1,190 matches
-
să-și facă omul căruță mică. (Asistența râde.) Cum luați parbrizele? Tăiam kederul. Scoteam kederul. Din față, de cauciuc. Ăla-l scoteam. Și portbagajul... mă lăsam o dată pe el și trăgeam o dată cu forța. Sau mă suiam, ca să iau casetofonul, pe capotă. Și săream în călcâie exact pe mijlocu’ la capotă. Și se deschidea ușile singure. La Dacii. Eram învățați. Dacă nu, le băgam acid de baterie direct pe gaura de la cheie. Era treaba rezolvată! (Râde.) N-am iertat nimic... Am furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
luați parbrizele? Tăiam kederul. Scoteam kederul. Din față, de cauciuc. Ăla-l scoteam. Și portbagajul... mă lăsam o dată pe el și trăgeam o dată cu forța. Sau mă suiam, ca să iau casetofonul, pe capotă. Și săream în călcâie exact pe mijlocu’ la capotă. Și se deschidea ușile singure. La Dacii. Eram învățați. Dacă nu, le băgam acid de baterie direct pe gaura de la cheie. Era treaba rezolvată! (Râde.) N-am iertat nimic... Am furat mult. În Băneasa, la țară. Simplu vă spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
oameni curați! Partidul nostru privește spre viitorul fiecăruia dintre voi! Partidul nostru vrea ca fiecare să trăiască mai bine și să se bucure de munca sa! Să fim mândri de țara noastră! Două Dacii cu câte-o junioară dezbrăcățică pe capotă trec claxonând, fetele împart mere din coșulețe, golanii se benoclează pentru că vântul le ridică fustițele. - Sănătaaate, oameni buni! Sănătaaate... e generos candidatul. - Băi, da-s cam viermănoase merele astea, comentează un țânc. Folosind cotoarele, plozimea începe un concurs de tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tentat să le spună șoferilor să se ducă la un computer să le repare mașinile, nu să vină la un mecanic, dar, evident, nu făcea asta și-și dădea toată osteneala cu întinderea scânteietoare de oțel care se ascundea sub capota unei astfel de mașini. Dar nu punea suflet în ceea ce făcea. Domnul J.L.B. Matekoni demontase cilindrii motorului și se uita cu atenție la ei. Exact cum își imaginase; era amândoi obturați și trebuiau cât mai repede desfundați. Și, când scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sosit primele. Tocmai de la Beclean se auzeau țipetele mașinilor cu girofar albastru. Moartea, la fiecare două secunde, respira prin sirena automobilului; moartea era bolnavă de plămâni, șuierul strident înspăimânta bornele kilometrice. De-a lungul șoselei, noxe de inimă gripată; sub capotă, moartea imita cimitirul fiarelor vechi. Părintele Visarion era atât de mort, încât nici după cenușă nu putea fi recunoscut. Oasele topite, precum niște vreascuri putrede, conturau o formă nedefinită; o movilă de clei gelatinos ardea ca o candelă oarbă; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bucurie și de idei despre cum își vor petrece weekendul. — Mai întâi mergem la cumpărături, anunță Adriana în timp ce deschise portiera mașinii ei nou-nouțe, un BMW M3 decapotabil, roșu ca un măr copt. — Drăguță mașină! zise Emmy plimbându-și mâna pe capotă. Adriana zâmbi fericită. — Așa-i că e mișto? Cum să locuiești în Califormia și să nu conduci o decapotabilă? E un sacrilegiu. E un “cadou pentru independență” de la părinții mei. — Glumești, spuse Leigh încântată că toate trei reintrau în vechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pornească. Am încercat din nou. Nici o schimbare. În următoarele zece minute am încercat să pornesc mașina fără nici un rezultat. Învinsă, am lăsat mașina să ruleze spre marginea drumului tivit cu iarbă. M-am dat jos și m-am proptit de capotă cu un oftat indispus à la Kelly Osbourne. Na, cum o să mai ajung acasă? Mobilul nu-mi funcționa aici (Dumnezeule, trebuie să trec pe bandă triplă, mi-am spus, iritată) și, oriunde priveam, nu se vedea nici o casă și nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cald azi. Cerul e deja albastru transparent, iar soarele o sferă orbitoare. — La ce oră vă întoarceți ? întreb când se urcă în mașină. — Târziu diseară, spune Trish. Eddie, unde e cadoul ? A, Nathaniel, ai venit. Mă uit ușor stresată peste capota mașinii. Iată-l că se apropie pe alee, în jeanși și espadrile și un tricou vechi gri, cu rucsacul pe umăr. Și iată-mă și pe mine, în capot și cu părul ca toate alea. Și încă nu știu exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fii fericit? Dar nu-mi pierdeam speranța de a-i risipi reticențele. Când cabrioleta Închiriată la țărmul Mării Caspice m-a lăsat la Zarganda, În fața porții mele Încuiate, acolo se găsea deja un automobil, un Jewel-40 care arbora chiar la mijlocul capotei un steag cu dungi și stele. Șoferul a coborât și mi-a verificat identitatea. am avut impresia stupidă că mă aștepta Încă de la plecare. Mă liniști, nu se afla acolo decât de dimineață. — Stăpânul mi-a spus să rămân aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la tonă, cârciumă, telefonie mobilă Cosmote, farmacie, bancă, schimb valutar, cârciumă, bancă, amanet, bancă, electrocasnice, bancă, telefonie mobilă, farmacie, cârciumă, bancă, schimb valutar, magazine alimentare, biserică, mașini mărci străine, sicrie cu două locuri, cu patru sau șapte, cu sau fără capotă, maxi-taxi, arhipline de la orele dimineții până la ceasurile amurgului, autobuzele fiind pentru pleava societății: actorii, gospodinele și handicapații locomotori, tramvaiele pentru pensionari și îngrijitorii de morminte, pietonii fără slujbe, cu foarfece în buzunare pentru tăiat frunze la câinii de rasă, corcituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Inadaptații D in clipa în care oprea trenul, studenții coborau timizi și-și aruncau privirile spre cer, care se sprijinea chiar pe acoperișul sub care scria Gara Brăila; taxi-urile, din cauza cerului jos, nu-și mai prinseseră firmele luminoase pe capotă, ci pe bord, cu scrisul vizibil prin parbriz și de pe Lună. Într-o clipă înțelegeau în ce cuhne opriseră și, cercetând cu atenție panoul electronic, mergeau hotărâți la casă și-și cumpărau bilet de întoarcere. Chiar dacă următorul tren era programat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
știe pentru cine va străbate Rusia, pentru nemernicul singuratic, dar cel mai vesel porc viril din câte avusese neamul acela solar, românii. Și după 300 de rotații de manivelă, motorul Molotov-ului începu să fornăie, apoi să toarcă înfundat, zgâlțâind tabla capotei, peticită cu chit, ca o hartă a globului, cu continentele și țările epocii fiecăreia, unde era tușa mai groasă, semnifica drumul greoi al evoluției, întinsul neregulat, căutarea tulbure a identității, iar undeva, un loc mânjit, un pește înfoiat și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
epocii fiecăreia, unde era tușa mai groasă, semnifica drumul greoi al evoluției, întinsul neregulat, căutarea tulbure a identității, iar undeva, un loc mânjit, un pește înfoiat și-n care întâmplător, da, cu totul întâmplător, rugina săpase un punct în tabla capotei, ochiul peștelui, calcan zâmbi ea în care va trebui să fie, dacă nu e, îl ia mama dracului, Satelitu. Nu se mai oprea, nu voia să se oprească, îl ținea în pumni, îi lipea fruntea de gâtul ei fierbinte, respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și o luă la fugă pe aleea celei mai apropiate case. Se urcă într-o mașină parcată pe alee. Dave îl urmări. Billy închise portiera și o încuie chiar în clipa în care Dave ateriză pe parbriz. Alunecă pe suprafața capotei, uitându-se în interior. Billy ridică din nou arma, dar era prea zguduit și îngrozit ca să tragă. Dave coborî pe partea din dreapta a mașinii, încercă ușa, trăgând de portieră de mai multe ori. Billy îl privea, gâfâind puternic. Apoi Dave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ce făcuse Billy fusese autoapărare. Fusese nevoit să se apere. Copilul maimuță era sălbatic. Arăta ca o maimuță și se purta ca o maimuță. Era un ucigaș. Locul lui era în spatele gratiilor, într-o grădină zoologică... Luminile roșii trecură peste capota mașinii. Sirenele se opriră. Billy auzi o portavoce. — Aici poliția. Ieși din mașină imediat. Foarte încet și cu mâinile la vedere. Nu pot! strigă el. Dihania e afară! — Ieși din mașină imediat! bubui vocea. Cu mâinile sus. Billy așteptă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sufletul meu e o pojghiță veștedă, și nu mai Încape durere În el. Sunt o hartă a durerii În care am Înfipt stegulețe roșii. Mă mir că nu le-ai văzut până acum,,. Draga mea, ,,Văd și acum mașina cu capotă cenușie ca o spinare de cămilă, În care era Înghesuită mobila, văd ca și acum praful care se ridica pe străzi la trecerea ei și-l aud pe șoferul nervos, Înjurând ca tembelul fără nici un motiv, grobian nesimțit. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Se însera.In fața lor apăru o masă aranjată pentru două persoane.Cinară la lumina lumânărilor. Din șemineu focul proiecta imagini de uriași pe perete. -Sunt îngrijorată.Soțul meu a avut un accident auto.S-a lovit cu capul de capota mașinii. L-am vizitat la spital.In somn a început să delireze.O strigă mereu pe ... Maura... E secretara lui de la Institut. Dumneata,domnule,ești căsătorit? In cameră se auzeau acordurile din „Sonata lunii” de Beethoven. -Nu.Sunt solitar... -De
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
la curent cu tot ce se petrece aici. 6 Cu girofarurile aprinse și sirena tânguindu-se, Dacia Logan gonea pe drumul forestier ce șerpuia prin pădure. Soarele strălucea puternic, făcând ca umbrele copacilor de pe margine să alerge cu viteză peste capota mașinii. Pop, Mureșan și Cristian se înghesuiseră pe banchete în timp ce Vasilică era la volan. Tânărul conducea foarte repede, atacând virajele pe două roți. Apa rămasă de la ploaia din noaptea trecută se adunase în băltoace pe marginea drumului. Vasilică Pohoață nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dreapta. După un podeț drumul se lărgea într-un acostament acoperit cu iarbă. Opri mașina acolo, sub un lăstăriș de arini care aruncau o umbră plăcută. Polițistul coborî și făcu câțiva pași pentru a se dezmorți, apoi se rezemă de capotă inspirând adânc aerul tare de munte. După discuția din noaptea trecută cu Ileana, urcase în camera sa și adormise buștean. Dimineață, se trezise mai târziu, așa încât nu se întâlnise nici cu Pop nici cu fiică-sa la micul dejun. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
conducea încet, atent să nu nimerească în vreo groapă ascunsă de vegetație. Apoi, în fața lor se deschise o poiană largă, aproape circulară. Soarele strălucea intens, deasupra muntelui, aruncând o lumină crudă peste pădure. Sânzienele crescuseră în pâlcuri înalte până la nivelul capotei, iar printre ele se vedeau smocuri de mierea ursului. De sub umbra copacilor, tijele lungi ale ferigilor se aplecau spre lumină. Opriră acolo, chiar la marginea poienii și coborâră din mașină. Era liniște și în aer plutea un miros plăcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Era o sferă întunecată, mult mai înaltă decât mașina care începu să se apropie repede de el. Grăbit, ridică geamul portierei și se ghemui în scaun. Negura îl înconjura deja din toate părțile, după care începu să se întindă peste capotă. Simțea cum vehiculul se lasă sub greutatea valului de ceață, mai întâi botul, apoi întreaga caroserie. Era imposibil, știa foarte bine că așa ceva n-ar fi trebuit să se întâmple, ceața nu avea greutate, era practic imponderabilă. Și totuși, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În dimineața plecării mă trezesc, în curtea din spate unde-și parchează Ilie microbuzul, cu un individ blond și lungan, cu ochelari de soare, față osoasă imobilă de rusnac din filmele cu kaghebiști... Ca să nu mă piardă, stă lipit de capota mașinii și fumează. - Zina?... O cunoașteți? șoptește de la distanță, după ce m-a măsurat câteva secunde. - Ce-i cu ea? - Vrem s-o luăm cu noi, să facă teatru, dans, cântări... Ea zice că-i cu dumneavoastră... Domnu’ Tudor, nu? - Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
făcea parte din categoria acelor oameni trecuți de treizeci de ani care se încăpățânau să asimileze orice tendință în modă, chiar și pe cele care nu izbuteau să se impună. Oamenii ca Juniper au sentimentul istoriei culturale la fel de diminuat precum capota unei broscuțe. Pentru ei, orice element care poate fi definit ca ultimul răcnet pare la fel de important ca declinul Sumerului sau ca expansiunea Imperiului Țarist pe vremea lui Petru cel Mare. Deși Bull o văzuse doar cu adidași Reebok cu găurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-i dădeau senzația coborârii printr-un esofag. Bull își învinse cu greu senzația de greață. Faptul că era vorba despre un Volkswagen Beetle nu îl ajuta cu nimic. Forma rotunjită a mașinii, cu spatele ei ca un posterior uman și capota rotunjită asemenea unui sân de femeie îl definea acum sexual mult mai bine decât îl definise vreodată din punct de vedere social. Chiar și după ce își revenise și conducea automat prin traficul londonez, cu activitatea cerebrală redusă la minimum, Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de Cuba Luncheonette, clubul Agony and Ecstasy, ESP Reader and Adviser, Mike's Bike, World și, de asemenea, LIQ, BEE și B.A. Tăieturile prinse pe grilajele trotuarelor vor să semene cu niște tălpi uriașe? Tineri care joacă șah pe capotele mașinilor parcate. Un tatuaj. Un tatuaj palid pe un braț palid. Tineri și bătrâni, sănătoși și bolnavi se amestecă unii cu alții ca niște adevărate miracole americane, cu bani și fără bani, frumoși și diformi, minuni de foc și gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]