1,468 matches
-
trei zile mai târziu, l-a informat pe Badoblio cu privire la invitația făcută de aliați pentru o întâlnire a negociatorilor în Sicilia. Badoglio credea că poate obține condiții favorabile în schimbul capitulării. El i-a ordonat lui Castellano să insiste că orice capitulare a Italiei este condiționată de o debarcare aliată de proporții în peninsulă. În acel moment, Aliații ocupau doar Sicilia și alte câteva insule de mai mică importanță. Badoglio a cerut chiar să aibă acces la planurile militare aliate. Această ultimă
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
la Termini Imerese - Sicilia, de unde a fost transferat la Cassibile, un orășel de lângă Siracusa. Încă de la început s-a remarcat pozițiile total diferite ale celor două delegații. Castellano cerea în mod rezonabil ca teritoriul italian să fie apărat după semanrea capitulării împotriva reacției inevitabile a germanilor. El a primit numai niște propuneri vagi, printre cre și aceea a lansării unei divizii de parașutiști la Roma. În plus, orice acțiune militară urma să fie întreprinsă în paralel cu semnarea capitulării și nu
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
după semanrea capitulării împotriva reacției inevitabile a germanilor. El a primit numai niște propuneri vagi, printre cre și aceea a lansării unei divizii de parașutiști la Roma. În plus, orice acțiune militară urma să fie întreprinsă în paralel cu semnarea capitulării și nu înaintea acesteia, după cum doreau italienii. A doua zi, Castellano a fost primit de Badoglio și apropiații acestuia din urmă. Ministrul afacerilor externe, Raffaele Guariglia, a declarat că trebuie acceptate condițiile Aliaților. Unii dintre generali au afirmat că în jurul
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
fost îndepărtat de la putere de un grup de fasciști nemulțumiți, care au început mai apoi negocieri secrete cu Aliații pentru scoaterea Italiei din război. În rândurile planificatorilor militari aliați s-a afirmat că o invazie a Italiei ar fi grăbit capitularea și ar fi dus la o victorie militară împotriva trupelor germane, care ar fi fost prinse în capcană într-o țară care nu le-ar mai fi fost aliată. Touși, rezistența italiană și în special cea germană s-au dovefit
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
drumurile și podurile distruse. Până pe 8 septembrie, Kesselring concentrase Armata a 10-a a lui Heinrich von Vietinghoff în poziții favorabile unei contraofensive de răspuns la orice debarcare aliată. Pe 8 septembrie, mai înainte de declanșarea principalei invazii, a fost anunțată capitularea Italiei în fața Aliaților. Forțele germane din Italia erau pregătite pentru o asemenea eventualitate și au început să dezarmeze unitățile italiene și să ocupe pozițiile defensive pregătite din vreme. "Operațiunea Slapstick" a fost declanșată pe 9 septembrie. Divizia I aeropurtată britanică
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
lui. Conducătorul mameluc, neprimind nici un răspuns, a crezut că sultanulmurise, de aceea, după ce a poruncit populației din Damietta să părăsească orașul, și-a retras armata, fără măcar să distrugă podul de vase al cruciaților. Aceștia uimiți, neștiind cărui fapt se datorează capitularea atât de rapidă a egiptenilor, la 6 iunie 1249 intrau în oraș, cântând cu glas tare, Te Deum laudamus. Apoi s-au instalat în casele rămase fără stăpâni, s-au îndestulat cu tot ce au găsit, căci locuitorii în graba
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
rândul Antiohiei, ultima nădejde a cruciaților. În luna mai a anului 1268, orașul era încercuit din toate părțile și silit să se predea, după ce legătura cu marea și orice posibilitate de a primi ajutor din exterior îi fusese tăiată. După capitulare (8 mai) a urmat unul dintre jafurile și masacrele renumite ale mamelucilor, de a căror cruzime până și musulmanii selgiucizi se înfiorau, deși nici ei nu erau blânzi cu dușmanul. Potrivit datelor din cronici 17 000 de oameni au fost
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
sa campanie, i-a adus înapoi pe prințesa agilolfingă, Swanachild, care se pare că a devenit concubina lui. În 730, a mărșăluit împotriva lui Lantfrid, duce de Alemannia, care a devenit independent, dar a fost ucis în luptă. A forțat capitularea alemanilor și acceptarea suzeranității francilor, nedesmnând un succesor al lui Lantfrid. Astfel, sudul Germaniei încă o dată a devenit parte a regatului franc. Dar, din 731, propriul său teritoriul a devenit nesigur, Charles a început să se pregătească exclusiv pentru furtuna
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
nu vom trebui niciodată să încercăm a-i îndepărta de acolo [...]” și în 2 mai 1944 lui Iosif Vissarionovici Stalin într-o scrisoare: „[...] V-am spus că vă considerăm vioara întâi în materie de politică românească, pe baza condițiilor de capitulare asupra cărora ne-am înțeles [...]”. Evenimentele ce au urmat după 23 august 1944 nu au făcut altceva decât să parafeze înțelegerile pe care le-au avut Aliații. Armistițiul de la 23 august 1944 a adus locuitorilor satului comisii de rechiziții, luându
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Naziste și Italiei fasciste în Orientul Mijlociu, Mediterana, Africa și Italia, (aducându-și o contribuție hotărâtoare în timpul bătăliei de la Monte Cassino) și pe frontul vest-european (de la raidul de Dieppe, continuând cu Ziua Z și Operațiunea Overlord, până la Operațiunea Market Garden). După capitularea Germaniei din 1945, trupele poloneze au luat parte la sarcinile forțelor de ocupație din zonele de ocupație ale aliaților vestici. În ciuda contribuției lor la victoria împotriva Axei, polonezii din vest nu au fost invitați să participe la Parada victoriei de la
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
eliberarea Parisului. Rezistența Franceză din Paris s-a ridicat împotriva ocupantului pe 19 august, iar Divizia a 2-a blindată franceză și Divizia a 4-a de infanterie americană au forțat înaintarea spre capitala Franței. Generalul Philippe Leclerc a primit capitularea germanilor din regiunea pariziană pe 25 august, consfințind eliberarea Parisului. Debarcările din Normandia au fost multă vreme umbrite de numeroase manevre politice printre aliați. Au existat numeroase neînțelegeri cu privire la momentul declanșării operațiunii, numirea comandanților, și asupra locației în care avea
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
(în limba franceză: "Forces Françaises Libres", FFL) au fost reprezentate de luptătorii francezi din al doilea război mondial care au decis să continue lupta împotriva Axei după capitularea Franței și după ocuparea Franței de către germani. Forțele Franței Libere au răspuns chemării guvernului în exil francez. Mitologia gaullistă pretinde că luptătorii francezi au răspuns apelului de pe 18 iunie al generalului Charles de Gaulle, dar istoricii au demonstrat mai târziu
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
generalului de Gaulle de pe 22 iunie difuzat de BBC a fost recepționat de mult mai mulți cetățeni francezi. În unele surse, termenul "francez liber" este folosit pentru desemnarea oricărui individ care s-a implicat în lupta împotriva forțelor Axei după capitularea Franței. Realitatea este însă mult mai complexă. De exemplu, unele forțe franceze au luat parte la luptele împotriva Axei, dar nu au avut niciun fel de relație cu organizația lui de Gaulle. Din punct de vedere istoric, un individ poate
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
lui de Gaulle, dar premierul Winston Churchill a fost de partea generalului francez. Discursul de pe 18 iunie a rămas unul dintre cele mai celebre alocuțiuni din istoria Franței. În ciuda eforturilor lui de Gaulle, Pétain a semnat pe 22 iunie actele capitulării și a devenit liderul unui stat marionetă, cunoscut cu numele de Etat français, cu capitala la Vichy. De Gaulle a fost judecat în lipsă pentru trădare de guvernul de la Vichy și a fost condamnat la început la închisoare, după care
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
înfrângerii Germaniei naziste în timpul Marelui Război Patriotic. Parada a avut loc în capitala Uniunii Sovietice, în Piața Roșie. Parada a avut loc într-o zi ploioasă, la 24 iunie 1945, la peste o lună după semnarea de către germani a actului capitulării în fața comandanților sovietici - 9 mai. Mareșalii Gheorghi Jukov, cel care a acceptat în mod oficial capitularea Germaniei din partea URSS, și Constantin Rokossovski au condus parada militară călare pe doi armăsari, unul alb și unul negru. Momentul este imortalizat printr-o
Parada Victoriei de la Moscova () [Corola-website/Science/309672_a_311001]
-
Piața Roșie. Parada a avut loc într-o zi ploioasă, la 24 iunie 1945, la peste o lună după semnarea de către germani a actului capitulării în fața comandanților sovietici - 9 mai. Mareșalii Gheorghi Jukov, cel care a acceptat în mod oficial capitularea Germaniei din partea URSS, și Constantin Rokossovski au condus parada militară călare pe doi armăsari, unul alb și unul negru. Momentul este imortalizat printr-o statuie ecvestră din fața „Muzeului de Istorie” din Piața Manejului din Moscova. Premierul Uniunii Sovietice Iosif Vissarionovici
Parada Victoriei de la Moscova () [Corola-website/Science/309672_a_311001]
-
flota de invazie au participat la dueluri de artilerie în zilele de 8 și 9 noiembrie,iar francezii care apărau Oranul s-au apărat cu dârzenie. Bombardamentele navale puternice efectuate de crucișătoarele britanice au dus în cele din urmă la capitularea francezilor pe 9 noiembrie. a fost primul asalt important aeropurtat al forțelor armate ale SUA din timpul celui de-al doilea război mondial. Batalionul al 509-a de parașuti a fost transportat pe calea aerului din Anglia, a traversat spațiul
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
capitala sa încă de pe 5 mai. Pe 18 mai, ducele Amedeo de Aosta, guvernatorul general italian al Africii răsăritene italiene a capitulat la Amba Alagi. Câteva unități izolate italiene au continuat să lupte, dar pe 27 noiembrie s-a înregistrat capitularea ultimilor italieni. Aliații era foarte îngrijorați de existența relațiilor foarte strânse dintre Germania și Irac. La începutul deceniului al cincelea, regimul din Irac a ordonat trupelor britanice să se retragă din țară. În Irac funcționau două baze mari britanice: Basra
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
unei rute terestre prin Iran. Șahul Iranului avea simpatii pro-naziste și nu era dispus să permită aprovizionarea URSS-ului. ca urmare, sovieticii și britanicii au invadat și ocupat Iranul. Șahul a fost detronat, în locul lui fiind pus fiul său. După capitularea Franței și mai înainte ca Statele Unite să intre în război prin Operațiunea Torța, teatrul de luptă din Deșertul Sahara și de pe câmpiile de pe coastel tuniesiene, libiene și vest-egiptene ale Mării Mediterana au fost principalul front terestru al Aliaților și Axei
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
lui Klingenberg, care era însoțit de un reprezentant al Ministerului de Externe, eliberat după ce fusese arestat de iugoslavi la începutul conflictului. La cartierul general al Armatei a 2-a nu a ajuns timp de 24 de ore niciun raport cu privire la capitularea orașului Belgrad. Pe 13 aprilie, la ora 11:52, la cartierul general a ajuns un mesaj radio prin care se anunța că „în timpul nopții, Divizia a 8-a Panzer a intrat în Belgrad, a ocupat centrul orașului și a arborat
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
au trecut de partea Aliaților (URSS). Ungaria a fost ultimul membru „minor” al Pactului, care a rămas alături de cei doi „mari” - Germania și Japonia, dar a fost ocupată la sfârșitul anului 1944. Pactul și-a pierdut practic orice semnificație după capitularea Germaniei
Pactul Tripartit () [Corola-website/Science/309739_a_311068]
-
semanrea Tratatului de stat austriac. Ofensiva Viena a luat sfârșit pe 13 aprilie 1945, sovieticii au reușit să cucerească Viena. Aliații occidentali au ajuns în Austria două săptămâni mai târziu. Pe 27 aprilie 1945, cu aproape două săptămâni mai înainte de capitularea Germaniei de pe 8 mai, Austria și-a proclamat independența față de Germania Nazistă și a fost înființată A Doua Republică Austriacă. La sfârșitul războiului, Austria și Viena au fost împărțite în patu zone de ocupație, după cum se stabilise mai înainte la
Zonele aliate de ocupație din Austria () [Corola-website/Science/309995_a_311324]
-
și Chinei, în conformitate cu prevederile Declarației Națiunilor Unite din inauarie 1942 și ale declarațiilor următoare, afirmau angajamentele lor pentru continuarea ostilităților împotriva Puterilor Axei cu care respectivele state se aflau în război, până când sus-numitele puteri ar fi depus armele pe bazele capitulării necondiționate. Cele patru guverne recunoșteau necesitatea înființării cât mai repede cu putință a unei organizații internaționale bazate pe pricipiile suveranității egale ale statelor iubitoare de pace și declarau sus-numita organizată deschisă tuturor statelor care să corespundă acestei condiții, indiferent de
Declarația de la Moscova () [Corola-website/Science/310359_a_311688]
-
a dat ultimatumuri Lituaniei, Estoniei și Letoniei prin care se cerea, practic, ocuparea militară a celor trei țări. ("Vedeți și": Ocuparea statelor baltice) La 22 iunie 1940, cu patru zile mai înainte de prezentarea ultimatumului cu privire la Basarabia, mareșalul Philippe Pétain semna capitularea Franței în fața Germaniei. Cel mai important aliat european al României și arbitru al relațiilor sovieto-române își pierduse o bună parte a teritoriului, inclusiv capitala Paris. După Polonia, Finlanda, Estonia, Letonia și Lituania, avea să vină rândul României, care pierdea Basarabia
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
și cum putea fi încetat războiul făra a permite sovieticilor să câștige controlul asupra Germaniei și a întregii Europe. Această problemă a devenit și mai greu de rezolvat în momentul în care Aliații au adoptat în 1943 la Casablanca politica „capitulării necondiționate”. În timpul anului 1942, neobositul Oster a reușit să reconstruiască rețelele de rezistență. Cel mai important nou recrut a fost generalul Friedrich Olbricht, șeful biroului central al armatei din Berlin, care controla un sistem independent de comunicații cu unitățile de
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]