1,121 matches
-
mai auzi vreodată fermecătorul sunet al koto-ului tău, după seara asta. Demult, erai împreună cu Hanbei la asediul Castelului Choteiken din Mino. Ai cântat la koto și ai înmuiat inimile soldaților care deveniseră asemenea demonilor, și, în cele din urmă, au capitulat. Cântând acum, ai aduce o ofrandă pentru sufletul lui Hanbei, cred, și, totodată, ai deveni o amintire pentru mine. De asemenea, dacă vântul ar purta notele muzicale până la castel, ar putea mișca soldații inamici, făcându-i să se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
victorie sau de înfrângere și se comportase conform tradiției și înțelegerii că atât el, cât și adversarii săi erau samurai. Totuși, atâta lucru nu era un motiv suficient pentru ca inamicul să accepte rostul misiunii: acela de a-i convinge să capituleze. Kanbei discută cu Goto într-o cameră a castelului neluminat, timp de o oră, apoi se ridică de pe pernă, spunând: — Ei bine, atunci am să vă aștept răspunsul. — Vi-l voi da după ce mă sfătuiesc cu Seniorul Nagaharu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dacă citesc și eu declarația? întrebă Kanbei. O citi cu același respect pe care l-ar fi arătat dacă i se adresa lui Nobunaga în persoană. Scrisoarea îi era adresată comandantului Castelului Takamatsu, Shimizu Muneharu. Nobunaga promitea că, dacă Muneharu capitula, avea să fie răsplătit cu un domeniu constând din provinciile Bitchu și Bingo. Depusese un jurământ în fața zeilor, continua Nobunaga, și nimic nu l-ar fi putut determina să-și încalce cuvântul. — Aș dori ca tu și Hikoemon să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
primele linii. Kanbei și Hikoemon călăriseră tot drumul până la Castelul Takamatsu și înapoi fără a se întrerupe pentru odihnă sau somn. De cum ajunseră în Okayama, se prezentară direct la Hideyoshi. Raportul lor fu scurt și concret: — Generalul Muneharu refuză să capituleze. Este atât de hotărât, încât orice altă încercare de negociere ar fi zadarnică. Hideyoshi nu părea surprins. Le spuse celor doi să revină după ce se odihniseră. În aceeași zi, Hideyoshi îi chemă pe mesageri și pe câțiva generali la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toată noaptea. Feluriți generali intraseră și ieșiseră din cartierul general al lui Hideyoshi, de cu seară, până după miezul nopții. Din acest motiv, se vorbea că fie avea loc o acțiune pentru salvarea vieții lui Katsuie, fie castelul urma să capituleze curând. Totuși, chiar și după miezul nopții, nu se făcu nici o schimbare în strategia inițială de luptă. Activitățile grăbite din toate taberele indicau că zorile erau aproape. Curând, se auzi semnalul de corn. Bătăile tobelor începură să străpungă ceața. Răsunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
credulă, Nobutaka era o idee mai curajos. Dar nici el nu era mai mult decât un fanfaron incapabil. În acea a șaptea zi, Hideyoshi plecă spre Azuchi, oprindu-se la Castelul Sakamoto în ziua a unsprezecea. În Ise, Takigawa Kazumasu capitulă și el. Hideyoshi îi dădu o provincie din Omu în valoare de cinci mii de banițe. Nu se aventură să-l întrebe pe Kazumasu despre crimele lui din trecut. CARTEA A ZECEA AL UNSPREZECELEA AN AL LUI TENSHO 1583 PERSONAJE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă deranja teribil și îmi doream să pot să-l întrerup și să-l conving să mă scutească. Mi-am dat seama că nu voi avea șansa de a face asta într-un mod cât de cât politicos, așa că am capitulat. Când a luat o pauză, eram deja epuizat și liniștea se așternuse odată cu praful pe plușul învechit, cu modelul Căilor Ferate Britanice, ca o tablă de șah în miniatură. Răgazul acesta mi-a dat ocazia să-mi examinez cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lipsa aerului din încăpere - respir din ce în ce mai greu, însă îmi dau seama că suntem doi inși, iar holul nu este chiar atât de mare. Încetez. Iar îmi vâjâie capul. Vâjjjjjjjjjj... Îți scriu după moartea Rebelului. Nu mai are nici măcar puterea să capituleze. Mâine ...Cei câțiva medici care au fost solicitați să elucideze, sub aspect clinic, cele petrecute au presupus că ar fi vorba de o afecțiune nemaiîntâlnită a creierului, stare ce declanșează o serie de iluzii optice neobișnuite. Au numit afecțiunea Sindromul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
puternici dintre optimates îi dădură dreptate. — Nu-i nevoie de multe arme ca să ataci imperiul dinspre Aegyptus. Pentru a opri corăbiile de transport în portul din Alexandria sunt de-ajuns două sute de soldați. Lipsită de grâul egiptean, Italia ar fi capitulat fără război. Cineva căruia o asemenea amintire îi convenea spuse că în venele lui Germanicus curgea sângele lui Marcus Antonius. Un altul strigă: — Renaște planul de a muta capitala la Alexandria! O acuzație care provoca un cutremur, care putea scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
șase ani. O luase de nevastă cînd era Însărcinată cu fiul lor Ronan, acceptase locul de contabil la fabrica de faianță și pricepuse foarte curînd că În zestre intra și mama soacră. Philippe nu era În stare să lupte și capitulase Înainte chiar de a fi dat vreo bătălie. Se Întrebase adesea de ce Își aruncase Gwen ochii asupra lui, apoi, cunoscînd-o mai bine pe Yvonne, Își spusese că nu făcuse decît să repete schema maternă: să se mărite cu un cretin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-mă că nu-mi face plăcere să ți-o propun - lasă-mă pe mine să mă ocup. Deși fusese mișcată, refuzase. - Tu ești... erai prea apropiat de el pentru a fi obiectiv. Și nici nu dispui de tehnologia necesară. Yves capitulase. Prevăzuse eventualitatea unui refuz și Își luase unele măsuri pentru ca nimic să nu-l compromită. Marie plecase luînd cu ea lucrurile recuperate de pe corpul fratelui ei. Tipii de la SRPJ aveau să vină cu bacul de ora 16 pentru a duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ai baroului, un afurisit de individ care flutura Codul Penal și o sumedenie de argumente vizînd scurtarea perioadei de arest preventiv. Un telefon dat procurorului și Fersen, căruia Îi lipsea un mănunchi de elemente - probatoare și convergente - fusese nevoit să capituleze. Loïc Kermeur avea să fie eliberat peste un ceas sau două. Nu scosese nimic altceva de la el decît un ridicat din umerii pe care Îi ținea cu Îndărătnicie aplecați, stînd cu capul În mîini. Oare ce Îi putuse spune surorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
domnule de Kersaint... Arthus se făcu roșu la față. - Dacă această convorbire trebuie să se transforme În interogatoriu, Îmi chem avocatul și-l sun și pe procurorul din Brest, prietenul meu Dantec... - Nu cred că va fi necesar deocamdată... Fersen capitula, nu avea În posesia lui destule elemente pentru a răspunde unei mustrări a procurorului. În timp ce se Întorceau la mașina de teren, Lucas aruncă o privire piezișă spre Marie. Era Îmbufnată. Îi stătea bine: sub fruntea bombată ochii i se Întunecaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-te mai degrabă să cumperi toate exemplarele de la cafenea, Îi porunci ea Întinzîndu-i o mînă de bancnote. Și distruge-le. Te rog, Ronan, fă ce-ți spun. La fel ca tatăl lui, nu știuse niciodată să-i țină piept. Așadar capitulă. Pierric se uită după ei cum străbăteau atelierul, apoi se strecură În biroul surorii lui și recuperă ziarul din coșul de hîrtii. Își trecu ușor degetul peste fotografia lui Yvonne, buchisi textul literă cu literă, cum fac copiii cînd Învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În aceeași zi, pe la amiază În raportul despre membrii celui de Al Treilea Cer era indicat și locul unde fiecare Își ținea, În mod provizoriu, lecțiile. Cecco d’Ascoli Își aduna discipolii pentru cursul de astrologie medicală În mica sală capitulară a abației San Sisto, de la San Frediano. Dante, de cum Îl recunoscuse În tavernă, Își propusese ferm să Îl reîntâlnească Între patru ochi, pentru a se confrunta cu dânsul În privința tuturor aspectelor care Îi despărțeau. De ani buni ținea dezbaterea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
noi Armata noastră, spune Sena, nu plătim din buzunarul nostru zeci de mii de militari, ca să ne apere în caz de nevoie? Nu pentru asta s-a înarmat Piticul pînă în dinți atîția ani de zile? Ar fi păcat să capitulăm ca niște fete mari, tocmai acum cînd istoria ne oferă șansa ieșirii din anonimat. — Păcat sau nu, mă tem că nu vom putea face mare lucru, din nefericire sîntem deja vînduți, ți o spun pe șleau, chiar dacă s-ar putea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și oameni ai Securității. Acum, mai scapă de ei dacă poți, începuse Tîrnăcop să-și piardă cumpătul, ducă se-n mă-sa de pitecantropi, nu-i poți scoate din ale lor, conchisese. M-a prins, se gîndi Roja, pregătit să capituleze, simțindu-se dispus să-i facă orice concesie numai ca să și-o ia de pe cap. Fără acele umile obiecte vestimentare se simțea ca un militar fără muniție, ăsta era adevărul. — Ne-a luat pe toți peste picior, dom’ Roja, auzi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mișcătoarea reconciliere dintre Valentin și inamicul său, Înainte de moarte, pregătea pentru reunirea finală a eroului cu eroina. Henry era de părere că, și așa, modificase destul de mult spiritul inițial al romanului, Îngăduindu-le să se căsătorească. Om evident pragmatic, Compton capitulă. — Foarte bine, dar faceți ceva ca să Înveseliți publicul ceva mai devreme, spuse el. Parcurseră actele anterioare și Compton veni cu numeroase sugestii pentru posibile Îmbunătățiri, majoritatea acceptabile. — Ei, cam asta ar fi, zise el, strângând și ordonând foile Împrăștiate. Aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu Sofia. Așa că admit că ea a câștigat. Femeia a început să plângă pe tăcute. Fiona i-a luat mâna și i-a strâns-o cu grijă. Cum adică a câștigat? — Adică poate să și-l ia înapoi. Eu am capitulat. Peste capul lui Alison, Susan le-a aruncat celorlalte o privire care se traducea prin „ce ne facem?“. Draga mea, nu poți să capitulezi acum, a murmurat ea. Nu după ce-ai trecut prin tot ce-ai trecut. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-o cu grijă. Cum adică a câștigat? — Adică poate să și-l ia înapoi. Eu am capitulat. Peste capul lui Alison, Susan le-a aruncat celorlalte o privire care se traducea prin „ce ne facem?“. Draga mea, nu poți să capitulezi acum, a murmurat ea. Nu după ce-ai trecut prin tot ce-ai trecut. Până la urmă o să vezi că totul o să fie bine. Aveți doar o perioadă mai grea. Și nu uita că pastilele alea te fac să fii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vorbi eu mai încolo despre el. La începutul anului 895, nu se bănuia desigur că o asemenea metamorfoză ar fi cu putință. Dar, încă din primele zile ale lunii moharram, ne ajungeau la urechi veștile cele mai alarmante. Orașul Basta capitulă, urmat de Purcena, Almería, apoi de Guadix. Toată partea de răsărit a regatului, acolo unde partida războiului era cea mai tare, cădea fără luptă în mâinile castilienilor. Partida războiului își pierduse eroul, iar Boabdil scăpase de un rival stingheritor; cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
va avea loc în zilele următoare și că a încercat doar să obțină un răgaz spre a-i pregăti sufletește pe oamenii Granadei pentru înfrângere. Depozitele de alimente sunt închise de mai multe zile doar pentru a ne sili să capitulăm; manifestări de stradă au fost organizate de agenții vizirului doar pentru a ne grăbi descurajarea; iar dacă am fost aduși la Alhambra astăzi, a fost nu pentru a critica acțiunile cârmuitorilor noștri, așa cum vizirul a vrut să ne facă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să fie întotdeauna de partea unei singure părți. Și, cu toate acestea, poporul nu aclama pe Don Pedro. Pe unde trecea oastea "liberatoare", ard mănăstirile, sunt alungați preoții. Cu câteva mii de oameni, atâți câți îi mai rămăseseră, Don Miguel capitulează, la 26 mai 1834, la Evora Monte, dând o proclamație armatei sale, în care explică de ce a fost aproape silit să pună capăt unui război fratricid, care durase aproape doi ani. În condițiile capitulării se menționa și dreptul pe care-1
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
spre Monsanto. Părăsind Lisabona, militaro-monarhiștii renunțau la singura lor șansă de izbândă. Toate încercările revoluționare debutaseră, cum era și firesc, prin cucerirea Rotondei și atacul asupra centrului Lisabonei. Depărtîndu-se de Capitală, insurgenții și-au ales singuri locul unde trebuiau să capituleze. Căci Lisabona rămâne la dispoziția agitatorilor. Bătrânul tribun Antonio José de Almeida retrăiește ceasurile lui de înaltă fervoare republicană. Formidabilul lui glas răsună pretutindeni: "La arme, cetățeni!". Sunt înarmați studenții, muncitorii, femeile. Lisabona e transfigurată de un nou mesianism: "Republica
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ochii lumii. Și asta e atât de adevărat, încât, după o dură bătălie dialectică între prim-ministrul și ministrul apărării, în care argumentele de o parte și de alta țâșneau ca niște tiruri încrucișate de trasoare, ministrul sfârși prin a capitula. Contrariat, da, foarte prost dispus, da, dar a cedat. Firește, cititorul va dori să știe ce argument decisiv, din acelea fără replică, a folosit prim-ministrul ca să-l aducă la ascultare pe recalcitrantul interlocutor. A fost simplu și a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]