1,281 matches
-
cu sacoșa. Urcăm imediat. Bianca, ginecologa, ne așteaptă în fața liftului. Cu Elsa se tutuiește. — Cum te simți, Elsa? — Așa și așa... Eu am văzut-o de cel mult două ori, e o femeie între două vârste cu părul scurt și cărunt, înaltă, elegantă, practică sportul cu vela. Manlio s-a supărat când Elsa i-a spus că preferă să se dea pe mâinile unei femei, i-a spus-o în timpul uneia din cinele noastre comune, cu un zâmbet drăguț și neîndurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ivorie de la lumânările care se topiseră. — Nu vreau să discut. Vreau să plec, spuse Leigh pe un ton liniștit, fără intonație. — Știu, iar eu te rog să stai. Leigh îi aruncă o privire și văzu că barba lui nerasă era căruntă, iar cearcănele din jurul ochilor erau atât de adânci că păreau niște vânătăi. — Jesse, te rog. Oftă întoarsă cu spatele la el în timp ce-și punea dosarele în geantă. Își aminti că-și lăsase cartea Ceva albastru în camera de oaspeți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
linie, ca oricine altcineva. Adunându-mi tot respectul de sine, mi-am târât bagajul cu mult îngreunat vizavi. Era o căldură dogoritoare. Până am ajuns la ghișeul Air France, m-am simțit ca un pește împuțit. Stewardesa din spatele ghișeului era căruntă și aranjată impecabil. Se uită la mine ca la un leucoplast folosit. —Oui? mă întrebă. Cu ce vă pot ajuta, madame? De ce au franțuzoaicele obiceiul să le necăjească pe tinerele ca moi, spunându-le „Madame“? E un gest sadic, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
spunea Augusto, plimbându-se prin fața casei cu numărul 58 de pe bulevardul Alameda -; lucrurile nu mai pot continua așa.“ În clipa aceea se deschise unul din balcoanele de la etajul al doilea, unde locuia Eugenia, și se ivi o doamnă uscățivă și căruntă cu o colivie în mână. Se pregătea să scoată canarul la soare. Dar când s-o atârne, cuiul se dizlocă și colivia se prăbuși. Doamna scoase un strigăt de disperare: „Vai, Pichín al meu!“ Augusto se repezi să recupereze colivia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în timp ce se bărbierea. A venit cu mine în clasă, m-a așezat în prima bancă și mi-a spus „Copile, aici stai! Dacă nu ești cuminte, ajungi în ultima bancă, în banca măgarilor”. Tata a plecat, a venit învățătorul, om cărunt, blând, în pragul pensionării. S-a uitat la mine, eram mai înalt decât ceilalți, m-a ridicat în picioare și m-a mutat direct în ultima bancă, banca măgarilor. Mi-a fost atât de rușine (parcă destinul meu de măgar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
e-n toate” este titlul unei poezii de George Lesnea. Poezia era în canonul literar basic și exprima paradigmatic ubicuitatea PCR. Căci el, Partidul: „E-n holda întreagă și-n bobul mărunt/ E-n pruncul din leagăn și-n omul cărunt/ E-n viața ce veșnic nu moare”. Sfârșitul statului național. Un sat de lângă Hunedoara. Stufitul era o colonie de rromi care trăiau în barăci aproape de munții de steril ai combinatului siderurgic din zonă. Renunțare la sine. Refren dintr-un cântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
părul argintiu prins în coc și ochelari cu jumătate de lentilă pe vârful nasului. Spre mirarea mea, mă întâmpină o femeie subțirică și drăguță, cu o față foarte vie. Are ochii albaștri deschiși, conturați cu un dermatograf fin. Are părul cărunt împletit în două codițe ce-i încadrează chipul, poartă un șorț peste blugi, tricou și espadrile, și frământă cu putere nu știu ce fel de aluat. — Mamă. Nathaniel zâmbește și mă împinge ușor în bucătărie. Uite-o. Ea e Samantha. Samantha... mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
carnețel, cuvintele pe care nu reușeam să le Înțeleg, de pildă «ghetre»1 sau «mobili»2, astfel Încât să pot, odată reîntors la hotelul meu, să-l Întreb pe eruditul portar. În cea de-a treia zi, un bărbat cu mustață căruntă veni să se așeze la masa vecină. Avea propria-i stivă de ziare, dar o abandonă numaidecât ca să mă măsoare din pricina; avea o Întrebare pe vârful buzelor. Neputând să se mai obțină, mă interpelă, cu glas răgușit, cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
așezați pe un covor Întins Între copacii unei grădini, cam patruzeci de bărbați și femei Îmbrăcați În costume turcești, japoneze sau austriece; În centru, În prim-plan, dl Naus, atât de bine travestit Încât, cu barba sa albă și mustața căruntă, ar fi fost luat cu ușurință drept un cuvios patriarh. Comentariul lui Șirin pe spatele clișeului: „Nepedepsit pentru atâtea nelegiuiri, condamnat pentru o greșeală neînsemnată”. Cu siguranță că intenția lui Naus nu era aceea de a-și bate joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
recunoștea era aceea a legațiilor străine. Pe teritoriul englez, fiecare refugiat Își adusese kalyan-ul și visurile sale. Între un cort și altul, o mare de deosebiri. În jurul lui Fazel, elita modernistă; nu erau doar o mână, ci sute, tineri sau cărunți, organizați În anjuman, societăți mai mult sau mai puțin secrete. Frazele lor reveneau, necontenit, la Japonia, la Rusia, la Franța, mai ales, a cărei limbă o vorbeau, ale cărei cărți și ziare le citeau cu asiduitate, Franța lui Saint-Simon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-o pusese gratis la dispoziția americanilor. Shuster mă primi În capul scărilor. Refăcut după ostenelile călătoriei, Îmi păru foarte tânăr. N-avea decât treizeci și patru de ani, și nu-i arăta. Și eu care crezusem că Washingtonul va trimite un expert cărunt, cu figură de reverend! — Am venit În legătură cu această afacere a legațiilor. — Și dumneavoastră! Avea aerul că asta l-ar fi amuzat. Nu știu, stăruii eu, dacă vă dați seama de amploarea pe care a luat-o această chestiune de protocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
munți, o treime dealuri, o treime câmpie. Râuri, aspect radiar. Vegetație forestieră pe un sfert din suprafață. Climă temperat continentală. Influențe oceanice în vest, mediteraneene în sud-vest, continentale în nord-est. Zone turistice montane și marine. Monumente de artă feudală.“ Domnul cărunt întinde mâna spre măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa e la post, se și aplecase, să-i ofere elixirul. O tavă de argint, pe care vibrează sticle brune, galbene, verzi. Coc de bucle blonde. Mâini lungi, albe. Rochie lungă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
odată cu civilizația bronzului. Valuri de popoare migratoare... războaie cu Imperiul Otoman... domnitori din aristocrația greacă din Istanbul. Suntem în apropierea capitalei. Densitate peste 90 locuitoripe kilometru pătrat. Speranța de viață la naștere 67 deani.“ Stewardesa așteaptă, privind nemișcată clientul. Elegant, cărunt, senator, pastor, lord, majordom, ce-o fi fost. Părul alb, ondulat, fruntea îngustă, ridată, roz, ochii umezi, urechile mari, nasul prăbușit, gura căscată, gulerul apretat, cravata bordo, buzele ritmând cuvinte fără sunet... Nici un sunet. Zbor lin, fără zgomot. De parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scriind petiții pentru îndreptarea administrației pe calea cea bună și studii istorice, pentru generația tânără, care ar trebui să fie însetată de adevăr, dacă nu ar fi însetată de mai urgente nevoi zilnice. Borcanul numit Veturia, grăsuța doamnă zâmbitoare, dintotdeauna căruntă, șchiopătând tandru pe partea stângă, se obișnuise, în cele din urmă, să uite vremurile de demult, cu lecții de franceză engleză germană pian broderie, resemnată la modestul post de laborantă, pe care îl folosise, cu tăcută tenacitate, să învețe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ieșit repede, s-a îndepărtat în panică. Trecuse, apoi, un secol. Veniseră iarăși amurgul, langoarea. A aruncat hârtiile, a deschis fereastra, a coborât în stradă. Primăvara hipnotică, amețeala, dorința, indecizia. A intrat într-o cafenea. S-a așezat lângă domnul cărunt, cu frumoasa sa barbă și mustață albă, cu numele de cod Marcel. A comandat cafea, deși știa că nu cafea va primi. Ușile batante s-au rotit vesel. Două femei fosforescente. Au intrat râzând, ca într-o lume normală. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un amic. Profesorul Vancea. Asistenta mea, Ortansa Teodosiu. Scumpa ieși, aduse de pe hol scaunul, îl puse la ușă, la intrare, unde fusese și cel anterior. — Să intre Dumitrache Grigore. Ortansa ieși, apăru un bărbat scund, corpolent. Fața mare, transpirată, păr cărunt, în bucle. Se așeză, cuminte, pe scaun, cu mâinile pe genunchi. — Deci, dumneata ai făcut contestație. În loc de gradul trei, ceri gradul unu sau... chiar zero. Marga zâmbi strâmb spre doctorul Florin. Acesta îi întinse un dosar voluminos. — Mda, aici sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lungă, de voal, transparentă. Goală, sub rochia transparentă. Aștepta, cu tava întinsă. Sticle colorate, pahare colorate, etichete colorate. Dreaptă, goală. Bucle blonde, mâini lungi, albe, chip suav, de băiat. Cearcăne de fard vânăt. Un trup lung, de efeb. Domnul cel cărunt, turistul, zâmbi androginului. Buzele sale ritmau cuvinte cuvinte cuvinte, dar fără sunet, nici un sunet. Chipul roz al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără sunet. Ritmic se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pai. Doctorul ridică solemn, înclinându-se, paharul, femeia zâmbește, soarbe adânc din vin. Tac, vorbesc, dialogul lâncezește, apoi se înviorează. Se destind, glumesc, ca vechi camarazi de arme. La 8, apare cel așteptat. O față ascuțită, părul lung, des, aproape cărunt. Întinde o mână subțire și moale. Pare stânjenit. Nu se aștepta, probabil, la o a treia persoană. Marga pare înviorat de această stranie apariție. Nu fac o indiscreție, sper. Ira mi-a spus câte ceva despre dumneavoastră... — Nu discutăm politică, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o coasă și se lupta cu viața și soarta‐i nemiloasă Tot răscolind pământul să‐i afle taina lui, Storcând mereu din struguri licoarea vinului. A lustruit pământul umblând pe el desculți, Făcându‐ l drept și darnic prin anii ei cărunți. Așa e școala vieții; e‐o luptă, un război Care adună anii și fapte de eroi. și țintirimul nostru cu bocete și gropi, Cu cântece de slavă, de dascăli și de popi Este și el o școală, de jale și
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de tragic: " Nimeni nu este de vină, nimeni !" Suflați voi, vijelii, până ce vă crapă obrajii ! Urlați ! Și izbucniți, voi, ploilor în cascade, Potopiți clopotnițele noastre !... Voi, flăcări de pucioasă, iuți ca gândul, Iscoade ale trăsnetelor ce despică puternicii stejari, Ardeți cărunta-mi țeastă! Tu, tunet, care zgudui tot, Turtește-a lumii groasă rotunjime, Sparge al firii teasc, distruge dintr-odată Toate semințele ce-l fac ingrat pe om! (Regele Lear,III, 2). O altă meditație a răscolitoarei tulburări a conștiinței este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
între pomi, o casă albă, bătrânească, cu cerdac de lemn, plăcută și încăpătoare, adăpostește somnul cel dulce de dimineață, al nepoților. Bunicul se trezise din zori și tocmai isprăvise treburile casei. Era un bărbat nu prea înalt, uscățiv, cu părul cărunt, frunte înaltă brăzdată de cute adânci, cu ochi blânzi care trădau înțelepciunea strânsă de-a lungul vieții. Pregătea calul și căruța pentru a pleca în pădure, când cel mai mare dintre nepoți și-a făcut apariția în pragul ușii. Unde
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
considerate ca venind în ajutorul copiilor și cadrelor didactice, pentru a ușura procesul de predare învățare - evaluare, dar trebuie să păstrăm și din învățământul clasic românesc ceea ce este valoros. Să nu uităm că acesta ne-a format pe noi dascălii cărunți de astăzi și să căutăm a ne îmbunătăți stilul de predare - învățare - evaluare din mers, așa cum ne obligă această prelungită tranziție a societății. Un pas uriaș în însușirea tehnicii moderne de predare - învățare - evaluare, se face prin participarea tuturor cadrelor
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
vă duceți valuri în mii batalioane, Cum în păduri aprinse, mânat în uragane, Diluviul de foc. Vedeți cum urna crapă, cenușa reînvie, Cum murmură trecutul cu glas de bătălie Poporului roman; Cum umbrele se-mbracă în zale ferecate, Și frunțile cărunte le nalță, de departe Un Cesar, un Traian. Cad putredele tronuri în marea de urgie, Se sfarmă de odată cu lanțul de sclavie Și sceptrele de fier; {EminescuOpI 25} În două părți infernul portalele-și deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
O așează-n tron de aur să domnească lumi rebele Și iubind-o fără margini, scrie: visul de poet. {EminescuOpI 33} {EminescuOpI 34} {EminescuOpI 35} Sau visând cu doina tristă a voinicului de munte, Visul apelor adânce și a stîncelor cărunte, Visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal, El deșteaptă-n sânul nostru dorul țării cei străbune, El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel mare, zimbrul sombru și regal. ...................................... Iară noi? noi, epigonii?... Simțiri reci, harfe sdrobite
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Bineînțeles. De ce altceva ar fi repetat testele? — Erați speriat? — De moarte. Urmărind depoziția, Alex își spuse că era mare păcat că nu aveau poze. Tatăl ei părea viguros și sănătos. Ea și-l amintea din vremea în care era fragil, cărunt și slab. Hainele îi atârnau pe corp. Arăta ca un om pe moarte. Acum părea puternic, ca un muncitor în construcții, adică ceea ce fusese toată viața. Nu părea o persoană care să se sperie ușor. Alex știa că acele întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]