1,214 matches
-
cap. Pierdu din înălțime, prăbușindu-se către semănăturile ce cuprindeau aeroportul ca într-un clește. Scutură de trei ori muștiucul narghilelei în dosul unei șire de mărăcini alese drept paravan. De fiecare dată, pentru cîte-o valiză croită dintr-o piele cafenie, moale, argăsită ca o mănușă, umflată ca o gușă de guguștiuc de angaralele dinăuntru. O dată în plus, pentru un sac cu țesătură grosolană din material plastic, folosit de românii ce se întorceau 17 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Ortodoxie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
arătoasă și apetisantă, să calci în călcâie oricare sacoșă de piață și să te azvârli către ea. Dușumelele continuau să fumege, zidăriile zuruiau, învăluindu- ne într-un nor gros de fulgi albi de tencuială. Terchea-berchea, complet detașat, își săltase boturile cafenii ale espadrilelor pe o stinghioară a scaunului din față. Șușotind tot mai nonșalant versuri tot mai pasionale și tot mai greu catalogabile peste nivelul obișnuit al unei Poște a redacției... În curte, cu mișcări de câine ud, clădirea se scutura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cam jumătate din ei. Curând, i-am zărit pe cei mai marcanți scriitori ai tinerei generații malaxați, apărând și dispărând pe limba și pe buzele atacatorului. Asistam neputincioși. Scârbiți. Înțepeniți... Cum începuseră să fie dizolvați atâția desăvârșiți inițiați în pasta cafenie. Cum se treziseră împărțiți, ca niște cărți de joc, printre picăturile de fiere, firele de tutun și chiar și la acesta, ce se lăudase a nu consuma, firimituri de eugenie. 65 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Un fluier cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
căsoaie, se zăriră, pentru o clipă (pentru cine se dovedi vrednic să le zărească), cupele și tărășeniile de argint ale serviciului de masă. Instrumentele subțiate ale hărmălaiei de lăutari. Paftaua frunții și umerii Pulheriei Cocorăscu, iuțită, către budă, de nevoile cafenii ale cărnii. Trupul bălegos și zburlit al stăpânului casei, Vatracan Cocorăscu, mânând porcii dintr-un jilț, cu furtunul ciubucului de cireș îmbrobodit în jurul gâtului și cu piesa de chihlimbar, de introdus în gură, înșurubată în fund. Zece metri mai gios
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ciorbă oi putea!... Spirit extravertit, Țaca Genel întredeschise întîi muianul să pretindă că strada PERONE e, probabil, o stradă inventată la beție. Dar instinctul său de taximetrist, mai sigur, l-a salvat. Bâjbâi o vreme spre Pieptănari, până ce nările sale cafenii, de ogar, îi interceptară străzii semnalele olfactive, iar când o localiză mai precis, acceleră către ea din toate puterile cutiei sale de viteze și-a curelelor sale de distribuție. Depăși, în gonetă, Cimitirul Bellu. Croșetă, pe dreapta, Cimitirul Evreesc. Se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Înăuntru, patru veioze, plasate pe parchet în cele patru unghere ale încăperii, își desfăceau, ca niște arteziane, snopurile înfoiate de raze, dirijîndu-le să cadă, în jeturi subțiri, asupra tavanului excitat de oglinzi. Asupra zidurilor fremătând sub membranele unor obscure planșe cafenii sau a unor gravuri japoneze. 113 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Va fi tare la umeri, frumos la stat, minunat la obraz. La ora 10, dintr-o curticică de pe Dionisie Lupu va porni, la stânga va coti, pe Magheru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și pătrățos, ca de gropar, în care, anevoie și după un timp, îl identifică pe taximetristul ce-o călcase pe nervi toată seara trecută. Numai că și acela (cînd îi vorbise, aseară) era cel puțin îmbrăcat. Pe când ăstuia, acum, burta cafenie, cu care o împingea fără răgaz, îi atârna ca o piftie. Nădragii în vine, cu doar un crac scos. Mustața cu care o rașcheta. Secrețiile ce-i duhneau ca un pumn de scorțișoară. Dezmeticindu-se, se decise ca, înălțîndu-se într-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ușa mea s-ar fi priceput să nu-i pese de asta. Acum însă fâșâia și torcea, era o ușă ce amenința să se deschidă. S-a deschis, iar puștoaica ce a năvălit pe acolo mi-a părut mai curând cafenie. Iar când spun cafenie, vreau doar să sugerez pentru apariția ei, printr-un termen cât mai impropriu, că n-o mai văzusem deloc. Adat buzna până-n mijlocul camerei și și-a pus în evidență, 196 DANIEL BĂNULESCU În Cabinetul-dormitor al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi priceput să nu-i pese de asta. Acum însă fâșâia și torcea, era o ușă ce amenința să se deschidă. S-a deschis, iar puștoaica ce a năvălit pe acolo mi-a părut mai curând cafenie. Iar când spun cafenie, vreau doar să sugerez pentru apariția ei, printr-un termen cât mai impropriu, că n-o mai văzusem deloc. Adat buzna până-n mijlocul camerei și și-a pus în evidență, 196 DANIEL BĂNULESCU În Cabinetul-dormitor al Mariei C. Nicolici, beznă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adevăr, ești un foarte mare artist. Urmează-mă, te rog, până în locul pe care, prin ce-ai compus întreaga dumitale viață, meriți să-l vezi!... Ieșiră prin stânga, un vestiar inofensiv, mic, hazardat, lambrisat în nuc, mascat cu o perdea cafenie. Trecură de respectivul vestiar și, după 3-4 metri, obținură oușă. Unul dintre brațele Patriciei căzu în caverna poșetei. Se întoarse de acolo c-o cheie. Sora cea autoritară îl privi cu tâlc și deschise. - Asta ca să nu spui că nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zgomot mai pronunțat, a stat departe de sunetele Înalte, tăioase, arătându-se de-a dreptul terorizat În prezența lor. Într-un târziu, pipăindu-și Încet abdomenul, descoperi o mică pată acolo, În zona mijlocului. Era o pată neagră, cu marginile cafenii, care nu-l durea deloc. O cercetă atent, cu mare băgare de seamă, apăsând-o ușor, și simți că degetele i se afundă În negrul acela untos, care, probabil, avea să se usuce mai apoi și să se transforme, În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
poveste se va sfârși. Mi-e groază numai când mă gândesc. E cumplit. E iadul de pe lume la mine in baie: din țevile sparte, apa șiroiește Întruna, pereții, pătrunși de igrasie, s-au acoperit În mare parte cu o crustă cafenie, iar "gura" amenajată a gheului (În care se vedeau cândva spinările Întinse ale țevilor) e neagră acum, mult prea căscată, știrbită și urât mirositoare. Pe fundul căzii, un lichid vâscos, Întunecat s-a prelins de cine știe unde. Mi-au dispărut săpunul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
joc al imaginației mele bolnave, de care eram acuzat uneori. Lumina băltea Întunecat prin fereastra Îngustă (becul, spart, nu mai fusese schimbat) și, când am Împins ușa, m-a izbit aerul gros, irespirabil, lemnificat În mirosuri puturoase. Distingeam firele vinișoarelor cafenii, care se Împânziseră pretutindeni asemenea nervurilor vegetale. Un motan negru, Înfiorător, mi se strecură brusc printre picioare, dispărând În viteză prin gura știrbită a gheului. De acolo, dinspre subsol, venea o lumină stranie, ca de foc, proiectând pe pereții vineții
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
foarte târziu și că trebuie să plece. S-a mai aranjat o vreme, apoi a ieșit În mare viteză, fără să mai spună nimic. Mă contemplu de o jumătate de oră În oglinda de la baie. Am pielea urâtă, de un cafeniu spălăcit, brăzdată de șănțulețe Întretăiate, de pliuri În coada ochilor, ramificate ca niște pânze de păianjen. Din nas și din urechi Îmi răsar mereu fire de păr, cu tot efortul meu aproape zilnic de a le Îndepărta. Sunt aproape chel
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că e din cauză că atunci a fost singura dată În toți anii petrecuți Împreună ca fiică și tată când m-a protejat În vreun fel. Dar tata a fost prima mea iubire și-i luam mereu apărarea, chiar și când ochii cafenii ai mamei dispăreau Înconjurați de cercuri mari vineții, când a Început să poarte cămășile acelea de noapte groaznice din nailon și să râdă când nu trebuia. Într-o zi, eram Într-un magazin și un bărbat a dărâmat o piramidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Până În acel moment, nu știusem că pot recunoaște plânsetul bebelușului meu, dar, când l-am auzit, am știut că Întotdeauna Îl voi cunoaște, că-l voi putea recunoaște din mulțimea de plânsete de pe lumea asta. De undeva de pe un coridor cafeniu, ea mă chema. Înfășurându-mi cateterul pe o mână și cu cealaltă mână ținându-mi cusăturile, am pornit-o bâjbâind către ea, condusă de sonarul acela care-mi fusese oferit gratuit odată cu calitatea de mamă. Până am ajuns eu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că i s-a Întâmplat ceva lui Ben, și-acum asta. De ce trebuie să-i explic mereu lui Momo lucruri foarte importante În momentele În care mă simt cum nu se poate mai proastă? Îmi pun mâna pe mâna ei cafenie și rece și invoc cuvintele. — Ce vreau eu să spun e că, pe de-o parte, avem Întreaga istorie și, pe de alta, suntem noi. Nu s-a mai văzut ceva ca noi Înainte, Momo. Secol după secol În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la bilete, a plecat cu ochii În lacrimi, fără să mai privească Înapoi și lăsându-i nepotului său o imagine care nu-l va părăsit niciodată: Ochenoaia era Îmbrăcată cu rochie maron, În carouri, iar peste rochie purta un taior cafeniu, strâns În talie. Pălăria cu dantelă și pămblicuțe crem ascundea părul castaniu ce se arginta vizibil dar lăsa la vedere sprincenele frumos arcuite, simple și mereu bine Îngrijite, fața prelungă, pomeții ridicați, obrajii cu mici riduri bine mascate cu pudră
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai exclusiviste complexuri sportive din Costa del Sol, a cărui securitate depindea fără Îndoială de bani gheață plătiți regulat către organele de poliție locale. Mi-l puteam imagina prea bine pe Frank, În stilul lui excentric, „uitînd“ să strecoare plicul cafeniu burdușit În mîinile cui trebuie, curios să vadă ce-ar putea ieși din asta, sau omițînd să-i ofere cel mai bun apartament al său unui comandant de poliție aflat În vizită. Amenzi de parcare, violări ale reglementărilor referitoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
acuzat de luare de mită; Paul și Simon Winchell, amîndoi spre sfîrșitul adolescenței, provenind din una dintre cele mai importante familii din Residencia și ocupîndu-se cu aprovizionarea tineretului. Sub pretextul livrării celor mai noi broșuri imobiliare, Crawford Își strecura plicurile cafenii În cutiile poștale. În timp ce el suna la ușa lui Machin, eu Îi deschideam valiza de agent de vînzări, găsind acolo un teanc de pliante informative purtînd blazonul „Residencia Costasol - pentru oportunități de investiții și pace sufletească“, fiecare reprezentînd un set
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un pas înainte, încercând să evite orice zgomot. Apoi încă unul și încă unul până când reuși să vadă, chiar dacă nu în totalitate, drumul de deasupra. Nu zărea nimic. Mai făcu câțiva pași până la marginea adânciturii. Sub ea se afla piatra cafenie, colțuroasă a versantului. Dacă era cineva pe drum, putea cu siguranță să o vadă. Dar nu zărea nimic - până când trecu în viteză o mașină albă. Se ghemui și merse mai departe. Liniște. După o vreme, se ridică și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de incantație plină de elan, Îmbelșugată și profund satisfăcătoare, cuvântul englezesc „childhood“ (copilărie), care sună misterios și nou și devine tot mai străin pe măsură ce se amestecă În mințișoara mea ticsită și febrilă, cu Robin Hood și Scufița Roșie, cu bonetele cafenii ale bătrânelor zâne cocoșate. În stânci sunt scobituri pline cu apă de mare călduță și șoaptele mele magice Însoțesc anumite vrăji pe care eu le urzesc deasupra minusculelor bazine de safir. Locul unde mă aflu este desigur Abbazia, pe țărmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
când Îmi atrăgea atenția asupra cutărui sau cutărui lucru frumos de la Vira - o ciocârlie avântându-se spre cerul ca laptele covăsit al unei zile mohorâte de primăvară, fulgere fotografiind noaptea, un pâlc de copaci, paleta frunzelor de arțar pe nisipul cafeniu, urmele palmate ale picioarelor unei păsări mici pe zăpada proaspătă. Ca și cum ar fi simțit că peste câțiva ani partea tangibilă a lumii ei va pieri, cultiva o extraordinară conștientizare a diverselor vestigii ale timpului distribuite pe tot domeniul nostru de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ca la sfârșitul vreunei zile ploioase, soarele să mai licărească palid Înainte de a apune deasupra mesei jilave pe care erau Întinse ciupercile ei, foarte colorate, unele purtând urmele vegetației din jurul lor - câte un fir de iarbă lipit de o pălărie cafenie vâscoasă sau o bucățică de mușci ce Îmbrăca baza bulboasă a unei codițe cu puncte Întunecate. Și mai era printre ele câte o omidă micuță șerpuindu-și trupul și măsurând cum ar face un copil cu degetul mare și arătătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu frunze groase, impregnată cu un miros greu, de urină. Deși când eram mici era situată alături de camera noastră, nu părea să aparțină casei noastre plăcute, bine aerisite. În ceața aceea bolnăvicioasă, duhnind, printre alte efluvii mai dense, de mirosul cafeniu de coajă de măr oxidată, flacăra lămpii abia pâlpâia și pe masa de scris licăreau obiecte ciudate: o cutie de lac cu bețișoare de lemn dulce, din care hăcuia cu briceagul ei segmente negre pe care și le vâra sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]