4,287 matches
-
obosește repede, e genul de femeie agitată, cu toții nervii vibrând, și Îi este imposibil să reziste la un spectacol de două săptămâni. Reiko e exact opusul ei, În stare să-și stăpânească perfect nervii, să se mențină nemișcată, Într-un calm absolut, sau, dimpotrivă, să-și mobilizeze Întreg corpul. E perfectă pentru rolul principal. Ei bine, În noaptea aceea, eram toți trei excitați la culme, cuprinși de erotism până În vârful fiecărui fir de păr. Luaserăm fiecare câte două pastile de ecstasy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
umblând de colo până colo prin încăpere, am încercat o tehnică de autorelaxare sau cum îi zicea doctorul Meyer: cu ochii închiși, respirând adânc pe nas, cu mintea concentrată asupra unei forme simple, am reușit să rămân calm. Atât de calm, că nici măcar nu am auzit ușa. După o vreme, am deschis ochii și am dat nas în nas cu polițaiul care intrase. Dădu încet din cap: — Măi să fie, ce sânge rece ai, zise el, luându-mi revista. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe altul, ci de a observa mersul lumii și a ne convinge că, într-o zi, sigur vom păți și noi ce-au pățit ceilalți. Dar, în așteptarea catastrofei, dacă tot întârzie, să știm să ne bucurăm de pace, de calmul dinaintea furtunii. Hipparh ne furnizează așadar un veritabil vademecum al gândirii hedoniste: să iubim ce ni se întâmplă; să nu ne pierdem în trecut sau în viitor; să ne bucurăm de clipa de față; să transformăm negativul în ocazie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
singularități: tâmplarul, retorul, muzicianul, sportivul, perceptorul, delatorul. Același Platon este victima altei năzbâtii cinice într-o zi când perorează în public și definește - din nou! - omul drept un biped fără pene. Fără să fie descumpănit și fără să renunțe la calmul său proverbial, Diogene îi aruncă la picioare un pui de găină jumulit pe care-l prezintă ca fiind omul său - obligându-l pe filosoful ideilor pure să-și precizeze conceptul și să adauge: cu unghiile plate... Orice s-ar spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lucrarea Despre moarte a lui Philodemos în Ode, Epistole și Satire. Aceeași remarcă și în privința lui Tibul, a cărui înțelepciune preia mult din maximele lui Epicur: să disprețuiești bogăția, să-ți moderezi dorințele, să renunți la ficțiunile sociale, să vizezi calmul interior, să-ți reduci nevoile la elementar, să frecventezi o Venus care să nu te înstrăineze de tine însuți. Autobiografia poetică a lui Catul, în sfârșit, este presărată cu locuri comune epicuriene ale momentului. Filosofia iese din cadrul ei, invadează poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
politic. Magistrul îndemna la un fel de secesiune față de lume. El propunea despărțirea de cetate, nu violent, brutal, ostentativ, ci lăsând pur și simplu în urmă viața trivială și agitată pentru a intra în filosofia Grădinii, unde totul e numai calm și voluptate... Departe, la adăpost de neplăcerile lumii așa cum e, evitând tulburările, se putea imagina o practică existențială eficace și incandescentă. Epicur inventează mănăstirea și tradiția cenobită. Mai târziu, Philodemos pune la punct formele particulare ale unui cler secular epicurian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
arte... Și totuși deasupra rotirilor deșarte Făuritor de sensuri, să te ridici viril; Și, beat de aderare activă și adâncă, - Aplauze unice în searbădul decor - Smulgând ardorii tale cuvântul creator, Eternei reîntoarceri a Vieții să-i chemi: "Încă!" PYTAGORA În calmul multor zile de drumuri lungi pe mare Spre sânul adâncimii fluide am privit; Iar ochiul meu lăuntric e încă năpădit De-a umbrei și-a culorii bogată-amalgamare: Când repezi, când sticloase, și umede și rare, În orbul mării limpezi - tezaur
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
geam bătrânul cu pisica-n brațe privește apusul De la nostalgia amintirilor (chipul copilului fericit că la fereastra lui a înflorit caisul), suntem invitați la o plimbare în registru grav, meditativ pe malul lacului (apa induce întotdeauna o stare reflexivă de calm), pentru ca la sfârșitul periplului să vedem un bătrân (un bâtrân oarecare, nu-i așa?) care privește gânditor spre apus... Și totul fără nici un fel de artificiu ostentativ, fără pedanterie și didacticism, ci cu distincție și noblețe aș zice. Celor mai multe dintre
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
de o Republică, monarhia nemaifiind viabilă. Ca și Franța, ce se declară la 4 noiembrie 1848, Republică Democratică unică și indivizibilă, Ploieștiul va deveni, printr-o fulgerătoare lovitură nocturnă, o unică, în felul ei, Republică. „Turbulența este înșelătoare dar nici calmul nu este mai puțin. Cetățeanul oscilează întotdeauna între papuci și baricadă”, va remarca Pascal Bruckner în Melancolia democrației, de parcă s-ar fi referit în mod special la ,,Conu Leonida față cu reacțiunea,,. Care sunt avantajele într-o Republică? se întreabă
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
O tovarășă, și o doamnă, de o energie, și inteligență, extraordinare. Am ajuns la dânsa cu o rugăminte: să ajung mai devreme din stagiatură, în cercetare. Am găsit-o agitată, și în același timp, calmă. FĂCEA EFORTURI SĂ își păstreze calmul, și rațiunea. Sunt chemată la Ceaușescu, îmi spune. E ca o fiară. Să facem TOTUL. SĂ FACEM PLANUL. Dar nu avem de unde. Nu avem materie primă. Nu știu cum am să mă descurc. Pentru cine să faca directorii, TOTUL, mă gândesc acum
DICTATURA RESURSELOR de JIANU LIVIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361343_a_362672]
-
Autorului DE CE? De ce pe țară scrie faliment? Și pe ciocoii ei, prosperitate? De ce poporul este repetent, Și-aleșii lui, sunt premianți în toate? De ce -i alegem , oare, după șarm, Și nu după programe respectate? De ce ei ne vorbesc atât de calm, Și noi, de nervi, plecăm în străinătate? De ce se spune că sunt perimate Tarele: limba, țara, si popor - Și perspectiva, iat-o: niște gloate Amestecate, de un cartofor - De ce contează astăzi individul, Și se distruge tot ce e comun? De ce
DE CE? de JIANU LIVIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361391_a_362720]
-
vâna individual - De ce pe țară scrie faliment? Și pe ciocoii ei, prosperitate? De ce poporul este repetent, Și-alesii lui, sunt premianți în toate? De ce -i alegem , oare, după șarm, Și nu după programe respectate? De ce ei ne vorbesc atât de calm, Și noi, de nervi, plecăm în străinătate? De ce se spune că sunt perimate Tarele: limba, țara, si popor - Și perspectiva, iata-o: niște gloate Amestecate, de un cartofor - Inteligente, si deștept muncite, Tot robotind după plăceri, si ban - Sau după
DE CE? de JIANU LIVIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361391_a_362720]
-
îngrozitor de viu ...vezi tot dar nu auzi nimic.Si răcnetul ți se oprește în gât și te îneacă și te sufocă ...și simți că nu mai ai putere.... Și atunci cedezi împotrivirii. Pumnii ți se descleștează ușor...un fel de calm vecin cu moartea te cuprinde ...că un giulgi cald..corpul își ridică propria greutate ...și cuțitul își oprește scrasnita-si rotire...simți o palmă răcoroasă atingandu-ti obrazul trudit...și șuvoiul nestăvilit al lacrimilor binefăcătoare îți inundă față. Cazi într-
PUTEREA DE A MERGE MAI DEPARTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361459_a_362788]
-
Roca Căutând insula fericirii / Looking for the Isle of Happiness Poeme bilingve / Bilingual poems Editura ANAMAROL București, 2013, 120 pagini Un om se luptă cu intemperiile dure ale existenței, cu sufletul său, biruindu-se mereu și căpătându-și astfel liniștea, calmul, fericirea. Viața sa este o permanentă luptă pentru a trăi frumos. Pentru a supraviețui, dar nu oricum, ci demn, moral, cu respect de sine și față de substanța cinstită a fiecărui om care este om. Omul acesta e George Roca, un
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]
-
aurii. Se descheie calin și la cămașă, privind-o insistent. Femeia îl urmărea cu privirea piezișă, prefăcându-se că își caută în frigider o băutură răcoritoare. Îi simțea ardoarea hulpavă din ochi, din suflet, însă încerca să nu-și piardă calmul. Arion, fremătându-și nările, se apropie de ea: - Îmi ești datoare! zise scurt. Să nu uiți asta niciodată! Ți-am redat libertatea pentru că te iubesc! mai șopti apăsat, prinzând-o de după umăr și silind-o să se întoarcă cu fața
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
pictura la fel, fiind semnificativă și reprezentativă pentru opera și spiritul care l-a călăuzit cu înțelepciune pe artist. Arie Lamdan, pictorul cunoscut pentru tablourile sale suprarealiste, pentru sculpturile surprinzătoare și figurile spectaculare, crează uneori un univers inedit, descoperind în calmul naturii un loc de visare și fantezie. Peisajul israelian cu multe nuanțe de verde și puțin galben pal, face loc poeziei vizuale cu care pictorul se identifică. Interesantă este schița de nud a lui Liviu Lăzărescu, profesor emeritus la Institutul
CINCI PICTORI CARE MI-AU PLĂCUT (2) de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362838_a_364167]
-
purității binefăcătoare, mergând cu gândul până la începuturile vieții noastre și cât mai aproape de cum ne-a zămislit Ziditorul la facerea lumii. Ne cucerește lectura "Pastelului de borangic" pentru că e o carte în care puritatea copilăriei este copleșitoare, aduce liniște și calm. Totul este o poveste,/ Vis frumos și nesfârșit,/ Că-nainte mult mai este ... / Alb pastel de borangic" (Pastel de borangic). Am convingerea că această carte va înfrunta timpul și se va înscrie în rândul celor mai solicitate volume pe la grădinițele
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
-Revin mâine! Mihai a înțeles, că era ceva în neregulă. -Mă tem că și mâine va fi ocupat, de altfel cred, că pentru dumneavoastră va fi tot timpul ocupat. Secretara vorbea sacadat, părea că este pe cale să-și piardă cumpătul, calmul lui Mihai o surescita. -Doamnă nu ați înțeles, sunt angajat de minorul Pleșoiu să-i apăr interesele și o voi face, cu sau fără voia dumneavoastră. Ați face bine să nu-mi stați în cale, nu aveți de câștigat opunându
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362891_a_364220]
-
că în acest secol în care am intrat, oamenii grăbiți, obsedați de prea rapida trecere a timpului, nu mai vor să țină cont nici de voință - cea care poate regla comportamentul verbal sau fizic -, nici de echilibrul necesar, nici de calm, pentru a se comporta demn, să ajungă la liniște și să cunoască fericirea. Fericirea este ca trupul unei zeițe, unii crezând că nu poate fi cuprins. Dar îl putem atinge și ca să-l putem atinge, trebuie să vrem să ajungem
FERICIRE VS. NEFERICIRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363264_a_364593]
-
trăirea în frumos și armonie, ne înnobilează. Pentru că poetul se destăinuie cu o mare noblețe, se adresează suav și cu candoare sufletului nostru, poeziile sale devin o adevărată oază de liniște, o mare binefacere pentru cei însetați de frumos, de calm, de acele valori date omului din vremurile dintâi. Poezia sa are o muzicalitate liniștitoare, e de o aleasă bonomie, scrisă într-un grai domol, liniștitor. E o raritate ca în această epocă a vitezei, care ne dă senzația de vârtej
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
sau înger, Privirea dinlăuntru s-a sfârșit Ca o lumină dintr-un arc de fulger. A fost, consider, Mama lipsă - Că dintr-o atmosferă roză Figura-i blândă a fost prinsă Pe fila-ngălbenită - poză! Am pus albumul căpătâi. Mama cu calm m-a liniștit; Că vreme am s-o tot mângâi Pe foaia care-a-ngălbenit. UN FEL DE... APĂ De când se știe, apa coboară la vale. Ar fi o negheobie să încerci s-o-ntorci din cale, Cum ai dori acum, la
UN ALBUM DE SUFLET ȘI UN FEL DE... APĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363366_a_364695]
-
s-a făcut o propunere minunată, irezistibilă incredibilă pentru acele vremuri... Aceea de a face o călătorie în Siria!” - își amintește Livia Deac, soția autorului. „Atunci a început o aventură foarte ciudată pentru că el, o persoană foarte reținută, de un calm desăvârșit, un om foarte controlat s-a întors marcat. Nici acum nu pot defini starea pe care o avea, dar am simțit și am știut că ceva în acea călătorie l-a uimit, l-a pus pe gânduri și l-
EVENIMENT LA GALERIA SENSO de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363430_a_364759]
-
inima-ți neostoită. Atât de multe depind de un cer senin, Multe mai depind de-un suflet heruvim, Ce face cerul meu interior să sclipească, Destin cuprinzând vorbe să nu clipească. Atât de multe depind de a ta seninătate, De calmul prea profund cuprins-n bunătate, De vorba-ți liniștită și prea credincioasă, Cea de pacea sufletului e atât lesnicioasă. Ce din a sunetului de duh parvine sufletului, Din imaginea-mi ce-o văd și-n ale văzduhului, Tind cum n-
BUCHETUL DE ZÂMBETE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362279_a_363608]
-
se stăpânească. Simțea cum tot sângele i se urcă în cap, întunecându-i vederea. Trase puternic aer în piept și reuși să se calmeze, nici el nu știa cum. Parcă ar fi fost într-un exerecițiu militar care-i cerea calm și stăpânire. Scoase din geanta de mână niște sfori groase, unse cu unt-de-lemn și sare, și-i legă fedeleș pe fiecare în parte. Nimic nu l-a deranjat în timpul operațiunii. I se părea și lui de necrezut, dar sticlele goale
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
astfel spre a-mi răsplăti eforturile. ochilor A luat din bucătărie un cuțit mare. În fața îngroziți ale celor doi, îl ascuțea încet, prelungind clipele de tortură la gândul că îndata îi va tăia pe amândoi. Bărbatul se arăta de un calm rece, cu toate că sângele îi fierbea în vine, ochii parcă îi ieșiseră din orbite. Acumulase în el toată ura din lume uitându-se, pe rând, la țigan și la ea, bibeloul lui, comoara lui cea mai prețioasă, adorată, mândria lui. Se
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]