2,531 matches
-
că înnegrește, la amiază, pământul și frunzișul din jurul casei. Dar, ajunși la jumătatea micii punți care se leagănă pe frânghii, totul se schimbă pe neașteptate. Copilul nu vede șipcile uzate peste care femeia înaintează clătinându-se, nici vidul care se cască între șipcile care lipsesc, nici spuma fosforescentă a torentului. Cu toate astea ghicește, fără să știe de ce, că femeii care-l duce în brațe îi e frică. Iar această frică la o femeie matură e la fel de stranie ca mișcarea bruscă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ce-au trecut peste mica punte suspendată, cuvintele încep să-l agreseze, îl silesc să priceapă. Înțelege că ceea ce le lipsea caselor din satul unde tocmai văzuseră „oameni“, era discul mare, de piatră. Casele astea erau goale, ușile lor erau căscate și nici o fărâmă lucioasă de mică nu strălucea în penumbra încăperilor. Deodată, se ivi o îndoială: și dacă, totuși, casa n-avea nevoie de stânca aceea cenușie dinn mijlocul ei? Și dacă, totuși, casa lor nu era o adevărată casă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
obiect pierdut în praful curților, în molozul clădirilor găurite... Cu câteva minute mai înainte, durata tăcerii, mai lungă decât o simplă pauză între rafale, vestea sfârșitul, iar soldatul care stătea chircit lângă Pavel, îndărătul unei bucăți de zid, se sculă, căscă satisfăcut, trăgând în piept aerul umed al serii de mai și se așeză la loc imediat, apoi se prăbuși într-o parte, ținând încă între arătător și degetul mare câteva fire de tutun și având în colțul sprâncenei o scobitură
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de la această regulă este posibilă numai în cazul unei licențe, a unei sublinieri dorite de către autor. Nu explicați. În descriere sau narațiune, sunt total neindicate sintagmele explicative: pentru că, dat fiind faptul, căci, fiindcă etc. Vom ajunge invariabil la pleonasm: „Am căscat pentru că mi-era somn”, „A murit pentru că l-a călcat un camion”. Trebuie să avem încredere în puterea propozițiilor de a se explica reciproc. Iată de ce, pentru a evita pleonasmul, trebuie să despărțim fraza în propoziții distincte: „A murit. Un
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a putut vedea că rezervoarele, altădată albe, netede și cilindrice, erau scorojite și diforme ca niște bostani uriași, plesniți de căldură. În convoaie nesfârșite, cucerindu-ne țara, nemții erau blonzi și obosiți, murdari de noroi până în urechi, până în lumina ochilor. Căscau spre flăcările uriașe, care mistuiau la orizont rafinăriile, niște ochi mirați, albaștri și umflați de nesomn. De pe tocurile bocancilor, li se scurgea noroiul fleșcăit. Zile și nopți au ars rafinăriile. (G. Bogza, 1968, p. 50) Reportajul de fapt divers Nelegat
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în drum, rezemat de băț, cu pălăria pe ochi și chică mare la ceafă, un lungan sfrijit explica ceva unui moșneguț cu fața fleșcăită pe fălcile late. Gura mare a acestuia, cu buze întoarse înăuntru pe gingiile fără dinți, se căscase la pletos, în timp ce ochii albaștri, mici, cu marginea pleoapelor înroșită, îl priveau atent. Cel cu pălărie zicea convins : - Ia dă vaca la păscut, să vezi, paște ? Nu paște !... Lângă coșuri de nuiele deșertate pe un petecar, se ridicau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
spinare se strecura printre picioare, mirosind resturile azvârlite. O femeie cu fața aspră îl privi fără zâmbet : Mergi acasă, jigodie, mânca-te-ar húlera ! Cu buze largi, înmormântate, și un colț lung, stingher pe gingia de sus, Surdul lui Roșca căsca gura ca o capcană, râzând la cei ce-l întrebau : - Gheorghe, câți guzgani ai prins azi noapte ? - Ha, ha ! răspundea Surdul și dădea des din cap. Cu barba moale și înfocată, despărțită în două fuioare ascuțite, un lipovan cu fața
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o căpățână de miel și întrebă, zâmbind numai din ochi : - Da, mata, ce vrai să iei ? Ca s-o vadă lumea, un om cu plete și nasul coroiat ridica în sus, la o căruță, o purcică tărcată care guița asurzitor, căscând râtulețul roz. - Chepteni, piepteni, hai la chepteni ! zâmbea tuturor o țigancă strânsă sub sâni într-un ilic violet și la tâmple cu bariz roș. Se împinse într- o babă supărată și, oprindu-se la castraveți, întrebă de preț, apoi începu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
apoi începu iar să strige zâmbăreață : - Chepteni, hai la... - Săru’ dreapta, Sfinția ta. - Buna, buna, domnu’ Lazăr. Cu ochi vicleni, zbârciți în coada pleoapelor, un om zâmbea încercând să pară prietenos și să-și ascundă răutatea din ochii suri ; își căscase într-un zâmbet larg gura cu doi colți galbeni, parcă rupți, cu mustața lăsată pe oală, rară și cu firul gros de șobolan. - E curat untdelemnul ? - Dă, vezi și dumneata. Negustorul, cu frunte îngustă și privirea încrezută, ridică în zare
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
către omăt. Pe urmele sclipitoare rupte de sănii, picuraseră măciulii de fân. Atent în toate părțile, printre ele călca un ciocârlan. în ușa morii ieși un moș cu căciula trasă pe nas și mânecile cojocului împreunate. Privind peste streșina căciulii, căsca, ca mâța, roz și fără dinți, cu mustața ridicată. Lângă el, în ușă, apăru un om cu nasul vesel ca un cuc, înfipt roșu între ochii negri. Fără a-și îndoi genunchii, moșneagul ieși crăcănat afară. De-o vreme, târând
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mângâios : - Lasă-l, săracu’, asta e munca lui. Hai, fată, toarnă și tu în coș, că-l trezesc eu pe morar. Ghebosul se ridică iar sarcina din spinare i se văzu mai bine. îl împunse cu codiriștea pe morar. Acesta căscă speriat ochii, se sculă, apoi frecă între arătător și degetul mare făina nouă. Grăunțele erau uscate ; morarul presă pietrele și se trase apoi la loc. Somnul însă îi pierise. Rămase privind în gol, cu barba nerasă peste zbârciturile adânci, încremenite
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Totuși își scot capul din scorbură și se strâmbă cu dezinvoltură la primele săgeți galbene, trimise tocmai de bostanul acela mare, agățat de cer. Razele călduțe le mângâie boticul umed dar și blănița maro-sură iar ei mulțumiți de starea lucrurilor, cască zgmotos, expirând ultimele picățele de somn. -Oare când vine mămuca? - întreabă Pit, puiul mai mare, născut mai repede cu un sfert de oră. -Doar nu ți-e foame, măi frățioare? -Ba, am un cântecel în stomac! Nu-l auzi? -Să
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
nu am prea auzit ce discutau, dar mama a invitat-o în curte și a condus-o pe un drum la care nu ajungea Bubi, până la o masă de sub mărul din mijlocul curții, unde m-am așezat și eu să casc gura. Așa am aflat că femeia se numește Frosa și era originară din Slobozia, orașul natal al tatălui meu. Frosa avea grele probleme familiale și spera să găsească sprijin de la un consătean ce se stabilise și pricopsise pe aceste meleaguri
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Tatăl Lucillei Îi ură bun venit, apoi spuse: ― Vă lăsăm singuri. Să vă cunoașteți mai bine. Părinții plecară. În cameră era Întuneric. Lefty se Întoarse... și alt buchețel de flori Îi căzu din mână. Ce nu anticipase Desdemona: fratele ei căscase, la rândul lui, ochii la paginile din Lingerie Parisienne. De fapt, o făcuse de la doisprezece ani până când Împlinise paisprezece. Atunci descoperise adevărata pradă: zece fotografii de mărimea unor cărți poștale, ascunse Într-un geamantan vechi și Înfățișând-o pe „Sermin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că doarme. Contrar voinței sale, piesa o stârnise și pe ea. Coapsele sălbatice, musculoase, ale minotaurului. Pozițiile lascive În care cădeau victimele acestuia. Rușinată de excitarea ei, nu se trădă prin nimic. Stinse veioza. Îi spuse soțului ei noapte bună. Căscă (un gest teatral, la rândul lui) și se Întoarse cu spinarea la Lefty. Iar acesta i se furișă pe la spate. Opriți puțin acțiunea. Uite o noapte Însemnată pentru toți cei implicați (inclusiv pentru mine). Aș vrea să consemnez pozițiile (Lefty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fără să crâcnească. Veni lângă mine și-și Întinse brațul pe lângă al meu. ― Uite, am pistrui În formă de Carul Mare, anunță ea. Am stat una lângă alta În fața oglinzii până-n podea și ne-am strâmbat. Clementine avea ochii roșii. Căscă. Își frecă nasul cu dosul palmei. Apoi Întrebă: ― Vrei să exersăm sărutul? Nu știam ce să răspund. Știam deja să sărut, nu? Mai era ceva de Învățat? Dar În timp ce Îmi treceau prin cap astfel de Întrebări, Clementine deja Își Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
porțelan și-și vârau piciorușele cu grijă În bazinul dezinfectant de la piscina publică. Acum erau niște creaturi mărețe. Mișcându-mă prin aerul umed, mă simțeam ca un scufundător. Mă arătam și eu, pășind cu picioarele mele grele, cu apărători, și căscând gura prin masca de portar la fantastica viață subacvatică din jurul meu. Vedeam anemone răsărind dintre picioarele colegelor mele de clasă. Erau de toate culorile: negre, maronii, galben electric, roșu aprins. Mai sus, sânii li se bombau ca niște meduze, pulsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a fost scutită când i-a venit rândul, dar domnul da Silva trimitea priviri Îngrijorate În direcția ei. Fata cea nouă nu observa. Se lăfăia În lumina ei portocalie și clipea din ochi somnoroasă. La un moment dat Începu să caște și Își Întrerupse căscatul pe la jumătate, de parcă n-ar fi mers cum trebuie. Înghiți În sec și se bătu cu pumnul În stern. Râgâi Încet și șopti, pentru sine: ― Ay, caramba. De Îndată ce ora s-a terminat, dusă a fost. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la cordon, mai plutești o vreme liber la suprafața apei. Dar apoi vine un moment inevitabil când viteza pe care o ai nu mai este suficientă pentru a-ți susține mișcarea Înainte. Suprafața apei se sparge ca sticla. Adâncimile se cască și te absorb. Așa mă simțeam eu pe uscat, privind Obiectul cum trece pe lângă mine, pe schiuri. Aceeași senzație de prăbușire fără speranță, aceeași fizică a emoțiilor. Când m-am Întors, la vremea cinei, Obiectul Încă nu venise. Mama ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe burtă, ca mine, se retrag din fața realității și au o aplecare spre percepția obscură și artele meditative. În cazul nostru teoria se potrivea. Stăteam cu fața În jos, cu nasul și ochii iritați de plâns. Obiectul, Întinsă pe spate, căscă și (precum o actriță Înnăscută, probabil) adormi imediat. Am așteptat vreo zece minute, ca să fiu sigură. Apoi, ca și cum m-aș fi agitat În somn, m-am Întors pe-o parte, cu fața spre Obiect. Luna era În creștere și umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fața spre mine. Mi-am ridicat cu greu privirea. Obiectul arătă spre telefon și apoi, deschizând gura larg, Își băgă degetul pe gât. Inima Îmi dădu pe-afară de bucurie. Veni noaptea. În pat am parcurs preliminariile, afânându-ne pernele și căscând. Ne-am fâțâit de colo colo, făcându-ne comode. Și apoi, după un timp corespunzător de tăcere, Obiectul făcu un zgomot. Era un murmur, un strigăt prins În gât, de parcă ar fi vorbit În somn. Apoi respirația Îi deveni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fratele meu. ― Nu1 strigă Jerome. Te rog! Nu! L-am lăsat să cadă. Ca o picătură de ploaie. Ca o lacrimă. Dar nu semăna nici cu una, nici cu alta. Scuipatul căzu exact Între ochii lui Jerome. Și apoi se căscă pământul sub noi. Cu un răget, Jerome se ridică, aruncându-mă pe spate. Supremația mea fusese de scurtă durată. Acum era vremea să fug. Am luat-o la goană prin verandă. Am sărit peste trepte și am fugit pe gazonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mă apropiam mai mult de el cu pașii mei mărunți și temători. Îl știam de undeva... sau ceva din înfățișarea sa îmi făcea impresia că îmi era cunoscut. Dar ce anume ? De ce nu-mi era teamă de hăul ce se căsca la doar câțiva centimetri de mine? Și de ce înaintam ? De ce nu ziceam ceva? Știam unde mă aflam, știam ce caut și cine e acel bătrân, dar răspunsurile erau adânc îngropate în mintea mea, iar eu nu vroiam să le dezgrop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de lemn. De la aprovizionarea Leverifului. Vezi tu? Leverif va fi un stat. Un vârf de lance în coasta Guvernului. Un avanpost în proclamarea vechiului imperiu! Înțelegeam. Nu chiar tot, dar în mare parte. Se uită împrejur să vadă dacă nu căsca nimeni gura și urechile la treburile noastre. Nu era nimeni. Fiecare își vedea de treaba lui și nimeni nu părea interesat de ceea ce se petrecea cu alții. În plus, eram prea mulți în cantină ca să se audă ceva. Abia îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și Govar. Văzu văpăi care se apropiau de ținta sa. Corvium îl ciopârți din două mișcări pe locotenent și trecu lama neagră prin trădător chiar atunci când era pe cale să tragă și ultimul cartuș. Se simțea ciudat de împlinit. Govar își căscă ochii a surpriză și uimire. Nu-i venea să creadă că avea înfiptă în el o bucată de metal rece și că în curând avea să moară. Gura i se lăsă în jos, dar nici un cuvânt nu reuși să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]