1,444 matches
-
exclamațiile satisfăcute ale sălii. - Propun să ne oprim aici. Ne așteaptă cu masa, că e sâmbătă și are o nuntă la cantină după noi. Continuăm mâine. Și cu concluzii. Cu fir roșu Stătea la un colț al mesei, cel dinspre calorifer, al lungii mese cu fel de fel de hârtii, cutiuțe, pixuri, petice de ziare. Într-o sticlă de plastic, ciudatele peturi pentru berea „Comandor Günther “, retezată șerpuitor pe la jumătate, se ofilea un smoc de cârciumărese vișinii. În capătul celălalt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vârfuri, se chinuia să semneze formularul de anunț. Nu mai apucă. Unul dintre bărbați, cel înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, uns din belșug cu untură de rechin, apucă femeia de ceafă și o trase după el spre calorifer. Ea dădu să spună ceva. Încercă să se agațe de lanțul gros ce-i spânzura aceluia pe,un gherdan gros, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă ar fi îndemnat-o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu ticălosul acela. Trecem și pe la el, nu vă alarmați. - Un deces. I-am scris eu textul respectiv, că nu avea ochelarii la ea. Îi întinse formularul. Insul citi anunțul, privind din când în când și spre colegul său, de lângă calorifer. Acela încerca să-i treacă femeii un sac peste cap. Un sac verde, cauciucat, cu insemnele Poștei Române. - Anunțul e corect, aprobă pălăriatul. Eventual puneți între virgule cu dor și jale. Cel puțin eu unul așa aș face, pentru expresivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu cinci brațe și cu patruzeci de becuri care, abia acum observă nedumerit, luminau toate. -Doooooom Peeeeeeriiiiii...ngh...nghhh...iiiiiițăăăăăăă... Breeeeeee, n-auzi? Ăsta vrea să semneeeeeeze, breeeeeeeeee.... Pălăriatul ridică din umeri. Aruncă formularul și se îndreptă spre cel de la calorifer. Acela reușise să vâre femeia în sac. Acum îl cosea la gură cu un ac mare de cojocărie, cu fir roșu, strălucitor. Bărbat de trecere A zărit-o în îmbulzeala de sus, de la laborator. Își ținea borcănelul cu „coprocultură“ învelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
făcut mai repede decât mă așteptam. Într-o oră le-am terminat și deja mă gândeam unde să depozitez cele aproape 50 de sticle goale de bere, cola și apă minerală, împrăștiate sub pat, în rafturile goale din bibliotecă, sub calorifer și în sertarele biroului. Am optat până la urmă tot pentru balcon, fiindcă toboganul de gunoi de pe palier și tomberonul erau umplute încă de alaltăieri. Orele se scurgeau încet-încet și, pe măsură ce minutarul ceasului de pe perete înainta, mișcările mele deveneau plăcute, încărcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
motor băgat în viteză. Devenise mai sacadat, urcase un ton, și parcă se auzea și mai tare. Hotărât lucru, nu era o închipuire. Am început să caut sursa și am găsit-o după câteva minute. Era țeava de alimentare a caloriferului, din colțul dormitorului. Transformată într-un conductor de unde sonore, îmi aducea informații proaspete din lumea mereu fascinantă a vecinilor. Acum, stăteam și mă gândeam: care vecin să fie? Ăla de sus sau ăla de jos? Mi-am spus că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ieșit la geam, dar becul portocaliu din curte făcea oamenii parcă și mai negri, și n-am văzut nimic. Se auzeau bolboroseli, voci înăbușite, plânsete subțiri. Am coborât după ei. Scările deveneau alunecoase, mi se părea că merg pe un calorifer înghețat. În curte, era liniște. Nimeni. Nici câini, nici ghereta lui tanti Silvia. Parcă voiau să-și bată joc de mine. Am fugit până la poartă. Nimic. Doar textura asfaltului. M-am uitat în jos și am văzut că sunt numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ei taman din America? În bucătărie mai rămânea puțin loc pentru o masă mică și joasă, lângă care se aflau doar două scaune. Pe perete, era montat boilerul pe gaz care părea să ofere deopotrivă apă caldă și căldură pentru caloriferele din apartament. Ușile următoare se deschideau În două dormitoare. Într-unul era un pat dublu și un dulap mare. Celălalt fusese transformat Într-un birou și conținea o masă de lucru cu o tastatură de computer și-un monitor atașat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
voie să critici această specie necunoscută de tine. Scurt!” concluzionă ea cu hotărâre, întinzându-se pe spate, cu mâinile așezate lateral, de la o margine la alta a patului. Era cald în camera aceasta așa cum, de altfel, era în tot apartamentul. Caloriferele erau încinse. Duduiau. Nu era nevoie de plapumă. Ea se acoperea doar cu un cearșaf dublu, pe Marian Malciu care se odihneau flori mari albastre și frunzulițe verzi pe fondul alb, imaculat, din care scosese pilota. Încercând să-și explice
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
reacționeze, să anunțe poliția, să depună o plîngere, să ceară expulzarea mea... Cineva mi-a bătut deja de mai multe ori în perete, iar de undeva de la etajele inferioare cineva bate din cînd în cînd cu un obiect metalic în calorifer. Un singur zgomot îmi lipsește însă din acest vacarm : vechiul meu ceas de mînă a sucombat, probabil din cauza epuizării bateriei. nu-i mai aud tictacul care m-a însoțit în tot acești ani, ca și cum ar fi preluat bătăile inimii mele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cuvinte de circumstanță cu unii locatari. „Bună ziua, domnule Kuntz.” „Bună ziua, domnule Bragovski, ce mai faceți ?” „Ce vreme minunată, Domnișoară matilde !” sau : „Ce timp nenorocit !” „Un Crăciun fericit !” „anul nou cu bine !” „Iar avem probleme cu ridicarea gunoaielor.” „La dumneavoastră merg caloriferele ?” „nu aveți impresia că în jurul blocului nostru se învîrt mai mulți porumbei decît în jurul altor imobile ?” etc. etc. De două sau de trei ori, cînd a fost necesară luarea unor decizii în comun, X i-a văzut chiar pe majoritatea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
avea dreptate tata când m-a îndrumat spre o facultate tehnică! Se orientă și intră în sediul conducerii. Ușile și geamurile deschise din încăperi asigurau o ventilație ineficientă. Singurul avantaj în aceste birouri încărcate de zăpușeală era umbra! A zărit caloriferele, aprecia că beneficiau de încălzire centrală în timpul iernii nu se chinuiau cu lemne ca ei acasă. Întreabă un om care aștepta pe culoar de biroul personal. E îndrumat spre o ușă, intră și se prezentă simplu unui individ care-l
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de sânge): bătăi cu pumnii, cu picioarele, cu scaune (sau cu picioare de scaun), cu parul, cu bâta, lovituri cu bastonul de cauciuc la testicule, lovituri în stomac, bătăi la palme și la tălpi cu bastonul de cauciuc; lovire de calorifer; strivirea degetelor la ușă; smulgerea părului; postúri incomode: arestații erau siliți să stea într-un picior (uneori supravegheați de un câine-lup), pe vine, să țină un creion cu bărbia, să sprijine cu nasul tabloul lui Ceaușescu (!), să facă genuflexiuni, să
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
vremea aceea, la Miliție, în orice birou din Miliția română, la înălțimea de un metru se afla în zid un piron, prins în beton, cu un belciug la capăt, de care erau legați infractorii cu ajutorul cătușelor. Nu te legau de calorifer, ci aveau scula pe perete, ca în Evul Mediu. Ofițerul acesta a luat un scaun, l-a pus cu spătarul la perete și mi-a zis: « Ia urcă-te tu, în genunchi, pe scaun și stai cu fața la perete!». M-am
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
audă. Celălalt, cel de demult, care se ivise pentru o clipă, se îndreptă din șale și se trase înapoi, intrând între umerii vestonului descheiat. Rada își strânse poșeta la piept și se așeză pe banca lipită de perete. Ghemuit lângă calorifer, bețivul se ștergea, din când în când, cu mâneca, după ce își trecea limba peste buze, întotdeauna cu brațul drept, căci stângul îi era prins în cătușe de țeava de calorifer. Când se simți privit, ridică ochii apoși și încetă, pentru că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și se așeză pe banca lipită de perete. Ghemuit lângă calorifer, bețivul se ștergea, din când în când, cu mâneca, după ce își trecea limba peste buze, întotdeauna cu brațul drept, căci stângul îi era prins în cătușe de țeava de calorifer. Când se simți privit, ridică ochii apoși și încetă, pentru că murmurul de până atunci fusese doar pentru sine și nu voia să se destăinuie. Își rezemă capul de brațul agățat în cătușe, de parcă nu mai era al lui. Rada privi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și mai puțin să ne cunoască alții pe noi... De-aia nu prea știu ce să vă spun. Poate că ați uitat... Când ați fost ultima oară în Valea Jiului ? Rada se crispă, simțind cum mâna dreaptă, cea încătușată de țeava caloriferului, îi amorțește din umăr : — De ce mă întrebați de Valea Jiului ? Polițistul ridică din umeri. Prea multe întrebări. Se plictisise. — Așa... E un loc ca oricare altul. — N-am fost niciodată în Valea Jiului. Nu păru surprins. — Multă lume n-a fost vreodată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înapoi !“, strigase, apucând de haină pe unul dintre polițiști. Acela se trăsese îndărăt, lovind-o peste față, dar rămăsese agățată de el cu disperare : „Medalionul meu, e al meu !“, hohotise, în timp ce îi smulgeau mâinile, proptind-o în cătușe de țeava caloriferului. „Asta v-au dat, fă, acolo, la țărăniști“, auzi cu urechile țiuindu-i de palme, „aur și valută ? Asta v-au dat ca să dați foc și să aruncați cu bombe ?“. „Eu n-am aruncat...“ „Da’ cine, tac-tu, legionaru’ Dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trece pe lângă el, o însoți cu o privire lungă. — Știți, da ? strigă din urmă polițistul, fără ca totuși să se clintească de pe scaun. Pe coridor, la dreapta, și pe urmă scările alea mici. Ați mai fost pe la noi ? În dreptul ușii, țeava caloriferului o lua în sus, pe urmele tocului de lemn. Am mai fost, demult... Atunci e în regulă, nu s-a schimbat nimic, doar ce-am dat cu o spoială de var... Cu ce ați fost atuncea, cu buletinul, nu ? Cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rochie cuviincioasă de dantelă G. Călinescu închisă, care o arăta cam balonată, deoarece începuse să se îngrașe, din cauză că mânca prea multe dulciuri. Hergot aducea câteodată violoncelul, în salon existând nu departe de șemineu (ce servea drept mică bibliotecă, apartamentul având calorifer) și un pian cu coadă. De ordinar, după ce se strângeau toți invitații, se desemnau grupurile. Femeile (Ioana, Erminia, madam Farfara, Smărăndăchioaia, Sultana și în trecere și Elvira) se adunau lângă șemineul gigantic, în jurul impecabilului Ioanide, ras în cap. Acesta era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lăsa indiferenți pe copii, deși erau departe de a înțelege dimensiunile ei reale: "eu, imaginile astea o să le țin minte întotdeauna: venea seara, trebuia să îmi fac lecțiile pentru a doua zi, temele, se întrerupea curentul, nu era căldură în calorifere și eu cu geaca pe mine și cu mănuși în mâni îmi scriam tema [...] la lumânare. [Am stat la cozi] la tot. Noi nu aveam nimica, aproape, era jale. După '83, ca să zic așa, cred că erau [magazinele] alimentare goale
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
care reprezintă prezența mea în cadrul acestei instituții familiale. Pentru a putea fi aprobat de către Departamentul Financiar, în bugetul propriu al subsemnatului am operat următoarele modificări: 1. Reducerea bugetului de întreținere la 100 lei, sumă pe care-o vom obține închizând caloriferele și mutându-ne unul dintre noi, adică eu, la Cursești, pentru o lună, ca să rămână o singură persoană la întreținere, adică ea. Puteam la o adică ne mutăm amândoi eu la Cursești, ea la Gușiței și să rămână zero persoane
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu bucată, la fier vechi ca să intre în buzunarele lor, croite de la început foarte largi și încăpătoare. Capace de canalizare, feronerie și structuri metalice industriale, utilaje uzate sau noi, montate doar de câteva zile, uzine alimentare numai inox de calitate, calorifere, radiatoare, componente de motoare, țevi de irigații, acumulatori auto, locomotive cu abur sau Diesel, toate sunt dezmembrate cu frenezie și trimise la fier vechi. Au fost vândute în acei ani, fără să se știe cui și de cine, (vorba vine
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
aceasta zvonul despre moartea capului caracatiței pedeliste, nu-i decât un zvon, și atât. Dar sperăm, sperăm în continuare, ca un zvon din acesta să devină adevăr, fiindcă întotdeauna adevărul te eliberează. Asemănări... In baie, într-un loc ferit de sub calorifer, a apărut pânza unui păianjen. Și în mijlocul pânzei trona însuși proprietarul, un păianjen mic și famelic având doar niște picioare exagerat de lungi. Părea atât de stingher și neajutorat, încât am uitat de lecțiile date de nevastă-mea, în privința unor
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
furcă securiștilor însărcinați cu urmărirea doamnei Ecaterina Bălăcioiu. Traducerile extraselor ce fac obiectul muncii organelor de urmărire reflectă naivitatea interpretului. Doina Jela copiază o asemenea traducere: "Eu deschid de douăzeci de ori pe zi fereastra. Grădina mea suspendă pericolul din cauza caloriferului acestui an. Cel puțin până în prezent a fost aproape la înălțimea exigenței mele, aceasta nu este puțin"177. Scrisorile sunt analizate cu minuțiozitate și fiecare cuvânt contează: "Mai ales numele proprii sunt importante. Ele apar înconjurate, subliniate, marcate cu semne
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]