236,711 matches
-
ducând și mai departe jocul care o fermeca, o făcea să viseze la biata panteră așa cum meditase - cred, vreau, sper - la bărbatul care eram măcar într-una din acele nopți italiene, care tocmai se încheiaseră, măcar în ultima noapte, în camera luxoasă de hotel, printre bagajele făcute numai pe jumătate, printre șipuri cu parfum, porțelanuri de Ravenna cu îngeri și sticle de limoncello, nu un sfârșit, ci începutul, nu un capăt, ci linia marcată ferm de unde pornește marea cursă, marea aventură
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
altădată și am fost înclinat să cred că cineva, care umblase prin biografia mea, se gândise să-mi facă o surpriză plăcută. Am deschis televizorul, constatând că alb-negrul îmi dădea imagini ciopârțite de zig-zaguri, însoțite de sunete parazitare. Antena de cameră fusese prost montată, nu putea să stabilizeze imaginea nici dacă ar fi fost orientată după Steaua polară. L-am sunat pe portar - poarta era pupitrul general de comandă - și l-am rugat să-i comunice omului cu privire ciacâră că
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
o moștenire bogată în astfel de trucuri. El o știa foarte bine, și când ne vedeam, și simțea că aveam ceva important să ne spunem, ori o bârfă din lumea presei, se ridica de la birou, privea tavanul, și intram în "camera de recuperare" a forțelor fizice, unde avea la dispoziție o colecție întreagă de sticle cu tărie occidentală și nu trebuia să ne spunem nimic. Tot ceea ce am înțeles, totuși, din această întâmplare, e că nu eram singur, că cineva se
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
nu îi mergea prea bine. Se pleoștise și începuseră să ai cadă frunzele. Grigore Micu îl uda conștiincios în fiecare seară și îl ținea la geam, să aibă lumină. Era încrezător. Trandafirul avea să crească imens și să îi umple camera. Avea să devină un adevărat arbust, cu care se va mândri în fața oricărui musafir. Deocamdată, trebuia să mai aștepte. Și să îl ude în fiecare seară. Luă prânzul în oraș, într-un fast-food. Se gândise inițial să meargă la un
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
gol negru în cap și amuțește. "Cum, adică, Să fie chiar atât de bolnav? Bolnav de moarte! De moarte, adică?..." Cuvintele acestea și altele mai înfrigurate i se zbat în cap ca niște păsări ce-și caută scăparea într-o cameră cu pereții și cu tavanul din oglinzi lipite între ele. Pe unde încearcă să-și afle scăparea, păsările gândului său se trezesc în neștirea oglinzilor, cu ciocurile, cu capetele, cu aripile frânte în ucigașa poleială, stereotipă, a acestor ziduri care
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
fi fost teamă de frig că nu le îmbrăca decât vara, la început, ci din cu totul alte motive. îi plăcea omului să se simtă la largul lui și iarna sau vara, când îl apucau pandaliile socotelilor, umbla forfotă prin camere, numai în izmene și cămașă, scoțând o notă de ici, din cine știe ce dosar uitat în vreun sertar, o fițuică din cine știe care fund al pantalonilor, căci "aritmetica lui se făcea cu bătaie de cap", cum obișnuia el să spună, glumind. Într-
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
babacului" fericita veste. Nici nu se uită la slugile care-l salutau, nici la sufragioaică, nici la mă-sa, coana Angela, care trăia pe atunci, cu gândul de a da cât mai repede ochi cu taică-su. Strigă într-o cameră, chemă în alta. Ași, taică-său, nicăieri! Făcu mâna pâlnie la gură și chemă atât de stăruitor, ca și când ar fi izbucnit focul la grajduri sau la pătule. întărâtat de faptul că nu-l află nicăieri, se duse într-o doară
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
udă, ca totdeauna și, în loc de trupul îngreunat de somn și de vârstă, al lui Petru, stânga s-a lovit de un perete, am auzit fâșâitul tencuielii vechi căzând pe cearșaf și memoria a urcat instantaneu,odată cu mirosul stătut, străin, al camerei. Sunt Dincolo, la sute de kilometri distanță de Petru care sigur la ora asta se lăfăie singur în pat, învelit ca o mumie în pilotă,aseară, când am vorbit cu el, a trebuit să închid repede pentru că își luase deja
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
Eram trează atunci când a sunat, dar acum nu-l zăresc nicăieri și nici nu-i aud ticăitul. Nu aveam nici un reper ca să-mi dau seama,lumina încerca demult să se strecoare prin jaluzelele de carton, vărgate, veșnic trase în fosta cameră a copilului, ap.156, scara D, bloc A 12, Aleea Frații Buzești, Drumul Taberei, al familiei Morar. Pe peretele din fața patului,în penumbră, fotografia mare, înrămată, a zeității camerei - cu atât mai prezentă cu cât e mai absentă: o tânără
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
se strecoare prin jaluzelele de carton, vărgate, veșnic trase în fosta cameră a copilului, ap.156, scara D, bloc A 12, Aleea Frații Buzești, Drumul Taberei, al familiei Morar. Pe peretele din fața patului,în penumbră, fotografia mare, înrămată, a zeității camerei - cu atât mai prezentă cu cât e mai absentă: o tânără arătoasă, cu un look foarte diferit de al deșiratei Claudia Morar, adolescenta complexată de altădată, aruncă monezi în Fontana di Trevi, ca să se reîntoarcă la Roma. Operațiune care i-
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
fotografii pe care le scoate din albumele lui ordonat așezate și din cutiile de diapozitive pe care el și Nana le proiectau, de obicei sâmbăta seara, prin anii '80, prietenilor adunați la ei la o votcă sau un vin bulgăresc. Camera mică a apartamentului este plină de poze alb/negru ale fostului bebeluș Chiți-Chiți,în cărucior, ale dolofanului șoim al patriei, Clau,în Parcul Moghioroș, cu grupa mare și educatoarea, ale șefei de detașament de pionieri, Morar Claudia Felicia, primind raportul
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
când, mici exclamații de surpriză sau plăcere, deși sunt convinsă că Nana îmi vânează notele false și o să mă taxeze când o să îi pice bine. Deocamdată,însă, ea doar se învârte în jurul meu și mă pisălogește, drăgălaș: -... nu " zău, Letiția, camera Claudiei e prea mică pentru tine! hai, mai bine, să te instalezi în dormitorul nostru! hai, te rog eu, mai bine dincolo, la noi! Ar merita să îi fac o dată figura! Să îmi târăsc valizele până în dormitorul lor, să îmi
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
lui în plasticul somierei și să le ordon: - hai, luați-vă urgent ce mai aveți de luat din dulapuri și cărați-vă " că vreau să fac nani! în loc de asta, o asigur că nicăieri nu mă simt mai bine decât în camera dragei noastre Claudia " unde când mă trezesc " deschid ochii pe Ťcolțul nostalgicť "deși mă mănâncă limba să îi șuier, ca o viperă, soțului ei: -... vezi, Relu, că îți prinde acum bine timpul când ai fost responsabil cu propaganda?! cum să
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
eu, cea de altădată,cu ochii intens albaștri sub sprâncenele dese și moi, și pământul umed în care mi se afunda piciorul până la glezna subțire, visul vechi! iarăși visul vechi, care anunță migrena... Ceva a mișcat în penumbra prăfuită a camerei,într-un fund afumat de oglindă. Poate eu,cea din visul-coșmar de azi-noapte. Sau poate cea pe care nu o recunosc când dau cu ochii de mine într-o fotografie. Am închis ochii și am stat așa, nici trează, nici
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
Florin Gabrea De cinci zile, ploaia spăla neîntrerupt ogorul. }ăranii din Hadernsee ieșeau dimineața pe cîmp și priveau cerul pîclos, bombănind: O fi bună ploaia, dar numai cît poate răbda pămîntul. Altfel, sfecla cade peste morți". Din camera lui de la etajul trei al pensiunii, Klaus privea scurgerea monotonă a apei, care țîșnea din burlanul zincat, nou-nouț. Bodogăneala localnicilor o auzise încă de la venirea sa la Hadernsee. Nu pricepuse exact ce voia să însemne acea ,sfecla cade peste morți
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
în Hadernsee, sau ducerea iremediabilă pe apa sîmbetei a recoltei, precum șirul fără de număr al celor dispăruți? O bătaie în ușă îl trezi la realitate. - Cine-i? - Hansi, domnule Klaus. Sau poate că vă deranjez. După ce aruncă o privire de jur împrejurul camerei, pentru a se asigura că dezordinea nu era atît de catastrofală, precum îi stătea în obicei, Klaus răsuci cheia în broască, fără ca urechea lui să înregistreze acel zgomot metalic scrîșnit, atît de neplăcut la ușile vechi. Statura uriașă a lui
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
dezordinea nu era atît de catastrofală, precum îi stătea în obicei, Klaus răsuci cheia în broască, fără ca urechea lui să înregistreze acel zgomot metalic scrîșnit, atît de neplăcut la ușile vechi. Statura uriașă a lui Hansi Brüderl înaintă pînă în mijlocul camerei. La subțioară ținea un album cu coperțile îngălbenite. - Io zic că poate ar fi mai bine să vă faceți de lucru cu cartea asta despre noi. Io știu că o să vă placă. Io cred că n-o să vă supărați. Hadernsee
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
că începem, azi, exercițiile cu micuța Walburga? - Io zic că mîine e un bun început. Azi Walburga cea mică are treabă cu Walburga cea mare. Hansi scoase un oftat ca de hipopotam și făcu un gest larg cu mîna, către cameră, pereți, fereastră, tavan, balcon, aer, cer și pămînt. - Hadernsee..., murmură el, înainte de a păși peste prag. - Hadernsee...murmură și Klaus, după ce închise ușa din scînduri groase, tocite. Se întinse pe pat, cu albumul în mîini. Hadernsee... Ce-l adusese la
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
sau alte sarcini o împiedicau de la îndeplinirea unui protocol al ospitalității, care, de cele mai multe ori, transmitea mai degrabă rigoarea unei obligații profesionale, decît un comportament asumat și personalizat. O singură dată, în timp ce golea paharul de bere, înainte de a urca în camera sa de la etajul trei, i-a auzit vocea tunătoare din bucătărie, urmată de zgomotul spargerii unui obiect greu de porțelan și a văzut cum fata care-l servea s-a crispat și s-a înroșit pînă în vîrful urechilor. - S-
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
un bombănitor pe cinste, cu mult timp înainte de a deveni psihologul logoped, care era acum. Mica crestătură de pe vîrful limbii și adîncitura de pe buza de sus, i-au reamintit de anii și de nopțile de caznă necontenită, în fața oglinzii, prin camere, în baie, sub apa dușului, în pauzele orelor de clasă, sub cearceaf, și din nou în fața oglinzii, strîngînd din dinți, asudînd de efort și străduindu-se din răsputeri să uite batjocura colegilor de la școala primară, care-l înghionteau fără milă
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Ajuns în dreptul ușii, Hansi murmură, mai mult ca pentru sine, de teamă să nu tulbure vraja care îl cuprinsese. - Acum știu, floricica mea, cum va trebui să fie fiul nostru adoptiv. Închise ușa încet și se îndreptă de-alungul coridorului către camera care îi servea, de șase ani de zile, drept dormitor. Orologiul cel mare din turnul bisericii Sf. Anton bătu jumătatea orei trei.
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
are privirea obosită rece o vreme stă la fereastră fumează tușește din piept i se desprind cercuri fumurii fruntea i se încrețește de gânduri Ar trebui anume să-ți vorbesc ca un copil care și-a încheiat un arest în camera ne-ndurător de strâmtă ar trebui să-ți spun că-mi urăsc lacrimile frunzoase din copilăria boțită nu este nimic altceva decât o pară zemoasă care-și caută pentru totdeauna putrezirea și eu la fel ca fructul mă azvârl într-o
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
mai ales cea a copilului ascuns în căruța cu mere soarele amenințându-l cu putrezirea nici un copil nu poate opri rostogolirea Nimic nu-mi seamănă îmi aduc aminte cum vântul mă plesnea peste degete în timp ce mama cânta la pian în camera cu miros de naftalină și flori de șofran copiii râdeau chiar dacă nu aveai nici o vină prin aer treceau cai - cai mânați de lumină Toamna la mare carapacea de miere în care adorm copilărește lumina lunii mă dezvelește un pictor stă
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
un gen de forță centripetă, de farmec al subsidiarului : ,aburul locomotivei trebuie să-l simt dinainte țăcănitul roților nu-l voi auzi oricum" apoi: ,știu că ești undeva la munte la ski și fumezi în aceeași poziție ca și mine/ camera ta e o ceașcă de cafea cu zăpadă neagră ." Ca în alunecările de teren, straturile inferioare se mișcă mai repede decât acelea de suprafață. Așa se face că un aparent nonsens cum e acesta ascunde un exercițiu de rafinament senzorial
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
ocolită nici senzația că romanul este obligat (dar încă nu s-a descoperit modalitatea) să concureze televiziunea, dar sub un alt semn decât cel al invenției, utilizând chiar mijloacele acesteia. Marius Tupan reușește să pună în pagină firescul studiat de camera de luat vederi, vorbirea aproape fără cuvinte (,no comment"). Pe coperta a patra a romanului sunt înscrise câteva cuvinte care edifică (ele aparțin mai mult ca sigur chiar autorului) și care explică ,un gest de apărare față de procesiunea scenelor imprimate
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]