1,206 matches
-
senzualitatea și vanitatea, sociabilitatea, simțul echilibrului și al măsurii, caracterul jovial și optimist. Dar pe fundalul unui caracter care poate fi numit stabil al francezului, parizianul se caracterizează că tip instabil, curios și ironic, cu reputație de persoana ușuratica și capricioasa. Spiritul de revoltă al Parizianului explică incitația permanentă a noului. Iar explicația acestui caracter este de ordin geografic și istoric: locuitor al unui oraș deschis tuturor influentelor, parizianul are mai multe fete. Această unitate a contrariilor constituie oximoronul, figură cea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pericol pentru bărbat. Seducerea erotică dezvăluie esență mistica a iubirii pe care o provoacă Pariziana personajelor din preajma să. Scenă de seducere este tipică pentru Pariziana. Dacă dorința feminină, în general, este suspectă, exclusă, vinovată, percepută că incestuoasa, dorința Parizienei este capricioasa și imperativa. Ea este cea care deseori provoacă aventură, în mod direct, cum o face doamna de Marelle sau într-un mod indirect și subtil, cum o face doamna Forestier 313. Seducerea este o preocupare irezistibila pentru Pariziana. "Elle sentit
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
lăsat temporar în grija bunicilor. Apar modificări nu numai în relațiile dintre părinți și copii, dar și în comportamentul copilului, care, nemaibeneficiind de o educație coerentă, de un program supravegheat și controlat de o singură persoană, poate deveni răsfățat, egoist, capricios. Mulți analiști consideră că această deplasare spre familii moderne reprezintă și un anunț al declinului, al deteriorării vieții afective de familie, cu efecte negative asupra dezvoltării copilului (cf. E. Zamfir, 1995, p. 204). Începutul mileniului al treilea a generat o
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
cu urâțenia Auricăi. Un personaj realizat amplu, prin procedeul reflectării complexe, este Otilia. Și portretul ei este contradictoriu, În funcție de personajul În sufletul cui se reflectă. Ea este „fe-fetița” cuminte și iubitoare pentru moș Costache, fata „admirabilă, superioară” pentru Felix, femeia capricioasă, dar și copilăroasă pentru Pascalopol, „o dezmățată, o stricată” pentru Aglae, „o fată deșteaptă”, cu spirit practic pentru Stănică și o rivală În căsătorie pentru Aurica. Alte procedee folosite În realizarea personajelor sunt: comportamentul (prin care se transmit exclusiv datele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și dezvoltarea acelor activități permise de situație și de resursele acesteia, între care un loc central este ocupat de interesele și nevoile copilului. Disciplina exclude rutina, atât obișnuințele, cât și întâmplătorul sau incoerența: Opusul acțiunii gândite sunt rutina și comportamentul capricios. Rutina acceptă ceea ce a devenit obișnuință ca măsură definitivă a posibilităților și omite să țină seama de conexiunile existente dintre lucrurile specifice 212. Pe de altă parte, efortul constituie un alt suport pentru disciplină; în fapt, disciplina se confundă cu
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
trebuie cel mult integrată unui demers reciproc-exploratoriu, care aduce în teritoriul unei conștiențe de tip opțional ceea ce înainte era doar tropism emoțional. Latura nereflectată a atracției interpersonale trebuie redusă la statutul unui simplu impuls, a unei înclinații cu toate caracteristicile capricioase ale temporarului. Ea contrastează cu vigilența responsabilă a întâlnirii autentice, cu atenta "înconjurare" reciprocă ce definește o relație între două conștiințe. Faptul intuiției nu infirmă, apoi, detașarea reflexivă (definitorie) de spontaneitatea auto-observatoare și revelează un sistem de răbdătoare acumulare imaginală
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
deoarece mecanismele sintezei supraîncărcate permit planarea viziunii ultime pe asperitățile oricărui tip de "teren" interior. Și este o piatră de încercare a oricărei abilități hermeneutice (sau cognitive în general) acea de a își proba virtutea aplicativă și particularizatoare pe relieful capricios al biografiei revelatoare. Apoi, și în perspectivă psihologică și la un nivel de înțelegere superior, interdependența elementelor face posibilă funcționarea conștiinței. În sens pozitiv, organicitatea sistemică este o condiție întemeietoare a actului conștient în măsura în care adună predeterminările intenționale și le focalizează
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
nu putea fi definitiv. Era încă prea haotic. Exista un preaplin ce năzuia să iasă la lumină; rămînea însă un act cu totul arbitrar asupra cărei părți din această plinătate se precipita cineva în mod special iar jocul arbitrar, schimbarea capricioasă a exercitat, în și pentru sine, o mare atractivitate. În ce-l privește, Friedrich Schlegel nu era în stare să dezvolte ceea ce ieșea la lumină. Îi lipsea energia lui Socrate și a socraticilor de a lucra în cîmpul liber al
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și infinit se împerechea cu o lipsă a capacității de a lucra fidel și constant și de a stăpîni astfel conținutul haotic. Este motivul pentru care a sfîrșit în diletantism 33. A intervenit în el însuși o reacție împotriva schimbării capricioase și s-a activat o tendință spre anumite forme ale vieții spirituale. A fost călăuzit astfel spre catolicism. Încă din "Athenäum", jinduia după Orient: "Stau de vorbă mai întîi doar cu acei care privesc de pe acum spre Orient" (III, 1
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a pretins că humorul înseamnă lipsa de sentiment, opinînd totodată că humorul nu are nici o lege și nici un echilibru în sine însuși, degenerînd ca atare ușor în arbitrar (Scrisoare către Zelter, 30 octombrie 1808)84. El are în vedere jocul capricios pe care îl practicau mulți romantici cu tot ce se găsește între pămînt și cer și care nu le mai lăsa răgaz pentru o prelucrarea artistică serioasă. Și totuși, spunea el, atribuirea unei forme în mod creator și, în cadrul acesteia
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lumea lucrurilor mici, cărora maestrul le acordase numai episodic un loc în lumea sa. Lipsea, în aceste circumstanțe, deseori, capacitatea artistică de a face vizibile particularitățile, într-un chip pătrunzător și individualizat. În revărsarea lui, sentimentul naiv se juca adesea capricios cu obiectele și, în loc să fie baza profundă, dar ascunsă, inima cea bună caută bucuroasă să atragă atenția, luînd cuvîntul în mod direct, așa încît cordialitatea se prefăcea în sentimentalitate. Se adauga la aceasta optimismul simplu al epocii, care făcea viața
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
oară forma de scherzo mare, cu repetarea de două ori a trio-ului, după schema: scherzo - trio - scherzo - trio - scherzo - pe care o vom regăsi și în Simfonia VII. Tema de la început e formată dintr-un motiv ritmic cu accente capricioase - o frază de doi timpi, pusă cu tot dinadinsul într-o măsură de trei timpi - și o frază cu contur sinuos. Intervine apoi o mișcare mai domoală (un poco meno allegro) - trio-ul. Melodia oboiului și a fagotului prim, susținută
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
contrabași și în sfârșit, pentru o clipă, la toată orchestra, (tema a doua nu va apărea în dezvoltare). El e preluat apoi pe rând de suflătorii de lemn, din registrul grav al fagotului către cel înalt al flautului, printre izbucnirile capricioase, în fortissimo, ale întregii orchestre. Capul temei principale, generează dezvoltarea. Dar prima secțiune a temei inițiale se aude și în forma ei incipientă, fiind înzestrată însă cu o expresie nouă, dramatică. Reexpoziția începe (tema principală e readusă în întregime de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
flatantă. Eu m-am lăudat ani mulți că sunt grupul de monolog social. Adevărul este că nu pot face nicidecum școală de vreme ce natura mea este una esențialmente lirică și diletantă. Am fost poet ca meserie de bază, am fost un capricios, un hedonist al lecturii. Niciodată n-am știut ce vreau să fac. Eu n-am avut o teorie critică, o ideologie, un instrumentar, n-am venit dinspre o poziție, o doctrină anume. Am citit de plăcere, am scris de plăcere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Înțeles (și, vai!, am și practicat) cele mai delicate și cele mai infernale forme ale geloziei... Nu le-aș dori nimănui experiențele mele „pe viu“... Chit că sunt, după potolire, un veșnic izvor de literă fragedă, puternic izbită În pagina capricioasă... Înrămurată În fel și chip de crengi frunzoase, clipocitoare-n vântul șuierând purpuriu, din clipele de restriște amoroasă... adiind abia În răstimpurile de falsă acalmie... Fiindcă, vrem, nu vrem, ne este imposibil să nu fim geloși! Efectul exorcizărilor ține doar cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
etapele acestui proces de formare deslușindu-se anevoios între ele, acoperindu-se una pe alta, fără îndoială telescopându-se, memoria mea nereușind să clarifice mare lucru acolo unde rațiunea exterioară nu corespunde totdeauna celei dinlăuntrul faptelor, evoluția realizându-se prin jocul capricios al progresiunii cu inerția, încât momentul saltului și rupturii nu poate fi determinat dacă nu se leagă de un eveniment memorabil -, îmi este foarte greu, poate chiar imposibil, să descriu și să precizez desfășurarea inițierii mele politice pe tărâm practic
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
aveam de ce să strălucesc, ci îmi dădeau nota maximă din oficiu. N-a fost spre binele meu, căci, neplăcându-mi niciodată să învăț după programă, am neglijat materiile prescrise, lăsându-mă în voia deliciilor lecturii mai mult sau mai puțin capricioase, nu întotdeauna riguros instructivă: în timpul lecțiilor, mi se tolera să-mi deschid pe bancă o carte care mă interesa pe mine și să mă scufund într-însa, uitând de ceilalți și de altceva: totdeauna mi-a plăcut să fiu protejat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cea a Franței este în cel mai înalt grad. Bogată în evenimente și, pe deasupra, în scriitori care să le comenteze, ea este norocul providențial al moralistului. Nici o altă țară n-a produs atât de mult Amintiri. În politică, francezul este capricios sau fanatic, judecă după toane sau în virtutea unui sistem; dar până și sis temul capătă la el aparențele unei toane. Ceea ce îl definește cel mai bine este versatilitatea, cauza nestatorniciei sale, a acestui șir nesfârșit și deconcertant de regimuri la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să nu le fi încercat pentru a redobândi grația imperială. Pe măsură ce speranțele ei scădeau, sănătatea ei se măcina și, după trei ani de exil, a murit de tristețe. Locuise pe rând la Luynes, Lyon, Grenoble, ducând pretutindeni cu ea umoarea capricioasă care i-a stricat viața. Fără să fiu prietena ei, aveam cu ea relații destul de apropiate. Știindu-mă în Savoia în timpul șederii ei la Grenoble, mi-a scris cât de mult regreta că dificultățile care complicau deplasările unei persoane exilate
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
numai că odată ce terminăm de citit unul din romanele ei, observăm că acesta se reașează în mintea noastră exact după schema pe care autoarea voit inovatoare o detesta. Mrs Dalloway rămâne în amintire ca o istorie obișnuită de iubire, povestită capricios. Pe de altă parte, dacă nu-i recunoaștem lui Joyce dreptul de a fi descoperit verbalizarea pre-verbalului, a gândului abia mijit, anulăm un roman capital, cum este Ulysses. Eliot a făcut școală. Idiomul lui Eliot atât de hulit la vremea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Mare a Paștilor - vor fi fructe puține în acel an. - Dacă plouă în mai, va fi mălai. - Dacă în iunie zilele vor fi însorite și caniculare - va fi belșug de grâu. - Dacă ninge în octombrie, toamna va fi scurtă și capricioasă. - Dacă în luna noiembrie este secetă, iarna va fi lungă și grea. Ce prezice, pe baza tunetelor, un “Gromovnic” medieval franțuzesc? În Franța, înaintea lui Nostradamus, a trăit un “astronom și filosof’ venit din Neapole: Thomas - Joseph Moult. Acesta a
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
foarte vinovată. 7 - spirit analitic, înțelegătoare, ai plăcerea de a studia. Calități: ești foarte meticuloasă în tot ce faci, o perfecționistă care îi tratează și pe ceilalți cu aceeași exigență. Ai puțini prieteni, dar buni. Defecte: poți fi egoistă și capricioasă. Ai tendința de a trece repede de la o stare la alta, de la un sentiment la altul. 8- pragmatică, materialistă Calități: ai capacitatea de a concepe planuri pe termen lung și tenacitate de a le duce până la capăt. Știi să-ți
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
primească acest statut. Să presupunem că în locul unei plăcuțe sobre din plastic acoperite de majuscule roșii am avea o plăcuță pestriță, înrămată, semnată într-un colț, pe care literele multicolore, puțin lizibile și de mărime inegală ar desena o curbă capricioasă. Oamenii care așteaptă în sală se vor simți îndreptățiți să gîndească că este un obiect cu valoare decorativă, o operă de artă, și vor considera că nu este necesar să descifreze despre ce este vorba. Să presupunem acum că enunțul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Mare a Paștilor - vor fi fructe puține în acel an. - Dacă plouă în mai, va fi mălai. - Dacă în iunie zilele vor fi însorite și caniculare - va fi belșug de grâu. - Dacă ninge în octombrie, toamna va fi scurtă și capricioasă. - Dacă în luna noiembrie este secetă, iarna va fi lungă și grea. Ce prezice, pe baza tunetelor, un “Gromovnic” medieval franțuzesc? În Franța, înaintea lui Nostradamus, a trăit un “astronom și filosof’ venit din Neapole: Thomas - Joseph Moult. Acesta a
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
foarte vinovată. 7 - spirit analitic, înțelegătoare, ai plăcerea de a studia. Calități: ești foarte meticuloasă în tot ce faci, o perfecționistă care îi tratează și pe ceilalți cu aceeași exigență. Ai puțini prieteni, dar buni. Defecte: poți fi egoistă și capricioasă. Ai tendința de a trece repede de la o stare la alta, de la un sentiment la altul. 8- pragmatică, materialistă Calități: ai capacitatea de a concepe planuri pe termen lung și tenacitate de a le duce până la capăt. Știi să-ți
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]