16,527 matches
-
am uitat în jur. Jo Lynne se ținea aproape de mine pentru că zicea că îi era teamă pe deal noaptea și că dacă nu eram eu nu ar fi urcat. M-am simțit bine auzind asta. Era ciudat să vezi toate căsuțele alea goale, cu ușile și ferestrele deschise. În câteva zile or să fie închise, cu lemn și sticlă, și atunci ar fi fost ilegal să mai intri în ele. Mă gândeam ce diferență era între cutiuțele acelea mici de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de lemn în care strălucea luna prin locurile unde ar fi trebuit să fie uși și felul cum urmau să arate în puțină vreme cu oameni care să le locuiască și să le iubească. Am stat pe treptele uneia dintre căsuțe. Totul mirosea a pin proaspăt tăiat și a pădure și tencuială, mirosul ăla ciudat și sec de tencuială care ai impresia că o să te sufoce. Tăiaseră aproape toți pinii pe acolo și cioturile maro se ițeau pe lângă noi și pieptănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
prietena ta, dar nu vezi că moartea ei chiar a fost un accident? Cum altfel s-ar fi putut întâmpla? 14tc "14" Bănuisem că Laura Archer va pleca dis-dedimineață de acasă și avusesem dreptate. La șapte și jumătate ieșise din căsuța ei curată, urcase în taxiul care o aștepta și fusese dusă la castelul de marmură roz unde lucra. Laurei Archer îi plăceau taxiurile. Din fericire mă oprisem înainte să-mi cumpăr un pateu cu brânză și un espresso, așa că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de acum chiar putea să spună că intrase într-o rutină. Clienții soseau, se cazau și apoi noaptea își cheltuiau banii la mesele de joc. Avusese grijă să aranjeze roata ruletelor de așa natură încât bila să se oprească în căsuța unde voia crupierul, ori de câte ori era nevoie. Nu forța lucrurile, își instruise oamenii să lase clienții să câștige sume mici și să nu acționeze dispozitivul decât atunci când miza era ridicată, păstrând o aparență de normalitate. La deschidere și în primele săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ruletă, căutând să înțeleagă ce se întâmplă. Nimic nu părea a fi în neregulă. Individul juca haotic, așeza miza de fiecare dată pe un alt număr și nici nu păstra culoarea. De fiecare dată bila de fildeș se oprea în căsuța aleasă de el. Văzând norocul de care se bucura, ceilalți clienți îl așteptau să mizeze după care se înghesuiau să își așeze jetoanele în același loc. Mai trimite niște jetoane la masa trei! îi șoptise Vlad la ureche lui Boris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Săracul crupier transpira din greu și abia mai putuse îngăima că jocurile sunt făcute și nimic nu mai poate fi pariat. Bila se rotea acum din ce în ce mai încet, după care căzu pe treizeci și cinci negru. Oscilă o secundă și se așeză în căsuța alăturată care, bineînțeles, era doisprezece roșu. Așa ceva nu se poate! lovi Boris cu pumnul în masă. De trei ori la rând același număr! Tipul ăsta a mâncat cu lingurița cât era mic! Ori poate e în cârdășie cu crupierul. Schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Când apari, mă simt un semizeu, Vino, dragă, fii pe veșnicie, Curcubeul sufletului meu. în grădina dorurilor mele, Doamne, să n-arunci cu nici un nor. Să tot șadă luna între stele, Mândra mea, regina viselor. 1930 Adio, tu Adio tu, căsuța noastră dragă, în care m-am născut și am crescut De care, amintirile mă leagă, Că am trăit la tine, cum am vrut. Adio voi, ogradă și grădină - Grădina cea cu meri, cu peri și flori, Adio, libertatea mea deplină
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
etc. Satul, dinspre Sud, începea de lângă Curtea lui Sterian și se întindea, în Nord, până la Vasile a Luchii (Bârgăuanu). Pârâul l-a apucat curgând pe unde curge și acum. Descântece: nu știe. Cimilituri: Curelușă unsă pe sub pământ - Șarpele Am o căsuță frumoasă, mititică frumosă văruit și nicăieri bortilită. - Oul Susă bat tobele, josă curg negurile. - Sita 471 Forme de desfășurare: bătrânii mergeau la crâșmă; tinerii făceau horă tot pe lângă crâșmă. Crâșmarul tocmea lăutarii și flăcăii plăteau crâșmarului. Alteori, flăcăii cumpărau hanul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tîrÎ pînă la arhivă și Îmi dădu adresa avocatului care se ocupa de problemele mamei lui Julián, Sophie Carax. — Să vedem... José María Requejo. Strada León al XIII-lea, numărul 59. Deși corespondența o trimitem, În fiecare semestru, la o căsuță poștală de la centrala de pe Vía Layetana. — Îl cunoașteți pe domnul Requejo? — Am vorbit de cîteva ori cu secretara lui la telefon. Adevărul e că toate demersurile cu el se fac prin poștă și se duce secretara mea, care azi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care absorbi vestea ca pe o glumă. — Ei, nu mă Înnebuniți, zise el rîzÎnd. Ce vă spuneam eu? Niște borfași. Administratorul se lăsă pe spate În fotoliu și mai scoase o sforăitură de-a lui. — Dumneavoastră aveți cumva numărul acestei căsuțe poștale? — Potrivit fișei este 2837, deși numerele pe care le face secretara mea eu nu le pricep, fiindcă știți și dumneavoastră că femeile nu-s bune la matematică. Ele sînt bune la... Îmi permiteți să văd fișa? — Cum să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
le pricep, fiindcă știți și dumneavoastră că femeile nu-s bune la matematică. Ele sînt bune la... Îmi permiteți să văd fișa? — Cum să nu. Chiar vă rog. Mi-a Întins fișa și am examinat-o. Numerele se Înțelegeau perfect. Căsuța poștală era 2321. M-am Îngrozit cînd m-am gîndit ce contabilitate se făcea În biroul ăla. — Ați avut mult de-a face cu domnul Fortuny? am Întrebat. — Așa și-așa. Mi-aduc aminte cum, atunci cînd am aflat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
zi, o să ai nevoie de o consultație tehnică, știi cum e. Cu toată Încrederea, În de-alde astea sînt ca și doctor. Să lăsăm prostiile. — Am să țin seama. Acum, ce mi-ar trebui să știu e cui aparține o căsuță poștală de la sediul central de pe strada Layetana. Numărul 2321. Și, dacă se poate, cine ridică poșta de-acolo. Crezi dumneata că ai putea să-mi arunci un colac de salvare? Fermín Își notă numărul deasupra gleznei, sub șosetă, cu pixul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am sugerat să se ducă o vreme în orașul său de baștină. Îmi vorbise adeseori despre orășelul liniștit de undeva din nordul Olandei unde mai trăiau încă părinții lui. Erau oameni săraci. Tatăl său era dulgher și stătea într-o căsuță veche de cărămidă roșie, curățică și frumușică, de pe malul unui canal cu apă lenevoasă. Străzile erau largi și pustii. De două sute de ani orașul era pe moarte, dar casele aveau încă măreția din vremurile bune. În ele își duseseră viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
plătit pânza, culorile și pensulele, dar i-a mai dat pe deasupra lui Strickland și o jumătate de kilogram de tutun de contrabandă. După câte știu s-ar putea ca tabloul să mai împodobească și în ziua de azi salonașul vreunei căsuțe prăpădite de pe lângă Quai La Joliette și presupun că acum s-ar putea vinde cu o mie cinci sute de lire. Ideea lui Strickland era să se îmbarce pe vreun vas cu destinația Australia sau Noua Zeelandă și, de aici, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
japonezi de pe un distrugător, marinari englezi, spanioli, băieți cu înfățișare agreabilă de pe un crucișător francez sau negri de pe un vas american care transportă mărfuri și călători. Ziua, strada e pur și simplu sordidă, dar seara, fiind luminată de lămpile din căsuțele acelea, are o frumusețe sinistră. Poftele hidoase care îmbâcsesc aerul sunt apăsătoare și oribile și totuși e ceva misterios în priveliștea respectivă. Ceva care te obsedează și te tulbură. Simți nu știu ce forță primitivă respingătoare și fascinantă totodată. Aici, orice decență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
drum printre arbuștii deși și țepoși. Adeseori fu obligat să se cațăre pe stânci pentru a evita cuiburile de viespi și tăuni atârnând în pomii de deasupra capului. Tăcerea era intensă. Cu un oftat de ușurare ajunse în sfârșit la căsuța nevopsită, acum într-un hal îngrozitor de dărăpănare și neîngrijire. Dar și aici era aceeași tăcere insuportabilă. Urcă până în prag, și la vederea lui un băiețel care se juca nepăsător la soare tresări și se îndepărtă în fugă. Pentru el orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să audă ce știam despre ultimii ani ai soțului ei, i-am scris. Nu ne mai văzuserăm de dinaintea războiului și a trebuit să-i caut adresa în cartea de telefon. Mi-a fixat o oră și m-am dus la căsuța cochetă din cartierul Campden Hill în care locuia acum. Se apropia de șaizeci de ani, dar se ținea destul de bine și nimeni nu i-ar fi dat mai mult de cincizeci. Fața ei slabă și nu prea zbârcită era genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
minoriților asistase la această scenă, În tăcere. Împăratul se Întoarse către el. - Dă-mi măsura sa, frate Elia. Măsura Înălțimii lui Dumnezeu. 1 Dimineața zilei de 5 august 1300, În mlaștinile de la apus de Florența Își lăsaseră caii pe lângă o căsuță de țară izolată, pe drumul spre Pisa, sub soarele care urcase binișor pe cer. De acolo, se Îndreptaseră către albia râului, care curgea la vreo două leghe, nevăzut printre stufărișuri și printre hățișurile de baltă. Scurta coloană se târa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
goană, temându-se să nu cumva să fie urmărit de careva. Însă ușa tavernei rămase Închisă, ca și când ar fi construit un soi de hotar inviolabil pentru cei care Își găsiseră adăpost Înăuntru. Din precauție, se lipi oricum de zidul unei căsuțe din apropiere, ascunzându-se În umbra unei porți. În clipa aceea, zări două siluete cotind-o de pe o străduță laterală și apropiindu-se de tavernă, după ce se asiguraseră, printr-o ocheadă furișă, că nu era nimeni prin preajmă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
flancat de ruinele caselor ghibeline distruse cu furie, după Înfrângerea acestora din 1266. Acolo, Încorporând largi porțiuni din vechile ziduri În noua construcție, se clădea viitorul Palat al Prioratului, cu turnul său nesfârșit. Dar, deocamdată, oficiile Comunei erau Împrăștiate prin căsuțele din jur, Închiriate În acest scop. Secretarul Comunei locuia la primul etaj al uneia din ele, chiar la Începutul străzii ce dădea către Piață. Sub el, ca și la subsol, zăceau arhivele orașului, unde actele și dispozițiile, Împreună cu procesele verbale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
avântă: are să-i ceară o favoare, dar nu știe dacă să îndrăznească, ezită, de fapt se teme să nu fie inoportun, poate chiar grosolan... Totuși, se aruncă în sfârșit în apă: Castelul e mare, foarte mare, și are dependințe, anume căsuța din parc, nelocuită, dar cochetă și independentă. Problema directorului este că Uzina merge bine, prea bine chiar, și e nevoie de tot mai mult personal, mai cu seamă ingineri, șefi, dar nu mai ai unde să-i cazezi pe acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
directorului i-a venit o idee, o mică idee... dacă domnul procuror ar accepta, dar nimic nu îl obligă să facă asta, firește, fiecare este stăpân pe ce e al lui, dar cu toate astea, dacă ar accepta să închirieze căsuța din parc, Uzina și directorul i-ar fi foarte recunoscători, ar plăti scump, desigur, și nu ar muta acolo pe oricine, numai fețe subțiri, cineva politicos, discret, tăcut, sub-șefi, dacă nu chiar șefi, și fără copii, își dă cuvântul directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a i se cere ceva măcar o dată în viața lui, altceva decât a da o sentință la moarte, sau de a o refuza. IV Era cam prin ’97-’98. E mult de atunci. Uzina a plătit lucrările de restaurare ale căsuței din parc. Umiditatea o mâncase ca pe o bucată de lemn vechi. Până atunci, aici fuseseră depozitate lucrurile de care nu mai era nevoie, câte puțin din toate și din nimic, dulapuri șubrezite și curse de șoareci, coase ruginite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
așteaptă. Aveau în ochi luminile vieții lor de până atunci. Nu rămânea decât cerul pentru a-ți păstra puritatea și voioșia, ignorând putreziciunea și răul care se răspândeau pe pământ sub arcul său înstelat. Tânăra învățătoare se instalase așadar în căsuța din parcul Castelului. Îi mergea mai bine decât oricui altcuiva. Făcuse din casă un sipet după chipul și asemănarea ei, în care vântul intra fără să fie invitat înăuntru, pentru a mângâia perdelele de un albastru deschis și buchetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
astfel despre procuror și despre Lysia Verhareine. Seara se lăsa în jurul nostru, cu răgete de animale închise în grajduri și cu zgmot de obloane trase. Mi-l închipuiam pe procuror mergând pe aleile parcului, spre apa râului Guerlante, privind ferestrele căsuței unde locuia tânără învățătoare. Nu era o noutate ca un bărbat care se apropie de moarte să se prindă în mrejele dragostei. O poveste veche de când lumea! În aceste cazuri, toate conveniențele se duc pe apa sâmbetei. Numai ceilalți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]