1,124 matches
-
e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire" ("vlutic", 02.06.2010, http://vlutic.blogspot.com/2010/06/politia-romana-e-sublima-dar-lipseste.html). 2.4.2. Reîncadrarea "forte" circumstanțială se caracterizează prin substituirea componentelor circumstanțiale din cadrul textemului cu acelea importate din coreferentul său. Dintre textemele caragialiene, favorizat pare să fie, din acest punct de vedere, După lupte seculare care au durat treizeci de ani... (Cațavencu, O scrisoare pierdută), care face în mediul virtual obiectul unor reîncadrări precum următoarele: "După lupte seculare, care au durat aproximativ 200
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
moduri. 2.5.1. Mai întâi, e vorba despre reîncadrarea absolută parțială, în cadrul căreia o parte a textemului este reîncadrată în mod "absolut" (literal), pe când cealaltă parte alcătuiește obiectul unei reîncadrări "forte", adică al unei substituții. Astfel, în reactualizarea textemului caragialian menționat, întâlnim adeseori mostre de reîncadrare "forte" circumstanțială, în care se schimbă doar locativul, iar subiectul enunțului rămâne neamțul: "Ne-am întrebat ce căuta neamțul în Mexic și ne-a răspuns chiar el" (Toma Roman Jr., în Jurnalul Național, 22
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ce fost-a și-a noastră o vreme. Acolo, văzând hotelurile construite de nemți, Daniel Pișcu înțelege în fine ce căuta neamțul în Bulgaria." (Horia Gârbea, 23.03.2010, http://horiagarbea.blogspot.com/2010/ 03/ carti-noi-daniel-piscu-putina.html) 3. Reconfigurarea textemelor caragialiene în discursul public actual 3.1. După cum se poate observa în exemplele de mai sus, reîncadrarea este o operație ce conduce la redimensionarea sensurilor textemelor ca urmare a interacțiunii cu sensurile coreferenților. În toate cazurile discutate, textemele suportă o serie
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
textemelor li se schimbă sensurile într-un mod gradual, fără a li se atribui funcții textuale noi. Mai exact, modificarea implică doar o reconfigurare calitativă, nu și una funcțională. Un exemplu caracteristic din acest punct de vedere este modificarea textemului caragialian Amice... ești idiot!, brevetat de către Domnul din schița Căldură mare. În discursul public actual, textemul respectiv cunoaște variații precum următoarele: "Amice, ești depășit" (userul "Miki Șpagă", 15.07.2009, http://forum.realitatea.net/showthread.php?p=640596); "Primul artist abstract
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sau [Restricția] ("Să se revizuiască, dar să se schimbe ceva!", "Adevărul", 21 martie 2001393). 3.4.2. Dominantă, în cadrul dezvoltărilor acestui textem, pare să fie ultima funcție amintită, ceea ce sugerează notorietatea de care se bucură în momentul de față textemul caragialian. Acesta este motivul pentru care tot mai mulți vorbitori români cultivați simt nevoia ca, atunci când folosesc lexemul a (se) revizui, să se disocieze mai întâi, cu ajutorul [Restricției], de textemul lui Farfuridi: "să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
fi "Bravos, amice, ești tare! Măi, omule bun, ai tu dreptate, dar ești cam blând. Ăștia sunt nește proști!" (userul "adrianpolosan", 11.01.2009, http://www.afaceriagricole.net/localitate/1721 -Bicazu-Ardelean.html), unde avem de-a face cu juxtapunerea textemelor caragialiene Bravos, bobocule! (Efimița, în Conu' Leonida față cu reacțiunea, din care s-a păstrat doar primul termen) și Amice... ești idiot! (din care a fost preluat ad-litteram tot primul termen, iar celălalt a făcut obiectul unei dezvoltări: "ești tare"). Compunerea
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
texteme produce, la prima vedere, un efect contradictoriu, însă acesta este dezambiguizat odată cu sesizarea [Ironiei] pe care o implică segmentul dezvoltat și care dezvăluie sensul depreciativ și antifrastic al întregii construcții. 3.5.2. Date fiind complexitatea și eterogenitatea textemelor caragialiene, cazurile de compunere (inter)textemică sunt destul de reduse în discursul public actual. Cu toate acestea, putem semnala un caz-limită de compunere, și anume pastișa, care poate fi ilustrată prin următorul exemplu: "Bravos, bibicule, halal să-ți fie, pen'că aicea
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
structuri paradigmatice" (modificarea, dezvoltarea și compunerea) într-o ordine crescătoare, de la simplu la complex. În ceea ce privește configurarea discursivă a textemelor, am încercat, de-a lungul capitolului de față, să urmăm un parcurs similar: cele șapte (sub)tipuri de transformare a textemelor caragialiene (topicalizarea, cele trei moduri de reîncadrare, modificarea, dezvoltarea și compunerea) alcătuiesc un șir ierarhic ascendent, în cadrul căruia orice procedeu de ordin "inferior" poate contribui la operaționalizarea unui procedeu de ordin "superior". Astfel, reîncadrarea "absolută" include reîncadrarea "forte", dezvoltarea înglobează fatalmente
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
au învoit să schimbe între dînșii făgăduinți solemne de bună purtare. Aceste ornamente sociale au, precum se știe, destinația să disipeze pe indivizii curenți de gîndire proprie, de inventivitate morală. Persiflînd programele bunăstării în dauna lucrurilor sfinte, apelează la limbajul caragialian în descrierea junei generații și a misiei ei, anume, să realizeze progresul măreț: tot omului să-i fie bine și omenirea să prospere. Curat Caragiale! Un adevăr care astăzi face legea, îl afirmă Paul Zarifopol la începutul secolului trecut: omul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sămănătoriștilor moldoveni, Lovinescu reproșându-i însă lipsa de compoziție și prolixitatea evidentă 18. Critica lui Călinescu este și mai acidă, considerând că Dragoslav e "departe de a fi un scriitor", cu nuvele ce reprezintă, de fapt, "adulterări limbute de teme caragialiene"19. Gavril Rotică se încadrează în același curent tradiționalist, denumit "imitator" al lui Octavian Goga, ce a produs totuși "surpriza unei evoluții spre poezia subiectivă"20. George Voevidca apare la categoria autorilor de sonete și miniaturi, despre creația acestuia, critica
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
mimologism și (re)motivarea numelui în context, în studiile românești O înțelegere a mimologismului numelor proprii din perspectiva legăturii lor cu textul și ca mijloc de caracterizare a personajului o dovedește clasicul studiu al lui Garabet Ibrăileanu cu privire la numele personajelor caragialiene. Afirmația lui Gherea (lui Caragiale că îi era imposibil să conceapă o operă până nu știa numele tuturor personajelor) cu care se deschide studiul, este interpretat de criticul Vieții Românești ca o dovadă de cunoaștere a personajului; orice scriitor care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
obișnuit, banal, corespunde teoriei eliadești a sacrului camuflat în profan. Lucrul este întărit de asocierea cu Iancu 218, nume legat de timpul solstițial sau al amiezii în care are lor trecerea. Alegerea deliberată a individului comun, cu atribute asemănătoare eroului caragialian - "dorință patologică de comunicare", graba, orgoliul de nu se lăsa păcalit 219 - a "grobianului", "lăudărosului" "lipsitului de imaginație negustor de vite" ca "protagonist al unei întâmplări de aspect supranatural", face din nuvelă "cea mai pură narațiune fantastică a lui Eliade
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
B... în rol de Cațavencu", Jurnalul Național), replici memorabile: Într-o "criză teribilă, monșer!", avem "turtă dulce, panorame, comédii..." (Jurnalul Național). Titlul este un bun exemplu de performanță discursivă prin dubla asociere de "discurs repetat": pe de o parte, exclamația caragialiană "criză teribilă, monșer!", pe de altă parte (tot de la Caragiale citire): "Turta dulce, panorame, comédii...", replică ce pare să fi adus un ton optimist în vremea când "românul se distra la spectacole populare de bâlci și cumpăra din dughene turtă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
renun?at automat la credin?ele religioase, la contemplare, sau la �z?bava� pl?cut? a �cetitului c?r?ilor�. Critică ordinii sociale feudale de la mijlocul secolului al XIX-lea la noi nu este �ceva nou sub soare�, nici criticile caragialiene ale moravurilor ?i mentalit??ilor rom�ne?ți de la sf�r?ițul aceluia?i secol. C�te un �incomod� era �redus la ț?cere� doar dac? ie?ea �n pia?a public? s?-?i strige suferin?ele ?i s?-i
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
expusă mai sus, apropiindu-i de „blânda nebunie”, „ei” vor putea avea parte, dacă nu de un alt tratament, de o privire mai Îngăduitoare, oricum, mai puțin biciuitoare, mai umană. Deoarece râsul gros pe care-l provoacă schițele și dramele caragialiene nu Îi biciuiesc numai pe cei așa-ziși proști, dar și pe cei care fac un caz grotesc, grosolan aș zice, cu evidentă autosatisfacție, de aceștia. O autosatisfacție ce Îi unește pe unii În corul râsetelor batjocoritoare Într-o „masă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și nu neapărat pe partea zilelor noastre, este o literatură de tot dragul, pe bune, o literatură din păcate puțin și deformat cunoscută de "europeni", lucru pentru care îi compătimesc sincer. "Ce-ar zice Europa" e o replică de personaj caragialian și nu-mi pot reprima un anume reflex de respingere a întrebării. Nu am cetit nicăieri vreo referință despre tine, cum că te-ar încerca și demonul prozei...! Ai făcut un pact pe viață doar cu poezia? Cioran disprețuia, într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
teamă că arta, fie ea și fotografică, ți-ar putea fura sufletul. La câți ni l-o fi furat oare Genialul Grecotei? A doua la mână: Alexandru George, polemizând cu Iorgulescul "Marii trăncăneli", căuta să evidențieze părțile bune ale lumii caragialiene. De exemplu, pornind de la frecvența faticului "Mă înțelegi?", reliefa dorința de comunicare, nevoia dialogică, urbanitatea respectivelor personagii. Proprii mei studenți, cărora le dam în relectură "Două loturi", prin 1996, regăseau acolo toate grijile insului trăitor în societatea deschisă, bașca atracția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Bellu, al ei, la mănăstirea Văratec, dar nu au adăstat cum se cuvine asupra acestor destine, asupra ființei eminesciene, a rigorilor epistolare de la finele veacului XIX ori a asemănărilor șocante dintre retorica lui "Hyperion" și partiturile verbale ale unor personaje caragialiene, precum Chiriac, Veta, Rică Venturiano..." Ideea asocierii acestor texte cu acelea pe care le produc personajele lui Caragiale, prin limbaj, dar și ca atitudine a corespondenților, e poate primul lucru ce sare în ochi unui cititor grăbit sau unuia care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Monologul dramatic eminescian, 2001; Iconi și literatură, 2002 etc.), Ioan Derșidan face acum o sinteză din propriile studii, nuanțând însă și aprofundând imaginarul acesteia, punând în discuție, într-un paralelism productiv, chestiunea personajelor, a tipologiei catilinarilor cu aceea a temperatorilor caragialieni (Catilinari și temperatori. Eminescu și Caragiale, Editura Casei de Știință, Cluj-Napoca, 2010) din dorința de a oferi "complementaritatea și întregul necesare" unei "relecturi" în care să se caracterizeze nu doar o operă literară ci și o epocă ("istorie și viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
interesului. Când aceste naturi catilinare, cugetătoare, ies la suprafața vieții sociale, prin "coliziune de interese", îndepărtare de idealurile naționale și de interesele celor mulți, se produc și se explică molipsirea de răul veacului și crearea straturilor catilinare". Astfel, alături de temperatorii caragialieni, ei depun mărturie "despre viața publică și privată românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea". Evident, primul exemplu în ilustrarea acestei tipologii se dă din romanul Geniu pustiu, un "roman erotic și eroic", în care se face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Cazul acestor firi catilinare surprinde forța lui Eminescu de a impune atenției "oprobiul" față de "o dimensiune a umanului captivă interesului imediat politic". Eminescu surprinde "demonia unor personaje pe fundalul social-istoric, ori pehlivănia și viclenia, parvenitismul, vanitatea și adaptarea unor temperatori caragialieni". Nu ne vom opri asupra tipologiei temperatorilor caragialieni, despre care va trebui să vorbim atunci când vom avea în vedere abordarea operei caragialiene de către Ion Derșidan. În capitolul Repere ale operelor, profesorul de la Oradea reia chestiunea Monologului eminescian, pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de a impune atenției "oprobiul" față de "o dimensiune a umanului captivă interesului imediat politic". Eminescu surprinde "demonia unor personaje pe fundalul social-istoric, ori pehlivănia și viclenia, parvenitismul, vanitatea și adaptarea unor temperatori caragialieni". Nu ne vom opri asupra tipologiei temperatorilor caragialieni, despre care va trebui să vorbim atunci când vom avea în vedere abordarea operei caragialiene de către Ion Derșidan. În capitolul Repere ale operelor, profesorul de la Oradea reia chestiunea Monologului eminescian, pe care o dezbătuse într-un studiu precedent. Comentariul său este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Eminescu surprinde "demonia unor personaje pe fundalul social-istoric, ori pehlivănia și viclenia, parvenitismul, vanitatea și adaptarea unor temperatori caragialieni". Nu ne vom opri asupra tipologiei temperatorilor caragialieni, despre care va trebui să vorbim atunci când vom avea în vedere abordarea operei caragialiene de către Ion Derșidan. În capitolul Repere ale operelor, profesorul de la Oradea reia chestiunea Monologului eminescian, pe care o dezbătuse într-un studiu precedent. Comentariul său este acum de orientare stilistică și pune accent pe modul de constituire a monologului dramatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
așijderea. Geniul moldoveanului Porumboiu este că și-a plasat povestea în intervalul acesta dintre a fi sau a nu fi, care la Shakespeare era tragic, iar la Caragiale era comic. A fost sau n-a fost ? este sută la sută caragialian, clasa Căldură mare : o întrebare fără răspuns, deși este pusă insistent, repetat, excedat, în micul studiou în care se face cald, deși afară e iarnă. Acest interval (care poate fi pasul de la sublim la ridicol) mișcă acțiunea, dar acțiunea este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
prin celălalt capăt al binoclului, unde se vede mic, ușor și ridicol. Laconismul retoric din Căldură mare (în care, să nu uităm, feciorul e un stupid !) a devenit faconda (re)productivă din A fost sau n-a fost ?, pentru că, deși caragialian, filmul rămâne totuși moldovean ! Cei doi invitați nu au prea multe lucruri de spus (unul, bătrânul Pișcoci, nici n-a fost acolo, celălalt, Mănescu, doar zice c-a fost), dar vorbesc totuși ; Emisiunea trebuie umplută cu vorbe, iar moldovenii sunt
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]