3,764 matches
-
îl și înghițeau pe bietul Gicu. Din mers, am aruncat o privire terifiată către ușile deschise ale cavoului. Se făceau ultimele pregătiri pentru primirea noului locatar: mătușa Mizi fusese mutată la un loc soțul ei, doctorul Popescu. Chiar în centrul capelei, pe catafalc, ne aștepta Gicu. Dormise bine, iar acum era galben ca ceara de nerăbdare. În sfârșit, sosiră aproape toți membrii clanului, mai puțin Cristina, care-i purta ranchiună pentru îi spusese cândva să nu mai bată aiurea coclaurile celea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prieteni, vecini să-l conducă pe ultimul drum. Doisprezece preoți în odăjdii intonau troparele de îngropăciune. Șase dintre ei duceau pe umeri sicriul greu. Frigul se mai înmuiase și pe la amiază îndrăzni soarele alungând ciorile din cimitir. La ieșirea din capelă, chipul Bunicului se întunecă. Părea că, pentru prima dată, ezită. Unde-l duceau? Să nu mai vadă el minunățiile firii pe care o iubise atât? Ce se va întâmpla cu preuteasa? L-au pus jos, în fața cavoului. Au Fixat capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Să fie dă sufletu’ lu’ Solimanu’, că altfel nu trecea ei nici până mâine! Omul revoltat trecu vânturându-și pumnul uscățiv prin mijlocul țigănimii. Pe partea dreaptă se afla cavoul lui Gicu și Ulrich mai scutură o dată pumnul. Ajunși la capelă, popa îi făcu semn țârcovnicului să-i ia în primire. Vorbea la mobil. - Da’ ce-i cu ăsta, frate, s-a sinucis sau ce? De-l aduce numa’ doi oameni? Ia uiti cum șadi cu alea-n sus șî cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de muzica lui Wagner. Mâncam și făceam somnic. Ne trezeam, jucam o partidă de sex, mâncam, făceam somnic. Duminica ne plimbam pe aleile cimitirului Bellu, aduceam cu noi cărți și citeam lângă bustul cu tricorn al lui Birlic sau în fața capelei Hortensiei Papadat Bengescu, ajunsă centru de depozitare al sculelor de măturat. Dacă ne surprindea ploaia, ne adăposteam în uriașul monument al Fraților Bulgari, cu statui colosale în cele patru colțuri și cu o criptă ovală, pictată ireproșabil. C XL Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Sf. Georgică. Astăzi e vineri și am dat un tur de control, la prima oră. Am tolba plină. Vreți? Aa..., ca să nu scăpăm din vedere, la noapte ar cam fi cazul să mergem și noi la Lucică Sculă Mică, la capelă, la "Eternitatea". La priveghi. Că mâine îl înmormântează și-l pierdem. Ăsta-i marele dezavantaj al vieții: că se sfârșește, la un moment dat! lansează Nae. Cine mai vine? se interesează încet, Avocatul. Păi, dintre-ai noștri..., Bibi, Vălică Buletin
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
gură îndestulătoare din sticla de pălincă, chipurile, autentic-ardelenească, adusă de Iulică la priveghi și dându-i-o mai departe, lui Dănuț. M-am prins fulgerător, în closet, în clipa în care am observat data gravurii...! În penumbra noptatică întârziată, din capela cimitirului, la mijloc, pe un mic piedestal de năsălie, pavoazat ad-hoc cu pânză neagră, între două postamente-sfeșnice, cu lumânări aprinse, trona sicriul deschis, drapat cu horbotă, al lui Lucică Puță Mică, având steagul de doliu la căpătâi. Defunctul, îmbrăcat și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sub-inginer), Dănuț Poetul, Boss, cu coșul său, Avocatul și cu Îngerul. Bașca o enoriașă necunoscută, o babă optzecistă, parașutată de nicăieri, o hoșcotină îmbrobodită grotesc, ca o mumie aztecă și ațipită cu fălcile căscate larg, la doi coți de ușa capelei. Ușă pe care, la interval de aproximativ o jumătate de ceas, băga capul câte unul dintre paznicii de la ghereta de pe aleea principală, pentru a se asigura individual, că lucrurile sunt în ordine. Consoarta decedatului, filatoare în schimbul de noapte, la Societatea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
răsfierți, în ulei clocotit. În mâna dreaptă, strânge șișul. Bine-nțeles! Și rânjește. "Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit..." Iată-l! Dar, pe unde-s rățuștele? clipește Fratele. BEELZEBUB IV Printre picioarele rășchirate ale Șobolanului, se strecoară val-vârtej, înăuntrul capelei, înșirându-se ca pentru apel, patru cozi motănești îmbățoșate, tuciurii! Dedesubtul copârșeului, miaună autoritar Momocilă: Dă-te jos, puturosule! Mișcă-te! Ce-nseamnă asta?! Mort-nemort, marș afară, la muncă, trântore! Ciofleicea! Hai! Valea...! Sculă Mică geme tulburat, dar n-are
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
înainte, de la Domnișoară, pe care le risipește cu larghețe, în lungul mesei. Să fie banii pomană pentru mamaia, ca să aibă și ea, amărâta, cât de cât, când o fi s-o-ngroape, rostește el. Îngerul merge și deschide atunci ușa capelei, pe toată lărgimea și îi cheamă lângă sine, pe toți cei rămași. În semiîntuneric, spre Septentrion, pe aleea centrală asfaltată a cimitirului, adastă trupurile paznicilor morți, înjunghiați pe furiș de Șobolan, înțoliți în uniformele lor spălăcite, de gardieni publici. Răsfirați
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
poticnește de tija unui felinar metalic, pentru candelă și se lungește pe sol, julindu-și amarnic bărbia. Ghinionul dracului! Pe loc, câțiva morți-vii se aruncă spre el, tălăngindu-și ciolanele. Cu coada ochiului, îl observă pe Șobolan, apărut în pragul ușii capelei, pe trepte, cu Momocilă alături, survolând ațâțat împrejurimile și ținând în brațe, ridicat, ca pe o jertfă, leșul sdrelit și hărtănit al lui Pizdeluș! Pisica aia ticăloasă i-o fi ros nenorocitului legătura și l-a slobozit! Păzea...! Ăilalți dau
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
conținând prelucrări poetice posibil personale, în cheie comică, după diferiți autori, mai vechi sau mai noi. Scăpaseră neparodiate, tocmai niște versuri dintr-o baladă a nonconformistului François Villon: "Dame du ciel, Régente terrienne, Emperière des infernaux Palus..." Ce ciudățenie! În capela cimitirului, se produsese și o încurcătură conexă care, în împrejurări normale, ar fi fost de-a dreptul amuzantă: o femeie în vârstă, decedată cel mai probabil natural, prin infarct miocardic, a fost așezată, din eroare, în cosciugul unui bărbat, soția
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
seama și se înțepeni mai tare pe loc. Răspunse gros, straniu, ca din altă lume: ― De... Titu Herdelea întoarse capul spre el, uimit. În întuneric, desluși o față osoasă, negricioasă, din care scăpărau doi ochi aprinși. Mâinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi, împreunate într-o crispare stângace, înfricoșate parcă să n-o turtească. ― Dânsul mi-e camarad, explică Mișu. Am început miliția în aceeași baterie și am rămas prieteni. E băiat foarte de treabă. A ajuns căprar, uite tresa! Caporal
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încetini fuga și întoarse capul. După dânsul veneau cu aceeași iuțeală desperată cei patru jandarmi, la intervale care arătau în ce ordine au scăpat din încăierare. Toți patru erau fără arme, ca și șeful, iar doi în capul gol, pierzîndu-și capelele pe câmpul de luptă. Țăranii victorioși, ajungând în dreptul casei, se opriră și numai de acolo huiduiau și înjurau, arătîndu-și pumnii și învîrtind puștile rămase în mâinile lor. Mai liniștit oarecum, după ce a constatat că subalternii îl urmează, plutonierul întoarse iar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ftimulită, și doi ochi albaștri, încrezători, de lepros. Și o ciupercărie termonucleară, și o tăbăcărie de piei de păianjen, și un adolescent înfruntîndu-și părintele. Și un incendiu mistuind un depozit, și o mare de oameni cu limba tăiată, și o capelă sub cerul gurii, între măsele. Și rechinii întemeind o frăție. Iar când termometrul arătă 41 de grade, am văzut un neam ponegrind alte neamuri, o armată luptând cu un bivol, un vârf de lance desenând o petunie. Un jupuit pierind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
șah, remmy, table, scrabble, dezlegări de integrame, vizionare filme; > activități sportive fotbal, tenis, competiții sportive, cercuri de dezbatere, întâlniri cu reprezentanți din lumea sportului; > activități de pregătire și motivare culturală concursuri de cultură generală, cercuri tematice, conferințe; > activități moral-religioase în cadrul capelei penitenciare, oficieri de slujbe, taină sfintei spovedanii, asistare și susținere moral-creștină; > programe de educație moral-civică adresate în special categoriilor 18 21 ani; > program de educație juridică prelucrări ale informațiilor legislative de interes; > educație pentru sănătate > program de pregătire pentru liberare
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
impozantă, aurită. (Crucifixul de la altar, executat de Ninian Comper, fusese adăugat mai târziu.) Credincioșii, din ce în ce mai puțini la număr, ședeau în niște strane scunde, moderne, înghesuite spre capătul de răsărit, lăsând vastul spațiu din spate în voia stafiilor victoriene. Existau patru capele laterale, înzorzonate, semănând mai curând cu niște firide dintr-un salon și nu cu hrubele încrustate pe care le-ar fi preferat părintele Bernard. Pereții bisericii erau împodobiți cu un joc solemn de cărămizi și plăci de faianță roșietice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-ți cer ceva, spuse Rozanov, vorbind de astă-dată cu o voce clară. — Cu plăcere, așteptați o clipă să fac mai multă lumină. Preotul se îndreptă, cu un foșnet al sutanei, spre cel mai apropiat comutator și aprinse lumina într-o capelă laterală, în care se găsea un tablou victorian înfățișându-l pe Iisus la Emmaus. Preotul își trecu degetele prin pletele-i feciorelnice și veni înapoi lângă John Robert, care se așezase. Părintele Bernard se instală în strana din fața lui, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
facă o plimbare. Aruncase o privire în biserica metodistă, mare, luminoasă, curată, unde fusese dus în copilărie, ca să se roage. Nu mai fusese acolo de multă vreme și încercase un șoc bizar când recunoscuse numerele imnurilor. După aceea vizitase micuța capelă romano-catolică, din tablă ondulată, despre care maică-sa îi spusese cândva că acela e locul unde se duc oamenii să-i aducă jertfe unei zeițe. Oare de ce-l speriase spunându-i acest lucru? Să fi avut intenția de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și își lipi fruntea de scoarța netedă și udă a unui fag tânăr. Între timp, John Robert trecuse pe lângă garaj și o luase pe poteca de lângă casă înspre poarta din față de la Belmont. Portalul avea o înfățișare mai curând de capelă, cu vitralii victoriene. Își aduse aminte că sub portal se afla o bancă. Puse pe bancă cele două sticle, cu intenția de a le lăsa acolo. Dar cum ploaia se pornise în rafale, se așeză o clipă, alături de sticle. Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de Reuniuni. Dar acesta a fost completat până la ultimul loc încă din veacul trecut, așa încât acum vechile familii de quakeri își îngroapă morții alături de morții noștri, în cimitirul municipal de lângă biserica St.Olaf, în Burkestown. Sicriul a fost transportat la capelă sâmbătă dimineața și, cu puțin timp înainte de ceremonia funerară, „Prietenii“ s-au reunit într-o adunare de doliu care, în conformitate cu ritualurile lor, se desfășoară întocmai ca și reuniunile obișnuite de duminică dimineața. Nu a fost o adunare prea numeroasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e totuna cu exteriorul, iar ceea ce-i exterior e totuna cu lăuntricul: o poveste veche, dar cine o înțelege cu adevărat? Pentru mine, acum, e de o importanță vitală faptul că locuiesc într-o peșteră. Mă rog, e o micuță capelă abandonată, săpată într-o stâncă. Nu mă întreba cum am descoperit-o. Trăiesc într-un loc singuratic, lângă mare, înconjurat de stânci albe și de pini de un verde strălucitor. Mi-am cioplit o cruce de lemn. Noaptea, lămpile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ceda. Stiu ce luptă mă așteaptă, dar sunt pregătit pentru ea. Doamne, fii tu lumina minții mele, fii tu puterea voinței mele! Arată-mi chipul tău, deși nu merit. Este rugăciunea mea fierbinte pe care ți-am adresat-o în capela seminarului, acum la plecare. Plec singur, dar Tu ești cu mine și acest lucru mă umple de bucurie și de liniște, de siguranță interioară. Din mersul trenului privesc câmpurile pline cu lanuri de porumb, sau pășunile pe care pasc turme
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Intr-un târziu adorm, mulțumit că am găsit un loc unde să-mi plec capul. Miercuri, 25 iulie: Finale Ligure-Andora: 40 km Dimineața, la ora 6, Paola bate la ușă, dar eram deja treaz. Urc la etajul superior, întâi în capelă pentru o scurtă rugăciune, iar apoi la micul dejun, unde sunt așteptat deja de Paola. Mă impresionează această femeie atât de senină și serviabilă, ce-mi vorbește despre Oreste Benzi, fondatorul Operei ”Ioan al XXIII-lea”, constând din ”case familie
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mai încheiat o zi, plină, lungă, foarte frumoasă (mă gândesc la Lerins), dar și foarte grea. Mulțumesc lui Dumnezeu! Luni, 30 iulie: Théoule sur Mer-Saint Raphäel: 30 km In graba de a pleca mai repede, am uitat să trec prin capelă. Imi aduc aminte pe drum și cer iertare lui Dumnezeu. Mai mulți km drumul este arid, fără nicio localitate, flancat de stânci la dreapta, iar la stânga de prăpăstii în josul cărora se vede marea. La un moment dat, de pe partea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Așa îi cunoaște mai bine pe oameni și invers, ei au ocazia să-și cunoască mai bine păstorul sufletesc. Poartă mereu reverenda, iar la început toți se întrebau ce este cu acest preot și de ce umblă așa. Are o mică capelă în casa parohială, deși trebuie doar să coboare scările pentru a ajunge în biserică. Atât biserica, cât și casa parohială sunt din secolul al XI-lea și au fost construite după modelul cistercian. Nu are ușă mare de intrare în
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]