6,140 matches
-
și fagilor cu frunzișul mai deschis la culoare. Se ridică dintr-o dată în picioare și aruncă țigara pe jos, stri vind-o sub talpă. O idee îi trecuse prin minte. Dar dacă îl căutaseră pe Costi, parcă așa se numea șoferul camionului care dispăruse, exact acolo unde nu trebuia? Gândurile lui se învârteau în jurul acestuia pentru că despre el, dintre toate persoanele dispărute din Baia de Sus, aveau cele mai multe informații. Asta dacă putea considera informații în plus, puținele date de care dispuneau, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dintre toate persoanele dispărute din Baia de Sus, aveau cele mai multe informații. Asta dacă putea considera informații în plus, puținele date de care dispuneau, dar măcar cunoșteau ultimul loc unde fusese acesta înainte de a i se pierde urma. Locul unde găsiseră camionul abandonat era puțin mai la deal de unde se afla el acum. Apăsă pe butonul telecomenzii și încuie mașina după care porni voinicește pe drum în sus. Demaraseră cercetarea plecând de la ipoteza că șoferul se îndreptase spre oraș. Pe drumul forestier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dispariții, ci de un asasinat? Atunci, atacatorul l-ar fi putut târî pe băiat oriunde pe munte. Ipoteza aceasta i se părea tot mai atractivă lui Cristi și se decise să o verifice de îndată. Ajunsese deja în locul unde găsiseră camionul. Privi înspre versant, încercând să ghicească pe unde ar fi putut șoferul să intre în pădure. Fiindcă nu găsi nimic care să-i atragă atenția, păși peste șanț și se strecură de-a dreptul printre arbuști. Odată trecut de vegetația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în seamă ramurile ce i se agățau de haine și îl zgâriau pe mâini. Evită în ultimul moment să calce direct în șanț și sări repede dincolo de acesta în drum. Pentru o secundă se gândi face o prostie pentru că un camion ar fi putut trece chiar atunci pe acolo și mulțumi în gând că acest lucru nu s-a întâmplat. Se afla în sfârșit acolo unde își dorise să ajungă, pe drumul forestier. Merse direct în mijlocul acestuia și privi în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe care voia să i le pună Ilenei, dar se abținu să vorbească. Se hotărâse să asculte întâi ce avea ea de spus și, abia apoi, să înceapă el. Îl mira faptul că pe drum nu se intersectaseră cu nici un camion care transporta lemne. Era luni, prima zi de lucru a săptămânii și, în mod firesc, camionagii ar fi trebuit să muncească din plin. Ajunși la locul unde își lăsaseră mașina zilele trecute, Cristian încetini și vru să tragă pe dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adăugă ea după un timp. Muntele e plin de oameni. La început credeam că taie pădurea ori că au deschis o exploatare minieră, dar nu, cu altceva se ocupă. Nu se aude zgomot de fierăstraie mecanice și n-am văzut camioane care să care minereul nici utilaje de săpat. Toată lumea se agită, dar nu fac nimic din ce ar trebui să facă pentru a scoate aur din pământ. Până ce venise noaptea, nu mai schimbaseră nici o vorbă pe tema aceasta. După ce toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i se spusese de-a dreptul să renunțe la activitate. Nu le băgase în seamă, mai văzuse el chestii din acestea și nu se speria atât de ușor. Tocmai primise o comandă grasă în una dintre republicile secesio niste, trei camioane pline cu arme de asalt și muniția aferentă. Pregătise afacerea în cele mai mici detalii, unsese toate balamalele și transportul era deja pe drum. După ce văzuse cu ochii lui că granița fusese trecută cu bine, plecase înainte spre locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe drum. După ce văzuse cu ochii lui că granița fusese trecută cu bine, plecase înainte spre locul unde trebuia să se întâlnească cu clientul pentru livrarea mărfii. Ținea legătura permanent cu transportul și știa în orice moment unde se află camioanele sale. Trecuseră frontiera printr-un loc izolat, pe unde traficul era aproape inexistent. Nici nu-i fusese greu să aleagă, optzeci la sută din țară era numai munți iar așezările omenești, în majoritate rurale, erau răsfirate la distanță mare una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sfârșit vocea omului său. Anulăm totul, zbieră el în telefon, opriți-vă și întoarceți pe loc! De ce? întrebă celălalt. Nu mai pune întrebări idioate! Întoarce convoiul chiar acum și mergeți spre graniță cu toată viteza! Nu mă interesează dacă rupeți camioanele, m-ai înțeles? Cu viteză maximă, nu mai pierdeți nici o secundă! Am înțeles, șefule! Întoarcem chiar acum. Fii cu ochii în patru și pune-ți oamenii de pază în dispozitiv! continuă Mihailovici să dea indicații, vorbind cât putea de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
maximă, nu mai pierdeți nici o secundă! Am înțeles, șefule! Întoarcem chiar acum. Fii cu ochii în patru și pune-ți oamenii de pază în dispozitiv! continuă Mihailovici să dea indicații, vorbind cât putea de repede. Păstrați o distanță sigură între camioane, mai apucă el să rostească, înainte ca celălalt să închidă. Ce s-a întâmplat, domnule? îndrăzni să întrebe șoferul. Acesta nu se sinchisi să-i răspundă, rămăsese cu telefonul în mână privind înainte prin parbrizul prăfuit. În fața lor, în vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Acesta nu se sinchisi să-i răspundă, rămăsese cu telefonul în mână privind înainte prin parbrizul prăfuit. În fața lor, în vale, se vedea drumul sinuos pe care veniseră. Separate cam de o sută de metri unul față de celălalt, cele trei camioane întorseseră și porniseră înapoi. Mergeau repede, în spatele lor se ridica câte un nor de praf purtat de vânt într-o parte. Bucuros că ordinele sale fuseseră ascultate, Mihailovici răsuflă ușurat. Avea ochii ațintiți spre convoiul care intrase într-un canion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pricepu pe loc despre ce era vorba, cineva supraveghea drumul printr-un binoclu. Nu putea fi decât un dușman, nu avea nici un dubiu că omul respectiv avea alături și o armă. Își dădu seama imediat că era o ambuscadă iar camioanele lui se îndreptau chiar spre ea. Era locul ideal pentru așa ceva, canionul strâmt nu permitea vehiculelor să întoarcă și nici nu oferea vreun adăpost. Atentatorii își aleseseră bine punctul de atac, iar el își dirijase oamenii direct în gura lupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
voiau ceilalți. Își trimisese oamenii la pierzanie. Febril, înșfăcă telefonul, cu gând să-l avertizeze de primejdie pe șeful transportului. Prea târziu, o dâră albicioasă subțire, pornise din locul unde văzuse mai adineauri luminița aceea. Trei secunde mai târziu, primul camion se transforma într-o minge de foc. Urmaseră apoi alte două rachete, plecate din același loc, care loviseră celelalte camioane din convoi. Șoferul lui Mihailovici oprise mașina frânând violent. Își privea înspăimântat șeful, așteptând de la acesta noi ordine. Mihailovici rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Prea târziu, o dâră albicioasă subțire, pornise din locul unde văzuse mai adineauri luminița aceea. Trei secunde mai târziu, primul camion se transforma într-o minge de foc. Urmaseră apoi alte două rachete, plecate din același loc, care loviseră celelalte camioane din convoi. Șoferul lui Mihailovici oprise mașina frânând violent. Își privea înspăimântat șeful, așteptând de la acesta noi ordine. Mihailovici rămăsese încremenit de uimire. Chiar dacă bănuise iminența unui atac, nu se așteptase ca acesta să fie atât de violent și nimicitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zori abia reușea să răzbată prin ceața subțire a dimineții. La marginea drumu lui forestier, pe stânga cum veneai dinspre oraș, o porțiune întinsă era defrișată. Lăstărișul fusese înlăturat de buldozerele care nete ziseră suprafața croind un platou larg. Cinci camioane erau parcate acolo, alături de câteva utilaje de săpat și o macara. Mai în spate, imediat sub buza pădurii, două clădiri cu un singur etaj se aliniau una lângă cealaltă. Dincolo de acestea, printre copaci se vedea un drum ce se strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chiar în fața lui și cealaltă înspre drumeagul ce se pierdea în pădure. Un bărbat îmbrăcat într-un combinezon negru și capul acoperit cu un fes de aceeași culoare mergea de-a lungul perime trului, fumând nervos. Odată ajuns în dreptul ultimului camion, omul se opri. Flacăra brichetei licări scurt, cât să vadă inspectorul că acesta nu mai era singur. O altă siluetă, la fel de neagră, apăruse din umbra mașinii și acum cei doi discutau aprins. Nu auzea ce spun, dar din gesturile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vadă inspectorul că acesta nu mai era singur. O altă siluetă, la fel de neagră, apăruse din umbra mașinii și acum cei doi discutau aprins. Nu auzea ce spun, dar din gesturile pe care le făceau, conversația părea destul de agitată. Bărbatul de lângă camion explica ceva, dând din mâini și arătând spre pădurea din spatele său. Celălalt clătina aprobator din cap, după care îl apucă de umeri zgâlțâindu-l ușor. După un timp, porniră împreună spre clădiri, continuând să gesticuleze. Imediat ce dăduse cu ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să afle. Lăsă în urmă tabăra și își continuă urcușul. Drumul ce pornea din marginea împrejmuirii șerpuia printre copaci, urcând spre vârf. Se vedea că fusese executat de puțină vreme, era doar puțin mai lat decât o potecă și două camioane n-ar fi putut trece unul pe lângă celălalt pe acolo. Doar în apropierea virajelor în ac de păr erau niște lărgiri, ca niște refugii rudimentare, unde vehiculele se puteau feri unul din calea celuilalt. Nu-i plăcea ideea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe margine, paralel cu drumul. Locurile prin care trecea îi erau complet străine, peisajul suferise schimbări majore, ce îl făceau de nerecunoscut. Pe măsură ce urca, o ceață ușoară se așeza peste pădure. Judecând după panta abruptă, inspectorul se îndoia că un camion putea urca pe acolo. O mașină de teren sau un tractor ar fi putut străbate dar un alt mijloc de transport probabil că ar fi întâmpinat greutăți, mai ales dacă ploua. De acum vegetația începea să se rărească, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care mai ciudate. Abia scăpase de cadavrul contabilului când, se trezise cu un alt personaj ce începuse să dea târcoale noului lor punct de lucru. În fiecare dimineață, Godunov îi aducea la muncă pe mineri. Îi urca pe platforma unui camion și pleca împreună cu ei la platou. Verifica stadiul lucrărilor din ziua precedentă și stabilea planul de lucru pentru cea care urma. Abia ajunseseră la râpa care mărginea platoul, acolo unde începuseră să facă un pod solid de lemn, peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lustruit de atâta purtat în mâini. Bătrânul, care îi văzuse și el, ridicase toiagul deasupra capu lui, apropiindu-se de ei. Prinsese să vorbească cu un glas puternic, proferând amenințări și blesteme. Minerii se strânseseră unul în altul în lada camionului, privindu-l speriați. Nici unul dintre ei nu îndrăznea să scoată vreun cuvânt. Moșneagul nu îi dădea nici o atenție lui Boris, el avea de vorbit cu minerii din camion. Părea că îi cunoaște pe toți, pentru că li se adresa pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
proferând amenințări și blesteme. Minerii se strânseseră unul în altul în lada camionului, privindu-l speriați. Nici unul dintre ei nu îndrăznea să scoată vreun cuvânt. Moșneagul nu îi dădea nici o atenție lui Boris, el avea de vorbit cu minerii din camion. Părea că îi cunoaște pe toți, pentru că li se adresa pe nume fiecăruia. Văzând că lucrurile încep să-i scape de sub control, Godunov se proțăpi în fața omului, împiedecându-l să mai înainteze. Moșul, continua însă să îl ignore, văzându-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl apucă de mâna cu care acesta îl strângea de gât. Se eliberase cu ușurință, împingându-l la o parte pe agresor. Pornise apoi cu pași mari spre pădure, continuând să arunce fulgere din priviri către minerii rămași încremeniți în camion. Oricât insistase Boris, oricât îi amenințase și zbierase la ei, nu reușise să-i determine să se apuce de lucru. Nimeni nu mai voia să muncească acolo. Muncitorii refuzau să continue să sape. Merce narului nu-i venea să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jos, până în dreptul împrejmuirii celor de la Pinforest. Intrase în pădure ceva mai la vale, și se oprise într-un loc de unde putea observa foarte bine ce se întâmpla înăuntru. Dincolo de gard se petrecea ceva, câțiva oameni se agitau în jurul unui camion. De acolo unde se afla, nu îi putea auzi, însă era clar că discutau aprins. De undeva, de după una dintre clădiri, își făcu apariția un altul, care se apropie de grupul lor. Era îmbrăcat în negru, la fel ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el era cel ce venise să verifice posturile de pază. Acum, după discuția pe care o avusese cu Simion Pop, știa că în fața sa se află Boris Godunov, omul de încredere al patronului de la Pinforest. Grupul era deja urcat în camion, șeful deschise portiera și își făcu vânt în cabină, după care vehiculul porni spre poarta din deal. Inspectorul bănuia unde pleacă, drumul de acolo se sfârșea la peștera vâlvei. Nu credea că mai are mare lucru de făcut acolo, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]