1,241 matches
-
o vale nesfârșită ca pustiile Saharei, Cu de flori straturi înnalte ca oaze zâmbitoare, Cu un fluviu care poartă a lui insule pe el, E grădina luminată a palatului în munte - A lui scări de stânci înnalte sunt crăpate și cărunte, Iar în halele lui negre strălucind ca și oțel Sunt păduri de flori, căci mari-s florile ca sălci pletoase, Tufele cele de roze sunt dumbrave-ntunecoase, Presărate ca cu lune înfoiete ce s-aprind; Viorelele-s ca stele vinete de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
povara lui cea grea, Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem - Părea c-așteaptă-a morții întunecos problem. Boerii dimprejuru-i pe scaune de-onoare Păreau că-s zile stinse pierdute în trecut, Cu fețele lor palizi ca raza cea de soare, Cărunți, cu barbe albe pe pieptul cel tăcut; Pe frunți ce grămădise a anilor ninsoare, Pe umerii lor vremea cu pași mari a trecut. Ca zilele alb stinse, ei din trecutul lor Priveau la acel soare ce li-a lucit cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu mersul: Negru-i gândul, șchiop e viersul. Și idei, ce altfel împle, Ard în frunte, bat sub tîmple: Eu le-am dat îmbrăcăminte Prea bogată, fără minte. Ele samănă, hibride, Egiptenei piramide: Un mormânt de piatr-în munte Cu icoanele cărunte, Și de sfinxuri lungi alee, Monoliți și propilee, Fac să crezi că după poartă Zace-o-ntreagă țară moartă. {EminescuOpIV 293} Intri-nuntru, sui pe treaptă, Nici nu știi ce te așteaptă. Când acolo! sub o faclă Doarme-un singur rege
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
planuri Prin ramuri! SOMNUL (basso) Sună vânt prin frunzele uscate, Lună treci prin vârfuri de copaci, Tu, isvor întunecate, Într-un cântec glasu-ți să-l desfaci. Lună! Soră! pe-a lui frunte Stai și farmăcă gândirea, Să trăiască-n vremi cărunte Și să-și uite toată firea. Du-l pe țărmul vechi al mării, Fă-l călugăr trist și slab, Il închină lin uitării, Dă vieții alt prohab, Du-te! Du-te! VÎNTUL (bariton) Plâng, Frâng Crengi uscate; Trec, Plec Ramuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ș-aude i se pare: Se clatin visătorii copaci de chiparos "Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată cu flori pîn-n pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vînt! " II Brigbelu, rege tânăr din vremea cea căruntă, Pe zeii vechii Dacii i-a fost chemat la nuntă. {EminescuOpIV 417} Frumos au ars în flacări prinosul de pe vatră, Pe când intrară oaspii sub bolțile-i de piatră. În capul mesei șade Zamolxe, zeul getic, Ce lesne urcă lumea cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și scârțiind din scripcă dulci sunete de jale Spune la cei ce nu văd în cântec bătrânesc Icoanele ce-n sufletu-i, ca-n paraclis trăiesc; Trăiam în doina trist-a voinicului de munte, În visul țărei drage, în stîncele-i cărunte, În rîurile-i cari spumînde din munți gem, Într-a colibei triste întunecos blestem. Pe când Fanariotul, pe tronu-mi de mărire Rînjia cu râsul morții - și-n oarba lui cumplire, Ateu din nedreptate și de aur orbit, Domnia ca ciuma stearpă în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tânăra speranță în haină de mister Arată-n lume-oglinda-i cea plină de visări! În lumea adormită, lumina când răsare Din caosul ce fierbe întunecos și mare, Cu raza-ntîi atinge a geniilor munți Ce-n nourii de gânduri se pierd bătrâni cărunți Și-apoi abia la lume s-arată zâmbitoare, O maiestate mândră în car de foc... un soare! O, munții cu-a lor frunte gîndindă-n nouri creți, Când se-ncunun-cu raze, ai zilei sunt profeți, Și capete de geniu când ard, când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
este principala enzimă a iubirii. Ecuația iubirii este doi la puterea nemărginirii. Nu vreau să am dreptate împotriva iubirii. Marile iubiri sacralizează sublimul. Și în dragoste confundă unii jarul cu cenușa. Iubește, dacă vrei să reziști în zona sublimului. Bărbații cărunți se uită la femeile frumoase precum infirmii spre Everest. Dragostea îl poate face și pe olog să uite cârjele pe bancă în parc. În idilele întâmplătoare, bărbații sunt atât de grăbiți, de parcă ar suferi de grave deranjamente stomacale. Ca orice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Dar și curcubeu. Semnul lăsat de cătușe nu se vindecă decât după câteva generații. Fiecare vârstă cu recitalul ei. Bătrânețea poate fi o expoziție de infirmități. Mult mai necruțător decât califul Omar este timpul. El incendiază și acum bibliotecile. Părul cărunt - un nepoftit agent al fidelității. Bătrânețea - perioada de aclimatizare cu infinitul. La bătrânețe, ne dor toate îmbrățișările amânate sau anulate. Feriți-vă de privirile copiilor! De acolo nu se mai poate șterge nimic. Când simți că nu mai poți, refugiază
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lumină 2257 de aceea a întuneca conștiința paragin părăsit "coada mîții" 2258 Dacă se Unde a dus surdul roata și mutul iapa Domnilor Babilonia românească 2259 prostire [2cercevele *]2 prosop tocmagi posmagi (posmag) tăieței (tăiețel) vorbește mărunt mărunt, mărunt (mărunțel) cărunt stare Vermoegen înstărit vermoegend a se disprimăvăra Fruehling werden jitar jitărie prisacă {EminescuOpXV 110} prisăcar jintiță [2a dospi]2 aluatul aluățel temei ostrețe fundac coromâslă vită-ncălțată sulă suliță a depăna cir ciaun ceruială a cerui *** coroi * cioară, (unuia de bat
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Liisa îl agresează cu întrebări pe Raymond Feder-man, al cărui accent franțuzesc aproape că a impresionat hârtia fotografică. Grecul, Michael, și Tatiana Venediktova asistă, în picioare, cu cafelele în mâini. în jurul unei măsuțe stau Gass, figură de bunicuț rotofei și cărunt sub pielea căruia s-ar fi strecurat un adolescent vioi, și Ihab, la costum și cravată, cu cearcăne la ochi, delicat și blând, mai curând un simbol al toleranței, pluralismului și unității planetare decât un teoretician literar. Sânt cu soțiile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
asta, la o primă aproximare, am putea zice că, aproape prin definiție, această zonă se află într-o mare umbră. Pentru oamenii tineri, scriitorii, filozofii sau oamenii de știință nu sânt vedete. Cel puțin până nu ajung să aibă plete cărunte zbârlite, să scrie pe tablă E=mc2 și să scoată limba din răsputeri. Am întîlnit foarte rar inși care să-și fi făcut un idol dintr-un scriitor. Când eram adolescent și mergeam la cenaclul liceului "Cantemir" am cunoscut acolo
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
jos și să-l îmbrățișeze. Simți că nu se poate stăpâni și lăsă plânsul să izbucnească. Fără să știe pentru ce, plânse și Nefert. Străinul își încorda ochii, părând că se gândește la altceva, dar îl privea țintă pe rob cărunt. Potolindu-și în sfârșit plânsul, Auta suspină: - Te-am crezut mort, prietenul meu drag... Bine că te-am găsit! Acum ai să vii cu noi, Mai-Baka. CAPITOLUL XXIX Părăsindu-și coșul cu pește, Mai-Baka îl urmă pe Auta ca un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întunecată și părul alb: era bătrânul care zâmbise. - Cine ești tu care înfrunți cuvântul Domnului și te lauzi că știi tainele cunoscute numai de el? strigă deodată alt glas. Cel care întreba era un bătrân cu barbă roșcată și ușor căruntă. Ochii lui scăpărau de mânie. După veșminte, părea să fie preot. Spune-ne numele tău de cutezător trufaș, ca să știe cine ești! adăugă el. Bătrânul care zâmbise, acum privea în jurul său trist. Din ochii lui părea că se scurge milă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
gardul în grădina vecinului, asemeni celorlalți copii, se- nfrupta din perele, întotdeauna mai bune decît cele de acasă. Deodată încântat de revederea unui chip familiar, deși îmbătrânit, cu ochii parcă mai adânciți în orbite, cu obrajii mai supți și părul cărunt, cu duioșie și respect față de vârsta înaintată a căruțașului, involuntar îl salută ca atunci când era mic: - Săru’ mâna, nene Niculae! Săru’ mâna! - Trăiți! - Ei... Bună ziua! Nu mă mai cunoști, eu sunt Ionică a’ lui Gheorghe! - Cum?! Nu cred, băiatul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o frecăm paici cu două fufe, zic eu la cafea În timp ce ne trecem pe listă. — Dălio șansă Robbo nici măcar n-am Început Încă, zice Clelland. Clell e o lichea pisăloagă pe primă mână. E un tip alcoolic pervers cu păr cărunt și fața roșie. Vorbește ca un căcat doar să se afle-n treabă. Duhnește ca disperatu a loțiune după ras râncedă și clocită. Asta-i maschează o droaie de păcate. Știu io. — Ascultă, Clell, gândește-te la toți anii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de zid galben l-a izbit în stomac, la muzeul Jeu de Paume, într-o dimineață de primăvară a anului 1921. Vederea din Delft, în oglinda lui Vermeer, face să defileze în câteva secunde, sub pleoapele blândului cantor cu părul cărunt, întreaga-i viață, zădărnicia muncii lui personale și, dincolo de asta, poate, patetica incapacitate a cuvintelor de a reda un cer, apa, liniștea unui oraș dimineața. "Așa ar fi trebuit să scriu..." În fața acestui camaieu aerian, roz-somon și albastru-ardezie, care-l
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Nu-mi place că îți bați joc de timpul meu. Ai văzut că dormeam? Stăteam degeaba? Cum îți permiți așa ceva? Vrei să chem poliția? țipă ea la el, Lângă el, la casă mai era un bărbat în vârstă cu părul cărunt, care-i spuse zâmbind: Să știi, tinere, că și timpul e relativ. Nu te lupta cu el că te răpune. Mă refeream doar la noțiunea de timp. Asta nu înseamnă că țin partea vânzătoarei. Noel se întoarse și-l privi
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
schimb? De însurat, s-a însurat cu tine. Asta ar fi trebuit să-i ajungă. Acum spui prostii, îi zise Minette. Când s-a însurat cu mine, eram suplă, cu părul castaniu și piele frumoasă. Acum sunt grasă, cu părul cărunt și cu milioane de riduri fine din alea despre care ni se tot spune. Nu ești grasă, se înfierbântă Darcey. Sigur că ai mai luat în greutate. Așa se întâmplă cu toată lumea. Toată lumea! Pentru Dumnezeu, ai făcut trei copii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să ridice receptorul, auzi ușa casei deschizându-se. Minette se ridică și ieși din cameră, iar Darcey, vorbind în grabă cu Tish, auzea voci în antreu. Puse receptorul jos și ușa sufrageriei se deschise. Tatăl ei arăta foarte îmbătrânit. Mai cărunt și cenușiu la față. Și Darcey îi citi suferința în ochi. Încercă să-și spună că o meritase, că asta primea pentru durerea pe care o provocase familiei, dar dintr-odată îi păru rău pentru el. — Am plecat la gemene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
singură ființă. Să știi că mi-ai fost mare, adeseori și munte, Ți-am pus la rădăcină sămânța mea de dor, N-a fost nimic de-a gata, n-a fost întâmplător, Și te-am trăit prin zvâcnet în tâmplele cărunte. 26 iunie 2011 Drum către tine Doar noaptea gemea într-un dans ireal, Anemică stare și criză profundă, Din mine creștea un semnal, ca o undă, Pe valuri abstracte, în tropot de cal. Și mugetul mării lovea în destin, Ca
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
putut tăia pâine, un costum cu dungi fine de un verde deschis, o vestă crem și ghetre; mâna pe care o mai avea era acoperită de o mănușă gri din piele fină de ied, iar pe capul acoperit de păr cărunt, tuns cu grijă, purta o pălărie mare gri cu boruri care Înconjurau partea de sus a pălăriei, bine Îndoită, ca un șanț de apărare al unui castel. Arăta ca o armură de demult. Mă conduse spre ușa mare din mahon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fix preț de câteva clipe și apoi oftă adânc. — Era fiica mea, zise el, cu vocea sugrumată de emoție. Am dat răbdător din cap. Puse la loc fotografia pe birou, cu fața În jos, și-și Împinse de pe frunte părul cărunt, cu frizură de călugăr. — Era, căci este moartă, adăugă el. — Îmi pare rău, i-am spus pe un ton solemn. N-ar trebui să-ți pară rău, Îmi răspunse. Dacă ea ar fi În viață, n-ai mai fi aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nici mâna întinsă, nici o cutie goală prin preajmă sau, cel puțin, un carton pe care să-i arunci ceva mărunțiș, poate nici nu-i cerșetor, o fi beat, soarele se joacă pe chipul lui îmbătrânit, încadrat de o barbă încâlcită, căruntă, poartă pe el îmbrăcăminte pentru toate anotimpurile, ca și cum ar fi dus deodată cu el tot timpul în spinare, toată viața lui, aș fi vrut să pun asta în desenul meu, în privirea lui, acea conștiință că timpul începe și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Daniel? Părinte! Da! Cine este mama? Hm! Părintele Ioan mă cheamă lângă el pe laviță, eu am terminat cu îmbrăcatul, Eu aș vrea ca mama mea să fie Învățătoarea! El zâmbește acum, Hm! Ajung în brațele lui, foarte aproape de barba căruntă, Ți-amintești când te-am dus în biserică în prima ta zi de școală și ți-am arătat-o pe Maica sfântă, mama pruncului Iisus, Da! Fiecare copil are o mamă care îi dă naștere, și tot ea îl crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]