4,448 matches
-
Ceasul din urmă al proprietății private capitaliste a sunat. Expropriatorii sunt expropriați. Modul de apropriere capitalist, care rezultă din modul de producție capitalist, deci proprietatea privată capitalistă este prima negație a proprietății private individuale, întemeiată pe munca proprie. Dar producția capitalistă produce cu necesitatea unui proces natural propria sa negație. Este negarea negației. Aceasta nu restabilește proprietatea privată, ci proprietatea individuală, dar pe baza realizării erei capitaliste, a cooperației și a posesiei comune asupra solului și asupra mijloacelor de producție...”. Pe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
capitalistă este prima negație a proprietății private individuale, întemeiată pe munca proprie. Dar producția capitalistă produce cu necesitatea unui proces natural propria sa negație. Este negarea negației. Aceasta nu restabilește proprietatea privată, ci proprietatea individuală, dar pe baza realizării erei capitaliste, a cooperației și a posesiei comune asupra solului și asupra mijloacelor de producție...”. Pe de altă parte, așa cum credea Engels (în Originea familiei, a proprietății private și a statului), comunismul modern tinde să restaureaze egalitatea, libertatea și chiar natura primordială
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de camaraderie ce permite celor aparținând elitei să se simtă membri ai aceluiași mediu exclusivist. „Nicăieri în America nu există o «conștiință de clasă» mai evidentă decât aceea din rândurile elitei puterii” (Mills, 1969, p. 283). Pentru Mills, logica economiei capitaliste este cea care favorizează interpătrunderea diferitelor ierarhii instituționale și amestecul elitelor specializate, creând astfel o „elită a puterii” compozită poate, dar animată de preocupări convergente. Într-adevăr, interesele diferitelor sectoare coincid. Lumea afacerilor produce armament care face obiectul unor comenzi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sovietic (1957). Burnham îi datorează mult lui Bruno Rizzi, dar probabil nu chiar atât de mult, cât credea Pierre Naville (Naville, 1930). Rizzi anticipa instaurarea unei noi clase conducătoare a cărei motivație principală încetează a mai fi preocuparea pentru profitul capitalist (Rizzi, 1939). În contextul generalizării intervenționismului în materie de economie, Burnham merge mai departe: el nu ezită să afirme că, într-adevăr, o pătură tehno-birocratică este deja la pârghiile de comandă ale economiei și că ea este deținătoarea reală a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
clasă. El ia foarte serios în considerație formarea unei elite manageriale compuse din manageri ai economiei private, ai administrațiilor publice și ai organizațiilor sindicale, din ingineri, experții planificatori și tehnicieni de rang înalt (Burnham, 1947, pp. 126-127). Dar dacă regimul capitalist i se pare muribund, nimic nu permite, în opinia sa, presupunerea că îi va succede o societate socialistă egalitară. „Milioane de persoane preconizează astăzi în lume luarea în posesie de către stat a instrumentelor de producție”. Totuși, continuă el, rezultatul „nu
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
un bilanț al teoriilor manageriale. În această privință, el distinge o teorie managerială clasică, foarte apropiată de Berle și Means, și niște versiuni simplificate, derivând direct din Burnham. Poziția clasică pleacă de la principiul că societatea pe acțiuni reprezintă sfârșitul clasei capitaliste și emergența unei noi clase de manageri. Această inovație juridică antrenează o disoluție a dreptului de proprietate tradițională în care dreptul „pasiv” al acționarului de a primi un venit sub formă de dividende este separat de dreptul „activ” de control
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
capabile să mobilizeze competențele indispensabile controlului gestiunii întreprinderilor. Așadar, ceea ce este caracteristic pentru economia modernă nu mai este managementul pe cale de autonomizare, ci, dimpotrivă, managementul controlat îndeaproape de acționari instituționali puternici, adică de influența reală a unor interese care sunt capitaliste, chiar dacă au acum o altă formă decât altădată. O altă versiune a teoriei manageriale contestă că interesele acționarilor instituționali ar putea fi asimilate pur și simplu cu niște interese capitaliste. Dimpotrivă, în această perspectivă, creșterea puterii instituțiilor financiare ar constitui
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
puternici, adică de influența reală a unor interese care sunt capitaliste, chiar dacă au acum o altă formă decât altădată. O altă versiune a teoriei manageriale contestă că interesele acționarilor instituționali ar putea fi asimilate pur și simplu cu niște interese capitaliste. Dimpotrivă, în această perspectivă, creșterea puterii instituțiilor financiare ar constitui realmente sfârșitul capitalismului, ca expresie a intereselor de clasă. Într-adevăr, departe de a fi instrumentele unei înnoiri a capitalismului, aceste instituții ar fi niște instrumente de control. Ele ar
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și cele economice. Teoriile manageriale și marxismul Cea mai mare parte a teoreticienilor marxiști au respins teza „revoluției manageriale” și au rămas fideli ideii că proprietatea asupra mijloacelor de producție rămâne determinantă. Totuși, unii marxiști au acceptat ideea înlocuirii antreprenorilor capitaliști cu o nouă elită managerială. Dar, paradoxal, ei au văzut în asta o întărire a raporturilor capitaliste de producție. Dimpotrivă, alții au pretins că schimbările în compoziția clasei capitaliste au dat naștere unei mici elite de capitaliști financiari ce domină
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
revoluției manageriale” și au rămas fideli ideii că proprietatea asupra mijloacelor de producție rămâne determinantă. Totuși, unii marxiști au acceptat ideea înlocuirii antreprenorilor capitaliști cu o nouă elită managerială. Dar, paradoxal, ei au văzut în asta o întărire a raporturilor capitaliste de producție. Dimpotrivă, alții au pretins că schimbările în compoziția clasei capitaliste au dat naștere unei mici elite de capitaliști financiari ce domină economia la ora actuală. Într-o versiune marxistă a teoriei manageriale, se admite fără înconjur că forma
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
producție rămâne determinantă. Totuși, unii marxiști au acceptat ideea înlocuirii antreprenorilor capitaliști cu o nouă elită managerială. Dar, paradoxal, ei au văzut în asta o întărire a raporturilor capitaliste de producție. Dimpotrivă, alții au pretins că schimbările în compoziția clasei capitaliste au dat naștere unei mici elite de capitaliști financiari ce domină economia la ora actuală. Într-o versiune marxistă a teoriei manageriale, se admite fără înconjur că forma familială a capitalismului a dispărut din marile întreprinderi moderne. Totuși, nu se
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fără înconjur că forma familială a capitalismului a dispărut din marile întreprinderi moderne. Totuși, nu se întrevede nicăieri o evoluție care să ducă la o ieșire din capitalism. Dimpotrivă, managerii sunt obligați să-și utilizeze puterea pentru a face sistemul capitalist să funcționeze eficace în etapa capitalismului monopolist. O clasă de acționari bogați poate subzista, dar ea nu participă în nici un fel la exercițiul puterii în sânul marilor întreprinderi. Teoria „capitalismului financiar” continuă să se inspire din principiile marxismului clasic, dar
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
dar ea nu participă în nici un fel la exercițiul puterii în sânul marilor întreprinderi. Teoria „capitalismului financiar” continuă să se inspire din principiile marxismului clasic, dar pune accentul mai mult pe sistemul de relații în centrul căruia se află întreprinderea capitalistă. În această optică, întreprinderea modernă este ancorată într-o densă rețea de relații financiare. Întreprinderile au încetat de mult să mai fie centrele autonome de luarea deciziilor ce făceau din ele niște actori clar identificabili pe piață; ele au devenit
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pus în mișcare de capitalismul financiar este dirijat de o oligarhie rezultată din grupuri rivale, ce reușește, de bine, de rău, să introducă între ele un anumit grad de coordonare. Această elită economică conduce viața afacerilor în interesul unei clase capitaliste luate în ansamblul ei. Există o teorie a controlului bancar ce rezultă din cea a capitalismului financiar. Teoreticienii controlului bancar estimează că băncile acționează asemeni unor centre de control ale capitalismului financiar și că, la urma urmelor, ele sunt acelea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
-și formuleze strategiile. Așadar, ele pot să exercite o putere incontestabilă fără a interveni direct. În acest caz, împletirile mai multor direcții permit identificarea unui cerc restrâns de directori în poziții-cheie, dar ele arată, de asemenea, unitatea și coeziunea clasei capitaliste din care au rezultat. Teoria constelației de interese dezvoltată de John Scott coincide în mare parte cu cea a hegemoniei financiare, dar, cu toate acestea, ea este interesată de controlul efectiv al întreprinderilor luate separat. Dezvoltarea acționariatului interfirme a produs
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și este supusă unor reguli ce definesc strict domeniul său de aplicare. Aceste dimensiuni analitice, subliniază Giddens, nu constituie o teorie, ci o bază conceptuală pentru a analiza chestiunile ținând de teoria elitelor. Astfel, teza „managerială” a descompunerii clasei conducătoare capitaliste prin separarea progresivă a proprietății asupra mijloacelor de producție și a controlului efectiv asupra acestor mijloace de producție a putut fi examinată în mod util din perspectiva celor trei dimensiuni indicate mai sus: recrutarea, structura și puterea. Mai întâi, emergența
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Ungaria, Polonia, Republica Cehă și Germania de Est arată că, după prăbușirea regimurilor de democrație populară, un număr important de foști membri ai nomenclaturii au intrat foarte repede în posesia unor titluri de proprietate și s-au transformat în antreprenori capitaliști. Când vechile cadre ale regimurilor comuniste s-au transformat în capitaliști prin dobândirea titlurilor de proprietate, ei și-au însușit fără prea multe probleme ideologia liberală a supremației forțelor de piață. Pentru elitele economice (managerii întreprinderilor de stat în curs
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cu o nouă nomenclatură, mai tânără, de o formație mai recentă, cu calificări adaptate mai bine exigențelor epocii (ibidem, pp. 647-648). Dincolo de întinerirea elitei conducătoare, strategia gorbaciovistă a putut fi privită ca o tentativă pragmatică de adaptare la logica globalizării capitaliste, care amenință să marginalizeze complet economiile de tip sovietic. Așadar, era vorba despre o ruptură de facto cu o „formulă politică” discreditată de două decenii în chiar ochii celor care continuau să beneficieze de ea, însă care se temeau că
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
făcute în Ungaria, în Republica Cehă și în Germania de Est arată că similitudinea formațiilor cerute pentru a face carieră în Partid și pentru a accede la conducerea întreprinderilor este sursa principală a continuității păstrate. Numai că funcția de antreprenor (capitalist sau socialist) este larg tributară unei rețele sociale (Grabher și Stark, 1998, p. 64). De aceea, atunci când ei ocupă posturi de răspundere în noile întreprinderi private, cadrele vechiului regim sunt mai în măsură decât alții să se sprijine pe configurațiile
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cu o semnificație materială directă cum este cazul mișcărilor ecologiste. Chiar dacă din punct de vedere structural fenomenele de mobilizare sunt similare cu cele ale m.s. obișnuite, condițiile societale care le justifică sunt specificate în raport cu teoriile crizei de legitimitate a statului capitalist din modernitatea târzie și cu realitatea axiologixă a societății postindustriale. Revendicările noilor m.s. urmăresc salvgardarea autonomiei personale și protejarea societății împotriva dominației din ce în ce mai apăsătoare a sistemului politico-administrativ și a pieței (della Porta și Diani, 1999) asupra vieții de zi cu
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
adesea, subiect de controversă, judecata făcându-se, deocamdată, prin cadrele și contra-cadrele asociate. Astfel, punctul de vedere liberal condamnă mișcările minerilor, la fel ca și pe cele sindicale, pentru întârzierea reformelor de piață și a transformării economiei românești într-una capitalistă, viabilă, care ar oferi perspective de prosperitate și realizare personală mai multor cetățeni. Argumente similare se pot aduce și în favoarea proiectului minier de la Roșia Montană, dezvoltarea locală fiind, de altfel, și laitmotivul campaniei de imagine a firmei promotoare. Campaniile de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
al identității culturale; dezvoltarea socială privită ca sinteză a modernizării și identității culturale. Dezvoltarea socială ca proces de modernizare. Fondatorii sociologiei românești (generația pașoptistă) conferă conceptului de dezvoltare sensul de modernizare, adică de tranziție de la societatea tradițională premodernă la societatea capitalistă modernă prin crearea unei piețe capitaliste cu ajutorul capitalului străin și prin împrumut cultural (instituții, valori, comportamente) din țările avansate. Cei dintâi sociologi au fost sensibili la somația momentului și, în ciuda orientărilor lor teoretico-ideologice diferite, au adoptat, unitar, o strategie de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ca sinteză a modernizării și identității culturale. Dezvoltarea socială ca proces de modernizare. Fondatorii sociologiei românești (generația pașoptistă) conferă conceptului de dezvoltare sensul de modernizare, adică de tranziție de la societatea tradițională premodernă la societatea capitalistă modernă prin crearea unei piețe capitaliste cu ajutorul capitalului străin și prin împrumut cultural (instituții, valori, comportamente) din țările avansate. Cei dintâi sociologi au fost sensibili la somația momentului și, în ciuda orientărilor lor teoretico-ideologice diferite, au adoptat, unitar, o strategie de dezvoltare definită ca proces de modernizare
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
întemeietorilor sociologiei românești - generația pașoptistă - de a edifica un model al dezvoltării societății ca proces de modernizare este cuprins în programele revoluției de la 1848 din Principatele Române, izvorât direct din principiile Revoluției Franceze. Valorile care susțin aceste programe exprimă raționalitatea capitalistă a muncii eficiente, caracteristică liberalismului economic și politic: proprietatea privată, individul, libera concurență, economia de piață, societatea civilă, separația puterilor, adică marile valori liberale susținute de Locke, Hume, Montesquieu, Tocqueville (Tănase, 1995, p. 3). Perioada de înflorire a acestor principii
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în epocă, controverse și influențe prelungite și în „secvența” interbelică. Modelul de dezvoltare propus de autor constituie o „expresie sintetică a regimului nostru agrar”, care „conservă fondul esențial al vechii iobăgii, dar cu un amestec necesar și fatal de elemente capitaliste”, o iobăgie nouă (Dobrogeanu-Gherea, 1910, p. 370). Ceea ce conferă o notă distinctă acestui model față de schema maioresciană este ideea, de origine marxistă, a caracterului legic, obiectiv al împrumutului de instituții și capital străin, în virtutea legii orbitării societăților întârziate în sfera
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]