1,061 matches
-
aliaților ajunseseră la frontierele Germaniei și campania de bombardamente strategice aliate s-a desfășurat în strânsă legătură cu bătăliile forțelor terestre. Campania aeriană aliată a continuat până în aprilie 1945, când au fost executate ultimele misiuni de bombardament. Germania avea să capituleze la începutul lunii mai a anului 1945. "Luftwaffe" nu dispunea la începutul războiului de o forță de apărare aeriană eficientă. În același timp, bombardamentele aeriene diurne ale aliaților împotriva țintelor din Germania au fost în număr mic în perioada 1939-1940
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
să fie redirecționate spre sprijinirea operațiunilor forțelor terestre. Pe 26-25 aprilie, USAAF a efectuat ultimul raid. Bomber Command era deja implicat la acea dată în acțiunile forțelor terestre pentru eliberarea lagărelor cu prizonieri aliați . Pe 8 mai, Germania Nazistă a capitulat, astfel luând sfârșit războiul în Europa.
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
minute ale asaltului. Parașutiștii germani nu au reușit să pătrundă și în galeriile subterane ale fortului, dar soldații belgieni nu au fost la rândul lor capabili să iasă și să organizeze un contraatac hotărâtor la suprafața fortului. Garnizoana belgiană a capitulat a doua zi, după ce parașutiștilor le-a venit în ajutor Regimentul 151 de infanterie german. Germanii au planificat cu mult timp înainte cucerirea fortului. În timpul pregătirilor, parașutiștii germani au efectuat antrenamente pe o replica a exteriorului fortului în Cehoslovacia. Însuși
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
reușit să păstreze controlul asupra podurilor până la sosirea infanteriei germane. După sosirea infanteriei, forțele germane reunite au executat un al doilea asalt asupra secțiunilor fortului care se mai aflau încă sub controlul belgienilor, forțându-i pe aceștia din urmă să capituleze. După această operațiune, germanii au folosit două dintre podurile cucerite pentru ocolirea pozițiilor defensive belgine într-un marș spre interiorul țării. Podul Kanne a fost grav avariat în timpul luptelor și nu a mai putut fi folosit. Pe10 mai 1940, germanii
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
să depășească prin flanc Linia Maginot și să avanseze prin sudul Belgiei în nordul Franței. În acest fel, Corpul Expediționar Britanic (BEF) și numeroase trupe franceze trebuiau să fie izolate de grosul forțelor aliate, iar Franța putea fi silită să capituleze. Pentru ca să aibă acces în nordul Franței, forțele germane trebuiau să învingă armatele Țărilor de Jos și să neutralizeze sau să ocolească o serie de poziții defensive, cele mai puternice fiind cele din Olanda și Belgia. Unele dintre aceste poziții defensive
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
poduri, ceea ce a întârziat mult ritmul înaintării. După ce parașutiștii au fost înlocuiți pe câmpul de luptă, geniștii și regimentul de infanterie sosit în zonă au organizat un atac împotriva intrării principale a fortului. În fața atacului conjugat inamic, garnizoana belgiană a capitulat la 12:30. Garnizoana fortului a pierdut 60 de soldați morți și 40 de răniți. Germanii au luat prizonieri aproximativ 1.000 de soldați belgieni. Parașutiștiii grupului „Granit” au pierdut 6 morți și 19 răniți. Atacul aeropurtat asupra celor trei
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
dar au fost forțați să evacueze și să se retragă în aceeași zi. A doua zi, Fortul IV a fost abandonat și Fortul V a fost cucerit la scurt timp. Într-o reacție în lanț, celelalte redute au început să capituleze. Comandantul Grigoriev și-a abandonat postul și a fugit la . Când germanii au trecut râul Nemunas, ei au capturat Forturile VI și VII. Celelalte două forturi nu au mai rezistat mult. Cetatea a fost cucerită după unsprezece zile de luptă
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
teren, dar împiedicaseră înaintarea germanilor adânc în Rusia. Germania, la rândul ei, nu s-a apropiat de obiectivul de a scoate Rusia din război. Mai la sud, ofensiva lui eșuase cu pierderi grele, și cetatea Przemyśl a fost obligată să capituleze în fața rușilor. Per total, ofensiva germano-austro-ungară din 1915 nu a reușit să-și îndeplinească obiectivele majore. Germania a pus capăt operațiunilor în care germanii au funcționat ca forță independentă, de susținere a campaniilor austro-ungare din sud. Din acest moment, Germania
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]
-
Expediționar Britanic care luptau în Belgia, au fost încercuite de forțele germane, care executaseră o străpungere a frontului prin masivul împădurit Ardeni. Forțele încercuite la Dunkerque au fost evacuate pe calea apelor în cadrul Operațiunii „Dynamo”. La 28 mai, Belgia a capitulat. În acel moment, armata terestră franceză nu mai dispunea decât de cel mult 60 de divizii, 1.200 de tancuri și cu o foarte slabă acoperire aeriană. La 10 iunie, linia defensivă franceză de pe râurile Somme și pe Aisne a
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
Ardeni urmată de înaintarea rapidă spre Canalul Mânecii. Armata germană a ajuns pe malurile Canalului după cinci zile de la declanșarea atacului, încercuind armatele aliate. Germanii au redus treptat punga forțelor aliate, pe care le-au împins către mare. Armata belgiană a capitulat pe 28 mai 1940. În cadrul acestei campanii s-a desfășurat prima bătălie de tancuri din război, Bătăia de la Hannut. Aceasta a fost cea mai mare bătălie de tancuri de până la acea dată. Amploarea acestei lupte avea să fie în curând
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
întâi la Paris, mutat mai apoi la Londra, care s-a angajat să continue lupta. Principala acuză adusă lui Leopold a fost că nu și-a avertizat în niciun fel aliații cu privire la situația disperată a trupelor sale, care trebuiau să capituleze pentru evitarea unei tragedii umane de proporții. Asemenea acuze sunt nedrepte. Aliații au știut și au și admis în particular pe 25 mai în timpul unei întâlniri cu reprezentanții belgieni că armata comandată de Leopold se afla în pragul prăbușirii. Răspunsul
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
frontal așa cum făcuse Dimitriev, și s-a hotărât să taie în schimb liniile de aprovizionare pentru a-i înfometa pe apărătorii ei. La jumătatea lui decembrie 1914, rușii loveau fortăreața cu tir de artilerie neîncetat, căutând să oblige orașul să capituleze. În iarna 1914-1915, armatele habsburgice au continuat să lupte încercând să ajungă la cetate. Luni în șir de lupte s-au soldat cu pierderi grele, mai ales din cauza degerăturilor și bolilor, dar forțele de despresurare nu au mai ajuns la
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
a ordonat o tentativă de a rupe asediul, dar ieșirea sa a fost respinsă și a fost obligat să se retragă înapoi în oraș. Cum în oraș nu mai rămăsese nimic util, Kusmanek nu a avut de ales decât să capituleze. La 22 martie, restul garnizoanei de 117.000 de oameni s-a predat rușilor. Printre cei căzuți prizonieri s-au numărat nouă generali, nouăzeci și trei de ofițeri superiori și 2500 de alți ofițeri. Jurnalele și caietele de însemnări ținute
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
înainte de asaltul final. Schaal era foarte încrezător că atacul pe care urma să îl declanșeze avea să fie încununat de succes. În după-amiaza acelei zile, germanii au traversat podurile peste canal și au intrat în oraș prin nord. Citadela a capitulat. Infanteriștii regimentului 60 au primit ordinul "„fiecare pentru el”", dar puțini dintre ei au reușit să se evacueze. În cealaltă extremă a portului, Brigada de infanterie a fost obligată să se retragă în jurul bastionului 1, de la nord de Gara Maritimă
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
puțini dintre ei au reușit să se evacueze. În cealaltă extremă a portului, Brigada de infanterie a fost obligată să se retragă în jurul bastionului 1, de la nord de Gara Maritimă, unde a organizat o ultimă linie de rezistență. Nicholson a capitulat alături de militarii din prejma sa în citadelă în jurul orei 16:00. În afară de militarii britanici, germanii au mai luat prizonieri militari francezi și belgieni rătăciți de unitățile lor, care luaseră parte puțin sau chiar deloc la lupte. Peste 3.000 de
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
Timișoara a fost ultima luptă majoră a Revoluției Maghiare. Armata maghiară s-a retras în dezordine și doar jumătate dintre supraviețuitori au ajuns la Lugoj. Haynau a părăsit Timișoara. Revoluția nu mai putea continua după această bătălie, iar ungurii au capitulat în mod oficial la Șiria.
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
ianuarie, britanicii au fost supuși unei ambuscade în apropiere de Ticonderoga. În februarie au lansat un raid pe lacul înghețat George, distrugând clădirile britanice. La începutul lunii august, Montcalm și cei 7000 de soldați francezi au asediat fortul care a capitulat, iar soldații britanici s-au retras condiționat. Când a început retragerea, unii dintre aliații indieni ai lui Montcalm, înfuriat de dispută în privința prăzii, a atacat coloana britanică, ucigând și capturând sute de bărbați, femei, copii și sclavi. Între timp, variola
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
brigăzile diviziei, așa-numita „Arkforce”, au reușit să ajungă în port pentru ca să fie evacuată prin Operațiunea Cycle. Restul diviziei a ajuns pe coasta atlantică la Saint-Valery-en-Caux, dar condițiile meteo nefavorabile și atacul german au împiedicat evacuarea ei. Acești militari au capitulat pe 12 iunie. Brooke a ajuns în Franța pe 13 iunie și a constatat că șansele pentru efectuarea unor operațiuni militare încununate de succes sunt inexistente, în rândul militarilor de sub comanda lui aflându-se cam 100.000 de soldați din
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
1867 - d. 28 ianuarie 1965) a fost un ofițer francez care a îndeplinit funcții de comandă importante în timpul primei și celei de-a doua conflagrații mondiale. Weygand a luptat împotriva Germaniei Naziste în timpul invaziei din 1940, dar mai apoi a capitulat și a colaborat cu ocupanții ca parte a Regimului de la Vichy. Weygand s-a născut în Bruxelles. Nu se cunosc date despre părinții lui. Au existat supoziții că ar fi fost fiul nelegitim al împărătesei Carlota a Mexicului (cu generalul
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
asupra Rotterdamului pe 14 mai 1940, în timpul invaziei germane a Olandei de la începutul celei de-a doua conflagrații mondiale. Obiectivul inițial a fost sprijinirea atacului trupelor terestre germane care luptau pentru cucerirea orașului, anihilarea rezistenței olandezilor și obligarea lor să capituleze. Chiar dacă negocierile care au precedat raidul au dus la o încetare a focului, bombardamentul a avut totuși loc în condiții care rămân încă controversate și a avut ca rezultat distrugerea aproape a întregului centru istoric a orașului, uciderea a aproximativ
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
și distrugerea locuințelor a aproximativ 85.000 de oameni. Succesul acestui raid, așa cum se vedea din perspectiva germană, a făcut ca "Oberkommando der Luftwaffe" (OKL) să amenințe cu distrugerea orașului Utrecht în cazul în care guvernul olandez nu ar fi capitulat. Olandezii au capitulat a doua zi dimineață. Teritoriul Olandei era plasat strategic între Regatul Unit și Germania Nazistă, fiind considerat la Berlin o bază navală și aeriană perfectă pentru invadarea Angliei, care ar fi urmat victoriei germane în bătălia aeriană
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
a aproximativ 85.000 de oameni. Succesul acestui raid, așa cum se vedea din perspectiva germană, a făcut ca "Oberkommando der Luftwaffe" (OKL) să amenințe cu distrugerea orașului Utrecht în cazul în care guvernul olandez nu ar fi capitulat. Olandezii au capitulat a doua zi dimineață. Teritoriul Olandei era plasat strategic între Regatul Unit și Germania Nazistă, fiind considerat la Berlin o bază navală și aeriană perfectă pentru invadarea Angliei, care ar fi urmat victoriei germane în bătălia aeriană împotriva RAF. Olanda
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
fie sprijinit de bombardament „covor” executat de avioanele Heinkel He 111, o escadrilă de Stuka urmând să aibă în vizor anumite obiective strategice. Schmidt a încercat să îl amenințe pe colonelul Scharroo cu distrugerea orașului pentru a-l determina să capituleze. Rotterdam, cel mai mare obiectiv industrial al Olandei, de importanță strategică pentru germani, urma să fie distrus. Scharroo a încercat să tragă de timp tergiversând negocierile. Raidul aerian fusese programat pentru ora 13:20. Cum negocierile se prelungeau, Schmidt a
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
din centrul orașuliu a fost distrusă în întregime. 24.978 case, 24 biserici, 2.320 magazii, 775 magazine și 62 de școli au fost distruse. Generalul Schmidt a trimis un mesaj de conciliere comandantului olandez, generalul Winkelman, care avea să capituleze la scurtă vreme după aceasta, la cartierul său general din Rijsoord, un sat din sud-estul Rotterdamului. Clădirea școlii unde olandezii au semnat capitularea a fost transformată mai târziu întru-un mic muzeu. Forțele armate olandeze nu dispuneau de mijloacele necesare
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
necesare respingerii bombardierelor - aviația militară olandeză își încetase practic existența chiar la începutul conflictului, iar artileria antiaeriană fusese mutată să apera Haga. Atunci când germanii au emis un ultimatum amenințând cu distrugerea prin bombardament a Utrechtului, guvernul olandez a decis să capituleze pentru ca să nu riște distrugerea unui alt oraș. Agențiile occidentale de știri au exagerat evenimentul din motive propagandistice, înfățișând Rotterdam ca pe un oraș distrus fără milă prin bombardamente de teroare, care nu au ținut seama de protejarea vieții civililor, din
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]