KorAP: Find »[drukola/base=căscat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...61 >

1,506 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

fi adăugat una, s-ar fi Înecat. — Ce Înseamnă asta? Întrebă Sasha nelămurit. — I-am spus totul. — Ai lăsat-o? aproape că strigă Sasha. Nu mai avea aer. Asta era fericirea pe care o aștepta? Emma Îl privea cu ochii căscați. Îi avea foarte Întunecați, aproape negri, ciudat de strălucitori. — Ei bine, nu, nu chiar, spuse Dario. A fost o scenă foarte tristă. De aceea Încerc să ajung la o Înțelegere cu ea. Mă rog, trebuie să amânăm. Ne vedem vinerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
niște scări, săpate În lutul colinei. — Seamănă puțin cu intrarea În casa mea, Îi spuse. Scările acestea le-au făcut cei de la Întreținere, dar eu le păstrez În ordine. — Ce-i acolo Înăuntru? Întrebă Maja neliniștită de vederea acelei guri căscate și Întunecate. Zero nu răspunse. — Vii? o Întrebă, scoțând din buzunarul hanoracului o lanternă. — E periculos? ezită Maja. — Ce nu e? răspunse Zero. Ultimul tren trecuse deja. La ora acesta pe monitoarele celor de la siguranță apăreau doar imagini cenușii ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

Rahela, care părea vrăjită de atenția lui și îl lăsa să-i care lucruri. Tali devenise cel mai bun prieten al lui Dan, fiul Bilhei și cei doi obișnuiau să doarmă unul lângă altul în cortul ei. Stăteau cu gura căscată și-l ascultau pe fratele lor mai mare, Ruben care era, de asemenea, atras de liniștea și pacea care o înconjurau pe mătușa mea. Lea încerca să-i momească pe Issa și Tali să se întoarcă la ea, le dădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
curcubeului. Nu știusem până atunci că din gura omului poate ieși o asemenea frumusețe. Nu mai auzisem armonii înainte. Când au terminat, aveam ochii plini de lacrimi și am văzut că și obrajii Zilpei erau umezi. Bilha rămăsese cu gura căscată de admirație, iar Rahela închisese ochii ca să ascultă cu toată atenția. Bărbații au aplaudat și au mai cerut, așa că Basemath a început din nou, de data asta un cântec despre recoltă și bogăția pământului. Tabea s-a alăturat și ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
oficială. L-a îndepărtat apoi cu un semn al mâinii, iar el s-a dat înapoi umil și a luat-o la fugă pe deal în jos de parcă îl urmărea o armată. Rebeca a văzut că mă uitam cu gura căscată și m-a lămurit ridicând din umeri: - Doar hoții vin să ceară miracole în afaceri. Ultimul pelerin din acea zi a fost o mamă care purta un copil destul de mare ca să meargă singur - de trei, poate chiar patru ani. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
se măreau de plăcere când le vedea că își iau zborul. Grădina a devenit casa mea și învățătoarea fiului meu. Re-mose a făcut primii pași pe marginea unui bazin plin cu păsări și pești, la care se uita cu gura căscată. Primele lui cuvinte - după „mama” - au fost „rață” și „lotus”. Bunica lui îi aducea tot felul de jucării minunate. Aproape în fiecare zi îi făcea câte o surpriză cu o minge, vreun titirez sau o armă de vânătoare în miniatură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
tu și toți ca tine, ca grâul în deșert. O femeie care n-a fost iubită zace aici moartă. Duhoarea nefericirii ei se simte încă. Pentru asta, o să mori în chinuri. Amândoi, și Meryt și preotul au rămas cu gura căscată în timp ce eu îmi spuneam blestemele și când am terminat bărbatul a început să tremure și cu o voce înspăimântată, a șoptit: - O vrăjitoare străină în Casa Zeilor! Vocile noastre făcuseră să se adune și alți preoți, care nu s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
mi s-a răcit în sfârșit capul și durerile s-au calmat, mi-am dat seama că eram prea slăbită ca să stau în picioare. O femeie pe nume Shery fusese trimisă să aibă grijă de mine. Am rămas cu gura căscată când s-a prezentat, pentru că numele ei însemna „micuță” și era aplicat straniu celei mai grase femei pe care o văzusem vreodată. Shery a șters mirosul acru de pe corpul meu, mi-a dat supă și fructe și s-a oferit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

să intrăm, și atunci am intrat în camera mare, eu am rămas uimit, camera arăta ca un muzeu, pereții erau încărcați cu trofee de vânătoare, antilope, bivoli, urși negri, leoparzi, șacali, într-un colț, un cap de hipopotam cu gura căscată, din mijlocul peretelui, de deasupra căminului, un leu cu coama zbârlită ne privea fioros, lângă el, pe un panou negru de lemn, două coarne de rinocer străpungeau aerul, iar intervalele între toate astea erau pline de scuturi colorate, lănci și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
un nod în gât, dar mama și de toate astea tot a râs, și trebuia să râd și eu, fiindcă într-adevăr era foarte caraghios ambasadorul cum stătea acolo în maioul lui de atlet, sub capul de leu cu gura căscată, pe care-l ținea cu o mână, încercând să-l pună la loc, pe perete, și în același timp vârându-și furios celălalt braț în mâneca de la cămașa descheiată, chiar că nu puteai să nu te strâmbi de râs, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
fi mai bine să plecăm, pentru că acuși se trezește caporalul și mai născocește ceva în amintirea lui taică-su, și atunci m-am uitat într-acolo și l-am văzut pe caporal întins pe jos, cu brațele depărtate și gura căscată, sforăind, și am zis și eu să mergem, că ne dăm duhul de atâta oboseală, dar Jancsi a spus că dacă am rezistat până acum, atunci să vedem barem dacă este sau nu aur în perete, oricum n-am putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

o lucire provenind de la revolverul ei de 9 mm care zăcea nu departe de acolo. Se tîrÎ, Întinse mîna ca să-l apuce cînd, ivindu-se dintr-un alt colț Întunecat, o nouă apariție răsări În fața ei, Întorcînd spre ea gluga căscată, fără chip. Marie se rostogoli ghemuindu-se, Își apucă arma și se ridică dintr-un salt. Strălucirea unui fulger lumină preț de o clipă imensa abație. Goală. Cumplitele cuvinte se repetau nemilos În capul Mariei. Blestemată, blestemată, blestemată... Furtuna izbucni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
palid și descărnat al nurorii lui prin deschizătura corsajului și făcu o strîmbătură. - Fata aceea transpira senzualitate, dar mă Îndoiesc că știi ce Înseamnă asta, draga mea. Se Întoarse spre fiul lui, care Îl privea cu ochii holbați, cu gura căscată. - Scutește-mă de aerul ăsta stupid, Pierre-Marie, și nu mai tremura pentru o moștenire pe care n-o ai Încă. E În afara oricărei discuții ca eu s-o recunosc pe bastarda asta. - Gwen te poate constrînge, tată, replică cu acreală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
direcția ferestrei. Ochii i se măriră. De cealaltă parte a geamului, părînd că plutesc În văzduh, doi ochi mari și verzi se uitau la el. Preț de o secundă, văzu chipul palid, părul lung și brun plutind În vînt, gîtul căscat și Însîngerat! Apoi imaginea dispăru. Gura bătrînului se deschise, căscîndu-se Într-un țipăt tăcut. Se sufoca. Cu respirația tăiată, cu pieptul parcă strîns de o gheară, se Îndreptă greoi spre noptiera de la căpătîiul patului, scotoci febril prin sertar, scăpă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

handicap, căci are Întreaga violență a unui handicap natural.” Chiar din prima vacanță petrecută la maică-sa, Bruno pricepu că hipioții nu-l vor accepta niciodată: nu era și nici nu va fi vreodată un animal frumos. Noaptea, visa vulve căscate. Cam În aceeași epocă, Începu să-l citească pe Kafka. Prima dată avu o senzație de frig, de ger insidios; după ce termină Procesul, câteva ore se simți amorțit, fără vlagă. Știu imediat că acel univers Încetinit, marcat de umilință, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-l facă celebru. — Sunteți din provincie? Asta-i rău. Trebuie să veniți la Paris, imediat. Aveți talent. Îl anunță pe Bruno că va publica textul despre Ioan-Paul al II-lea În următorul număr din L’Infini. Bruno rămase cu gura căscată; nu știa că Sollers era În plină perioadă de „contra-reformă catolică” și că-și Înmulțea declarațiile entuziaste În favoarea Papei. — Péguy mă dă gata! făcu editorul cu elan. Și Sade! Sade! Citiți-l pe Sade, mai ales!... — Textul meu despre familii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
În această direcție, era clar, trebuiau orientate cercetările. Eliberat de dosarele și cărțile Înghesuite pe rafturi, biroul lui Desplechin părea imens. — Ei bine, da..., făcu el cu un surâs discret. Ies la pensie la sfârșitul lunii. Djerzinski rămase cu gura căscată. Sunt oameni pe care-i Întâlnim ani În șir, uneori zeci de ani, obișnuindu-ne puțin câte puțin să evităm chestiunile personale și subiectele cu adevărat importante; dar păstrăm speranța că mai târziu, În Împrejurări mai prielnice, vom putea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
omului, ne dezvoltăm și murim. În spațiu, În spațiul uman, efectuăm măsurări; iar prin aceste măsurări creăm spațiul, spațiul dintre instrumentele noastre. Omul lipsit de instrucție, continuă Djerzinski, e Îngrozit de ideea de spațiu; și-l imaginează imens, nocturn și căscat. Își imaginează ființele sub forma elementară de sferă, izolată În spațiu, chircită În spațiu, strivită de eterna prezență a celor trei dimensiuni. Îngrozite de ideea spațiului, ființele umane se chircesc; le e frig, le e frică. În cel mai bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Lady Edgerly ? Trish ridică din sprânceană și ceafa i se colorează ușor în trandafiriu. — Îi cunosc pe Lordul și pe Lady Edgerly de ani de zile. Încuviințez. Lady Edgerly poate depune mărturie. Trish și Eddie mă privesc amândoi cu gura căscată. Poate că n-ar fi rău să adaug un mic detaliu gospodăresc. — O familie foarte drăguță, continui. Nu era chiar ușor să ții ditamai conacul curat. Și nici... să lustruiești diademele lui Lady Edgerly. Shit. Am mers un pic prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
prea ocupată să-i caut CD-ul cu Celine Dion ca să mai fiu atentă la împrejurimi. Nathaniel a făcut stânga și merge cu pași mari pe drum - dar eu pur și simplu nu mă pot mișca. Mă uit cu gura căscată la priveliștea din fața mea. Satul ăsta e absolut uluitor de frumos. Habar n-am avut. Mă uit în jur și privirea îmi zăbovește cu nesaț asupra zidurilor vechi, de culoarea mierii. Șirurile de case vechi cu acoperișuri foarte abrupte. Pârâul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
referiți, spun cu glasul spart. Doamnă. — Ei bine. Se apropie de mine, fluturându-și supărată capotul de mătase. Așa cum îți închipui, sunt foarte supărată că nu mi-ai spus niciodată că ai gătit paella pentru ambasadorul Spaniei. Rămân cu gura căscată. Ce ambasador ? — Alaltăieri te-am întrebat dacă ai gătit pentru persoane importante. Ridică din sprânceană a reproș. Și nu ai pomenit niciodată de banchetul pentru trei sute de persoane de la Mansion House. Ce banchet ? A luat-o razna de tot ? OK

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
evenimentele recente. Nu cunoaștem încă rezultatele finale. Se oprește încordat, și-i văd și pe ceilalți cum schimbă priviri grave între ei. Cu toate acestea, cu toții am ajuns la aceeași concluzie. Ai fost nedreptățită. Mă holbez la el cu gura căscată. Recunoaște ? Să vezi un avocat care recunoaște că a greșit e ca și cum ai vedea un star de cinema admițând că și-a făcut liposucție. — Poftim ? spun, doar așa, ca să-l fac să o mai spună o dată. — Ai fost nedreptățită. Ketterman

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cred. Strâmbă din nas. Lumea urăște tombolele. Abia dacă am curaj să-i pun următoarea întrebare. — Păi... îhm... și atunci cum anume intenționați să strângeți bani pentru acțiunea de binefacere ? În bucătărie se așterne tăcerea. Trish a înlemnit, cu ochii căscați. — Rahat pe băț, spune într-un final. Știam eu. Nici măcar nu s-a gândit. Reușesc cu ceva efort să-mi păstrez expresia de menajeră plină de respect. — Dacă am cere donații benevole ? sugerez. Dacă am face să circule o punguță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
femeie roșcată. Există o agenție care se ocupă cu asta ? — Se numește Oxbridge Housekeepers, spune Guy, punându-i o tartă în față. Foarte pretențioasă. Nu primește decât candidați care au fost șefi de promoție. — Dumnezeule mare ! Roșcata rămâne cu gura căscată. — Eu, pe de altă parte, am făcut Harvardul, continuă. Așa că eu lucrez pentru Harvard Help. Motto-ul nostru este: „Pentru că asta e menirea educației Ivy League.” Nu-i așa, Samantha ? — Taci, îi șoptesc. Servește și taci. În cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

jenat ? — Scuze. Voiam doar să-ți spun că... știai că... Arată spre pieptul meu. Ce anume ? spun relaxată. Cobor privirea și Îngheț, șocată. Nu știu cum, În timpul mersului, cămașa de mătase mi s-a desfăcut singură la trei nasturi și e larg căscată În față. Mi se vede sutienul. Sutienul roz de dantelă. Cel care mi s-a pătat puțin la spălat. De asta zîmbeau oamenii ăia la mine. Nu fiindcă lumea ar fi un loc drăguț, ci fiindcă pentru ei eu eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]