384674_a_386003]
-
nădit. În acest timp, mi-am sortat sculele de pescuit la baltă. Încă era prea devreme de plecat. Trebuia să fiu în jur de ora șase pe baltă, să-mi ocup locul unde nădeam și pescuiam de obicei. Mi-am cărat sculele la mașină și am pornit fără grabă spre baltă. În zece minute eram pe malul lacului. Era o zi destul de mohorâtă și umedă, dar pe malul lacului erau mulți pescari. Am avut noroc că nimeni nu se așezase pe
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor ține la mal și nu vom putea ieși cu barca în larg. Dar, dacă totuși cineva se încumeta, valurile, grupate câte trei, nervoase și tulburi, cărând algele verzi din larg, vor arunca zeci de litri de apă în barca temerarului ce îndrăznea să se despartă de mal. Atunci. ud până la piele, el va renunța și își va amâna plecarea pentru a doua zi, sperând că în
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
visat o vâlvătaie, Peste-a lor întins hotar. Lacrimi prind să încolțească Pe-a lor chipuri împietrite, Toate-ar vrea să le oprească În ținuturi adormite. Gârboviți de grea povară Și de misia ce-au primit, Doi oșteni plângând îl cară, Pe-a lor rege ce-i lovit! Printre multe, albe, falduri N-au putere să mai meargă, Aplecați de negre gânduri, Către zeul lor se roagă. Să-și întoarcă odată fața Și să ștearg-o clipă-n timp, Cea în care
RUGĂCIUNEA UNUI COPIL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382488_a_383817]
-
putem spune că războaiele între intenții se iscă, între fierbinți și călâi, iar adevăratul deșert e în goalele minți, nu între dune. 3. Reperaj: viața e ca scara din cotețul de găini, rudimentară, scurtă și plină de mizerii, ne chinuim, cărăm și tragem ca hârșiți asini, dar pentru univers viruși suntem, în cazul cel mai bun bacterii. 4. Reperaj: arcadele visului Giocondei domină aerul cu porțile de argint brodat ce le închid și plâng gemând atroce, apoi își înghit vaierul stingând
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
rațiune pe care nu cu rațiunea o înțelegi. 57. Reperaj: circ în pauză - un alb suflă foc antrenându-se, un negru numără dolarii câștigați în timp ce metresa-l masează, trapezista se leagănă-n balansoar, maimuța îl privește minunându-se, alt negru cară un butoi, viața merge înainte și-napoi, pulsează. 58. Reperaj: bărbații de culoare privesc fix în gol, în timp ce negresele cariatide îi luminează cu fosforescente baloane. Ei stau suspendați, ridicați de la sol, iar în fața lor și a câinelui de luptă lustragii
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
de verde, peste dealul mare cât soarele, răsare Sfântul Triptic ce răstignit își pierde prin cele cinci găuri de cuie și suliță, mâinile și picioarele. 84. Reperaj: crucea cu papion, cămașă și vestă, aprinsă în penitență fără distractive culori, e cărată pe spate de omul gol, nu e o glumă sau o festă pe care ne-o joacă, este comoara dintre comori. 85. Reperaj: crucea de foc crescută în om, a făcut picioare și s-a dus să se-ngroape singură
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
geamul autobuzului. Pe o grămadă de pământ uscat excavat pentru o nouă construcție, un câine se răsucea cu burta în sus, sub razele încă fierbinți ale soarelui, o femeie cu sâni uriași ce-i depășeau ca volum proeminența pântecului, transpira cărându-și sacoșa burdușită, copiii ieșeau de la școală, iar lumina strecurându-se printre norii rari, alterna cu umbra și asta făcea ca întreaga atmosferă să capete patină, părând a fi desprinsă cumva din niște ilustrate îngălbenite de vreme. Și asta o
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
când plec Am să-ți las fără de mine Chipu-mi împietrit și sec. Și-am să-l las și fără nume Doar un chip hidos de lut Stors de lacrimi și durere Într-un geamăt sec și mut. Și-o să car trist după mine Al meu suflet gol, dar plin, Cu-ale mele mări de lacrimi Să-mi înec al vieți-mi chin. Mă voi pierde-n altă lume Și-am să uit că am trecut Printr-o viață-nlăcrimată, Tu, să
PLEC de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382547_a_383876]
-
cum ar fi în principal „Atenție, se cântă!”... Tot ceea ce înseamnă muzică în act sunt ziduri de gang printre care doar artistul suplu trece, purtând cu el arta suplă, șlefuită, luminoasă. Altele nu sunt muzică, sunt marfă sub muzicală, de cărat cu marfarul! Printr-un astfel de gang traversează artistul Horia Moculescu și muzica sa, nu cu marfă ci cu un mărgean, spiritul unui veac de aur al muzicii ușoare românești. Maestrul, însuși interpret de muzică ușoară, și-a purtat adesea
HORIA MOCULESCU. FAPTELE MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382578_a_383907]
-
Constantă un tanar înalt, puternic ce avea în jur de treizeci și trei de ani, se așezară cu sacosele cu mâncare la umbră unor mandarini. În loc să se apuce imediat să mănânce stăteau puțin să-și tragă sufletul, tot acel efort de a căra cu acele roabe etajate cu pepeni îi istovise. Cel putin Vasea se simțea frânt, muncise mult poate prea mult pentru vârsta lui mușchii îl dureau și simțea oboseală toropindu-i corpul, nici pofta de mâncare nu avea băuse apă multă
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
prin baruri sau cluburi sau la chiulul organizat la anumite ore când doreau să se răzbune pe câte un profesor sau vreo profesoară mai exigentă. Ramona avea în grupul lor doi protejați: pe Sorin și pe Angela pe care îi căra după ea, pe unde avea chef să meargă. Pentru „generozitatea” sa financiară, cei doi o însoțeau fără să cârtească. Ce-i drept, erau amândoi mai buni decât ea la învățătură și asta nu datorită faptului că nu o ducea capul
ROMAN , CAP. OPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384074_a_385403]
-
casă, înjurând de mama focului printre dinții încleștați. - Nu se lasă nenorociții dracului, tu-le-n tămădăul mamii lor! Înșfăcă două găleți cu apă de pe ceardac și alergară împreună spre căpițele de fân, unde sătenii deja stingeau focul cu apă cărată din râul Desnățel și de prin fântânile din apropiere. Alții, cu furcile, îndepărtau din fânul neatins de foc. Ceilalți aruncau cu pământ peste jăratec pentru a-l stinge. Grajdul din apropiere nu fusese atins de limbile focului, dar sătenii înnodaseră
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]