2,024 matches
-
verzi și sere care străluceau în lumina amurgului tîrziu. Trecură printr-o poartă dintr-un gard ruginit și urcară pe o cărare de zgură, printr-o junglă de urzici. Aerul duhnea a verdeață iar băiețeii gîfîiau opintindu-se să tragă căruciorul; un tunet jos cutremură pămîntul sub tălpile lor; în vîrful pantei ajunseră pe buza unei rîpe adînci. Un capăt era blocat de niște uși duble din bușteni imenși, putreziți. Un arc lucios de apă luneca pe deasupra, se prăvălea jos, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cumpărate în schimbul zdrențelor, sticlelor și borcanelor de gem, și în jurul lui se adunase deja un cîrd de copii cu sombreros din carton suflînd strident în fluiere sau fluturînd steaguri colorate și moriști. Cînd dădu cu ochii de Boab și de cărucior țipă: — Faceți loc! Faceți loc! Lăsați-l să treacă. Pe cînd cei doi se tocmeau, Thaw și băiețașii se strînseră în jurul măgarului și-i admirară fața blîndă, pielea aspră a frunții și smocurile de păr alb din urechile ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cuibări în brațele lui. Trupul lui mic și îndesat era cald și liniștitor și-i dădea un sentiment atît de plăcut de pace, că Lanark se întrebă stînjenit dacă un tată ar trebui să se simtă așa. Puse băiatul în căruciorul de lîngă pat și-l înveli atent cu o pătură moale. Sludden se ridică și își destinse mîinile, spunînd: — Minunat! E absolut minunat. Am venit aici din mai multe motive, bineînțeles, dar unul dintre ele este acela de a te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
decimal nu a fost introdus aici și ceea ce consiliul numește zile, poate însemna luni... ani, în comparație cu noi. Și nu uita că Alexander s-a născut aici. Voi aveți pașapoarte ale consiliului. El nu are. — Cine-i Alexander? Sludden arătă spre cărucior. — Ritchie-Smollet l-a botezat așa. — L-a botezat? sări Lanark țipînd. Alexander începu să plîngă. — Șșș, șopti Rima punînd mîna pe mînerul căruciorului și legănîndu-l. Șșșș. — De ce Alexander? șopti Lanark furios. De ce nu m-ai așteptat? De unde graba asta tîmpită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a născut aici. Voi aveți pașapoarte ale consiliului. El nu are. — Cine-i Alexander? Sludden arătă spre cărucior. — Ritchie-Smollet l-a botezat așa. — L-a botezat? sări Lanark țipînd. Alexander începu să plîngă. — Șșș, șopti Rima punînd mîna pe mînerul căruciorului și legănîndu-l. Șșșș. — De ce Alexander? șopti Lanark furios. De ce nu m-ai așteptat? De unde graba asta tîmpită? — Te-am așteptat cît s-a putut de mult... de ce n-ai venit cînd te-am chemat? — Dar nu m-ați chemat! — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ființe în interior și le iau cu ele cînd se retrag. Sînt guvernate de gravitatea lunară, poți citi asta în Newton. Cum să respecte, atunci, noțiunile obișnuite de decență, cînd sînt conduse de lună? Lanark îl puse pe Alexander în cărucior și biberonul alături, și îl legînă ușor de mîner. — Cînd m-am însurat, continuă omul, eram ignorant.Nu-l citisem pe Newton, nu-l citisem pe Pavlov, așa că am dat-o pe curvă afară... scuze pentru limbaj, dar vroiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și dialog. Dar nu ții cont de politică, zise bărbatul cu agresivitate. Politica depinde de zgomot. Toate partidele subscriu la această idee, mai mult decît la toate celălalte. Mă mănîncă! urlă Alexander. — Cine te mănîncă? zise Lanark aplecîndu-se nesigur peste cărucior. — Dinții. Lanark vîrî un deget în gura mică și, pipăind, dădu de o margine osoasă care ieșea prin gingie. — îmbătrînim repede în lumea asta, zise el tulburat. — Trebuie să-ți amintești un lucru important, spuse bărbatul, ai golit sticla. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mare jgheab de beton. Ruinează cu totul locul ăsta. — Ai găsit vreo casă? — Sute, toate mobilate și frumoase. Dar nu avem bani, așa că mi-am pierdut timpul. Nu asta doreai să spui? — Bineînțeles că nu! îl așezase pe Alexander în cărucior și stătea deznădăjduită, cu capul căzut și brațele încrucișate sub piept. El simți o furnicătură de tandrețe și dorință și se duse spre ea cu brațele întinse, șoptindu-i: — O, Rima, draga mea, hai să ne iubim puțin... Ea zîmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ești atît de greoi, de neajutorat, de nesărat, și cu toate astea, vrei ca eu să te alint și să te fac să te simți mare și important. Scuze, dar nu pot. Am obosit. Se așeză pe scaunul de lîngă cărucior și reîncepu să tricoteze. Lanark se așeză pe pat cu fața în mîini. — Ăsta-i Iadul, zise el. — Da, știu. Aș vrea să mă iubești. — Ești prea sigur de mine, așa că nu pot. Nu știi cum să mă faci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de proteze, îi evitam privirea, mă uitam în sus. A fost o plimbare penibilă și inutilă pentru că Nelu Gologan n-a apărut. De-atunci am mai văzut-o o singură dată, trecea pe partea cealaltă a străzii purtată într-un cărucior rulant. Pesemne că protezele... * Unsprezece handicapați fizic au început ascensiunea muntelui Rainer, înalt de 4 400 de metri. * Ron Minor și Ron Payette, doi canadieni în vârstă de 23 și, respectiv, 32 de ani au traversat Munții Stâncoși, parcurgând 1
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că cineva vrea să glumească pe socoteala mea. Apoi mi-am spus că poate nu e folosit cu ironie. și alții, care n-au nimic comun cu pohezia, se strigă între ei : „Maestre“... Începusem să văd, lângă mine se afla căruciorul rulant al unei infirme a cărei față se pierdea în umbră. „Maestre !“, s-a simțit ea obligată să repete pe când eu căutam chibriturile. Am aprins un băț și l-am întins spre locul unde bănuiam că se afla țigara. Atunci
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
umbră. „Maestre !“, s-a simțit ea obligată să repete pe când eu căutam chibriturile. Am aprins un băț și l-am întins spre locul unde bănuiam că se afla țigara. Atunci am văzut-o clar pe Jeni Pop. ședea nemișcată în cărucior și mă privea. Chibritul mi-a fript degetele. I-am aruncat cutia în poală. Ea și-a aprins țigara, a fumat-o până la capăt. Încremenisem pe capac, vedeam vârful aprins al țigării tot mai aproape de ochii mei. Apoi au izbucnit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am aruncat cutia în poală. Ea și-a aprins țigara, a fumat-o până la capăt. Încremenisem pe capac, vedeam vârful aprins al țigării tot mai aproape de ochii mei. Apoi au izbucnit din toate părțile lumini de reflectoare, albastre, roșii, verzi. Căruciorul a început să circule, făcea viraje repezi, totul se petrecea cu o viteză nebună, făcea și opturi, ca la patinaj. Din când în când se repezea spre mine ca un uliu cu aripile desfăcute. „Maestre“, îmi striga Jeni Pop, „eu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nebună, făcea și opturi, ca la patinaj. Din când în când se repezea spre mine ca un uliu cu aripile desfăcute. „Maestre“, îmi striga Jeni Pop, „eu l-am iubit, maestre...“. O priveam cu inima strânsă, trecea prin fața mea în cărucior, nu mai avea rochia cu franjuri, era învăluită în pânze transparente, roz, mov, portocalii, fâlfâitoare. Îmi arăta buricul, pântecele... Sălta din umeri după ritmul charlestonului care nu încetase o clipă. Țipa, cânta, îmi împuia urechile și ochii cu melodrama ei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mi-a amintit de Petru... Am vrut să țip, dar am izbutit să mă stăpânesc. Îmi venea să vomit. Apoi lumina reflectorului s-a stins, n-am mai văzut nimic. Când m-am întors de la fereastră, Jeni Pop dispăruse, cu cărucior cu tot. Am tras zăvorul, am ieșit din W.C. Stătusem, pesemne, mult timp acolo. Vizitatoarea plecase. Pe coridor se mai afla doar scaunul, țeapăn și gol, ca martor singuratic a cărui mărturie n-ar fi crezut-o nimeni. * De la Centrul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu două etaje sub coridorul nostru. Un fir cu plumb, imaginar, pornit de sus, din camera pustie a Nathaliei, ar fi ajuns exact în dormitorul ei. Martorii se întrebau îndeosebi cum de reușise tânăra infirmă, așa, fără picioare și fără căruciorul rulant, rămas lângă pat, să ajungă până la fereastra luminatorului. „S-a târât“, încerca să explice o femeie. „Eu știu, că am lucrat în casa lor. Domnișoara nu făcea niciodată la closet. Făcea în dormitor, la oliță...“ și descria amănunțit procedeul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
waren... și așa mai departe). Atunci a venit spre mine un om urât, îmbrăcat cu o cămașă neagră de murdărie, despicată în spate de la brâu până aproape de ceafă și încălțat cu niște galoși de cauciuc. Omul târa după el un cărucior metalic ticsit de ierburi și de buruieni bine îndesate. Trăgea din greu, gâfâind, mergea pieziș pe pantă, mă temeam să nu se prăvălească. Ajuns în dreptul meu, omul s-a oprit, m-a salutat, a proptit cu doi bulgări mai uscați
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ticsit de ierburi și de buruieni bine îndesate. Trăgea din greu, gâfâind, mergea pieziș pe pantă, mă temeam să nu se prăvălească. Ajuns în dreptul meu, omul s-a oprit, m-a salutat, a proptit cu doi bulgări mai uscați roțile căruciorului și s-a așezat să fumeze o țigară. „Parcă te-aș cunoaște de undeva“, m-a iscodit el după ce a tras un fum, două. „N-aș crede“, i-am răspuns. „Nu ți-am adus eu, dumitale, pe vară, niște lapte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
toate astea, omul s-a ridicat alene, a aruncat mucul de țigară care se stinsese de mult între buzele lui vinete și subțiri, l-a strivit grijuliu cu talpa galoșului, și-a luat rămas-bun de la mine și a plecat târând căruciorul prin universul lui caprin. Intuind oarecum sensul exemplar al existenței sale, m-am mai întors o dată spre ostrovul pustiu. Pe urmă am pornit și eu, târât de lanțul caprelor mele, pe malul mlaștinii, spre casa acoperită cu iederă acum ruginie
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
căruț Omid. Omul transpirase și era palid. Încercă să citească cel puțin prima frază, însă gardianul se rățoi: — Hai, că șeful ți-a povestit-o, n-avem tot timpul din lume aici, iscălește! Omid sprijini declarația pe o muchie de cărucior și își puse pe ea numele în clar. — Ce e astăzi? Joi... Ne vedem tot joi, săptămâna viitoare, și ai grijă să nu uiți ceva: numele, ziua, ora, cu cine era, de unde ți s-a urcat în taxi și unde
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mi-a explicat că, pentru a ajunge la țărmul oceanului, trebuia să străbat un deșert. M-am hotărât să încerc. Localnicii mă priveau lung, neîncrezători. Cum, fără cămilă? Mi-au dat totuși fructe. Apă. Un fierar mi-a făcut un cărucior cu care să-mi transport proviziile. Și am plecat. Auzisem o frază, "acolo unde există o voință, există un drum" și mi-o repetam mereu. Înaintam, trăgând după mine căruciorul pe nisip. Când sufla vântul, îmi acopeream fața cu o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dat totuși fructe. Apă. Un fierar mi-a făcut un cărucior cu care să-mi transport proviziile. Și am plecat. Auzisem o frază, "acolo unde există o voință, există un drum" și mi-o repetam mereu. Înaintam, trăgând după mine căruciorul pe nisip. Când sufla vântul, îmi acopeream fața cu o cârpă. Un nor de muște mă escorta tot timpul. În schimb, noaptea era frumos. Mă vâram în sacul de dormit și, numai cu capul afară, mă uitam cum ardeau stelele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dormit și, numai cu capul afară, mă uitam cum ardeau stelele. Eram ca un rege care domnea peste o mare tăcere. Cerul înstelat strălucea parcă anume pentru mine și, deși mă durea piciorul, adormeam fericit. După ce mi s-a stricat căruciorul, mi-am luat sacul în spinare. Pe drum, de fapt care drum? în întinderea aceea nesfârșită de nisip am întîlnit un necunoscut. N-am vorbit nimic unul cu altul toată ziua. Seara ne-am oprit să ne odihnim și am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
N-ai voie nici un abuz. Clar? Stai la pat. ― Ca...? ― Întocmai, râse Dinu. Iți aduc o carte de călătorii dacă vrei. Știa la ce mă gândisem. Exista la azil o bătrână paralitică pe care o vedeam uneori trecând într-un cărucior pe rotile, cu o pătură galbenă pe genunchi. Avea un gât subțire și fragil, gata să se rupă parcă la o mișcare prea bruscă a capului. De câte ori zâmbea, întinerea. Obrazul i se lumina și ridurile dispăreau. După aceea, peste chipul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ridurile dispăreau. După aceea, peste chipul ei cobora din nou, ca o cortină mizerabilă, adevărul. Cineva o poreclise în derâdere "Taifunul Victoria", iar Dinu îmi spusese odată că i-ar fi plăcut să voiajeze prin lume până și într-un cărucior de infirm. Am râs și eu. ― Nici un abuz? Asta, dragă Dinule, nu e pentru un om ca mine. Știi doar. Ceea ce nu e destul nu e nimic. 26 Într-o seară, tocmai când ieșeam pe ușă, m-am lovit de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]