KorAP: Find »[drukola/base=cardinal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...131 >

3,275 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

satu mărturie bătăilor glorioase purtate de un ostaș, la fel și straiele mele sărăcăcioase dovedesc greutățile muncii de propovăduire din Japonia pe care înaltele fețe bisericești de la Roma nu le-au cunoscut niciodată. Stăpânit de aceste gânduri am îngenuncheat în fața cardinalului, i-am sărutat supus inelul, dar mi-am ridicat capul cu semeție. — Ridică-te, fiule! Cardinalul Borghese se prefăcu a nu fi băgat de seamă purtarea mea. După ce m-am ridicat, m-a privit țintă și mi-a zis încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
muncii de propovăduire din Japonia pe care înaltele fețe bisericești de la Roma nu le-au cunoscut niciodată. Stăpânit de aceste gânduri am îngenuncheat în fața cardinalului, i-am sărutat supus inelul, dar mi-am ridicat capul cu semeție. — Ridică-te, fiule! Cardinalul Borghese se prefăcu a nu fi băgat de seamă purtarea mea. După ce m-am ridicat, m-a privit țintă și mi-a zis încet de parcă ar fi vorbit pentru sine: — Sfântul Scaun se străduiește întotdeauna să ia hotărâri drepte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
avea asupra mea acest fapt. — Nici nu știți ce mult s-a rugat Sfântul Scaun ca strădaniile voastre din Japonia să dea rod! Sfântul Scaun însuși s-a rugat din răsputeri ca lumina Domnului să se pogoare asupra Japoniei. Aici cardinalul se opri. Apoi zise, privindu-mă țintă cu ochii săi verzi: Dar acum îți cer să înduri, te sfătuiesc să fii răbdător! Chiar și numai pentru o clipă, era să mă las înfrânt de glasul lui. Vocea și ochii lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
îți cer să înduri, te sfătuiesc să fii răbdător! Chiar și numai pentru o clipă, era să mă las înfrânt de glasul lui. Vocea și ochii lui erau plini de iubirea și de blândețea unui tată pentru fiul său, iar cardinalul părea să cunoască bine puterea prefăcătoriei sale. Însă, îndată mi-am dat seama că mai mult decât o înaltă față bisericească, Borghese era un viclean om politic. Înțelege! mă dojeni cardinalul cu mâna așezată pe umărul meu. Sfântul Scaun nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și de blândețea unui tată pentru fiul său, iar cardinalul părea să cunoască bine puterea prefăcătoriei sale. Însă, îndată mi-am dat seama că mai mult decât o înaltă față bisericească, Borghese era un viclean om politic. Înțelege! mă dojeni cardinalul cu mâna așezată pe umărul meu. Sfântul Scaun nu poate îndura să mai trimită de acum încolo misionari ca voi într-o țară care-i prigonește pe creștini. După cum nu există conducător care să-și trimită oștenii pe câmpul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
stăpân din nou pe mine. Eminență, eu nu cred că Japonia e un câmp de bătălie fără sorți de izbândă. Dacă munca noastră de propovăduire n-a dat roade, aceasta a fost din pricina măsurilor nesăbuite luate de Ordinul Sfântul Petru. Cardinalul schiță un surâs. Semăna cu zâmbetul amar al unui dascăl bătrân în fața unui copil mofturos. — Eminență, misionarul se deosebește de ostaș. Moartea unui ostaș poate fi zadarnică uneori, dar un misionar care moare în vreme de prigoană sădește o sămânță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
care mărturisește slava lui Dumnezeu... — Ai dreptate. Petru, primul papă, a sădit și el în inimile oamenilor o sămânță nevăzută prin martiriul său în timpul prigoanei de la Roma. Nici Domnul nu s-a temut de moarte pe dealul Golgotei. Ai dreptate. Cardinalul repetă de câteva ori „Ai dreptate”. Dar dintr-o dată îi pieri surâsul și chipul i se înăspri. Numai că... noi nu trăim în vremea Domnului și a apostolilor. Fiule, noi conducem o orânduire imensă. Avem o datorie față de țările creștine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mi-am adus aminte de chipul de cerșetor al omului care a venit odinioară șovăitor la mine să-l spovedesc pe șantierul din Ogatsu. Nu știam dacă mai trăiește sau dacă a murit. Dar de dragul oamenilor trebuia să-i spun cardinalului tot ce se cuvenea spus. — Credincioșii din Japonia... nu mai Biserică. Nu mai au nici misionari care să-i încurajeze, să le dea putere și să le servească drept pildă. Dacă Sfântul Scaun este preabuna mamă care-și ocrotește credincioșii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
atunci nu are îndatorirea de a-i lua în brațele sale blânde și pe ei? Nu seamănă ei cu mielul rătăcit de turmă de care vorbește Biblia? Dacă pentru a căuta mielul rătăcit restul turmei este pus în primejdie... zise cardinalul cu tristețe, păstorul n-are încotro și lasă mielul de izbeliște. Nici noi n-avem altă cale pentru a ne păstra confreria neatinsă. — Vorbele acestea îmi aduc aminte de cuvintele rostite de arhiereul Caiafa înainte ca Domnul Iisus să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
altă cale nu este decât să sacrificăm un singur om. Așa a grăit Caiafa. Într-adevăr, pentru arhiereul Caiafa rânduiala și pacea au avut întotdeauna o mare însemnătate. Ca să le apere l-a jertfit pe Domnul Iisus. La cuvintele mele, cardinalul întoarse capul. Vreme îndelungată rămase mut, învăluit în mantaua sa largă și cu mitra roșie pe cap. Simțeam că vorbele mele îndrăznețe îl înfuriaseră pe acest om cu mare trecere la Vatican. Dar nu mai voiam să dau înapoi. Lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și cu mitra roșie pe cap. Simțeam că vorbele mele îndrăznețe îl înfuriaseră pe acest om cu mare trecere la Vatican. Dar nu mai voiam să dau înapoi. Lumea întreagă alerga prea mult după rânduială și pace. Ai dreptate. Când cardinalul se întoarse într-un târziu către mine, pe chipul său nu se citea mânie, ci un amestec nelămurit de vlăguire și tristețe. — Fiule, eu nu vreau să întăresc vorbele arhiereului Caiafa. Dar pe atunci Domnul nu conducea o orânduire, pe când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
bisericesc, până și Sfântul Petru a fost silit să-l lase pe fratele său Ștefan să moară ucis cu lovituri de pietre. Ascultam cuvintele lui înmărmurit. Nu-mi trecuse niciodată prin minte că asemenea vorbe ar putea ieși din gura cardinalului. Cu ochii în pământ, șopti întristat ca pentru sine: — Gândul acesta... m-a chinuit mereu. Vorbiți despre nedreptatea pe care se întemeiază această orânduire? — Întocmai. — Așa merg lucrurile la Vatican? — Nici eu nu înțeleg de ce. Însă, atâta vreme cât port pe umeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
umeri această răspundere, n-am încotro decât să mă port și eu față de credincioșii japonezi precum Caiafa. Dar... să nu-ți închipui că inima mea nu va cunoaște jalea și remușcarea în acele clipe. Cineva trebuie să poarte povara suferinței. Cardinalul își ridică ochii din pământ. Chipul său până atunci plin de încredere era acum schimonosit de amărăciune. Rămas fără cuvinte, încă mă mai îndoiam de adevărul sentimentelor cardinalului. Nu mi-am închipuit niciodată că un om atât de însemnat precum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
jalea și remușcarea în acele clipe. Cineva trebuie să poarte povara suferinței. Cardinalul își ridică ochii din pământ. Chipul său până atunci plin de încredere era acum schimonosit de amărăciune. Rămas fără cuvinte, încă mă mai îndoiam de adevărul sentimentelor cardinalului. Nu mi-am închipuit niciodată că un om atât de însemnat precum cardinalul poate să-și mărturisească suferința atât de limpede și de fățiș. — Știu că acest lucru înseamnă să ne îndepărtăm de învățăturile Domnului despre iubire. De aceea, poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
își ridică ochii din pământ. Chipul său până atunci plin de încredere era acum schimonosit de amărăciune. Rămas fără cuvinte, încă mă mai îndoiam de adevărul sentimentelor cardinalului. Nu mi-am închipuit niciodată că un om atât de însemnat precum cardinalul poate să-și mărturisească suferința atât de limpede și de fățiș. — Știu că acest lucru înseamnă să ne îndepărtăm de învățăturile Domnului despre iubire. De aceea, poate că alți cardinali ar cârti împotriva acestei măsuri. Cu toate astea, eu n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
am închipuit niciodată că un om atât de însemnat precum cardinalul poate să-și mărturisească suferința atât de limpede și de fățiș. — Știu că acest lucru înseamnă să ne îndepărtăm de învățăturile Domnului despre iubire. De aceea, poate că alți cardinali ar cârti împotriva acestei măsuri. Cu toate astea, eu n-am să-mi schimb gândul. — De ce? De ce țineți morțiș să sprijiniți mai departe un lucru ce se îndepărtează de învățăturile Domnului despre iubire? În avântul meu era cât pe ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a spus adineauri că pentru orânduirea bisericească. Dar până acum eu am fost încredințat că orânduirea Vaticanului nu este condusă după rânduiala unei țări. Am crezut că este o orânduire a iubirii care trece dincolo de granițele de țărilor și popoarelor. Cardinalul Borghese mă privea încurcat cum mă dezlănțuisem. Își strânse crucea de la gât parcă șovăind dacă să spună sau nu ceva, iar apoi vorbi cu hotărâre: — Fiule, crezi că putem trece dincolo de lumea asta de aici... doar prin iubire? — Dar Iisus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mai mult pe conducătorul Japoniei, ar sta o vreme privind în liniște de pe margine. Sfântul Scaun are datoria de a ține piept țărilor protestante și de a le apăra pe cele catolice. Omul Iubirii a fost ucis în lumea politicii. Cardinalul rostise aceste cuvinte ca și cum ar fi scuipat o otravă amară. Eu mă uitam dus pe gânduri la mantaua largă și la mitra roșie, semne ale rangului său. Fiule, înțelege! Aceasta era zenitul îndelungatei mele călătorii. — Eu... am să mă rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mitra roșie, semne ale rangului său. Fiule, înțelege! Aceasta era zenitul îndelungatei mele călătorii. — Eu... am să mă rog neîncetat de acum înainte... pentru tine și pentru Japonia. Mi-am plecat adânc capul și am părăsit încăperea. Așezat pe scaun, cardinalul se uita lung pe fereastră. Oare la ce se gândea în clipa aceea? Alaiul zdrențuit al japonezilor ieși din castelul pătat de murdărie de porumbei, de furtuni și de ploi de la Santa Severa. Coborau agale prin luncă înconjurându-l ocrotitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
afară nu avură încotro și trebuiră să îngenuncheze pe jos, unde se aflau. În bazilica ridicată pe stâlpi de marmură nu mai era loc nici să arunci un ac. Fețe bisericești de rang înalt purtând pe cap mitre aurii, semnul cardinalilor, stăteau pe scaune de o parte și de alta a altarului așteptând în liniște sosirea Papei. Acoperit până în urmă cu o zi de o pânză purpurie, altarul auriu era acum împodobit cu o sumedenie de sfeșnice de argint. Dintr-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de alta a altarului așteptând în liniște sosirea Papei. Acoperit până în urmă cu o zi de o pânză purpurie, altarul auriu era acum împodobit cu o sumedenie de sfeșnice de argint. Dintr-un loc de onoare în rândul fețelor bisericești, cardinalul Borghese își trecea distant privirea peste capetele mulțimii îngenuncheate în liniște deplină. Curând, în apropierea intrării în bazilică se iscă rumoare. Se deschidea poarta cea mare din față pe unde avea să treacă Papa. Orga răsună și corul bazilicii începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
bage în seamă, palanchinul se puse iarăși în mișcare. Papa zâmbi din nou și îi binecuvântă pe nobilii și pe oamenii bisericii din dreapta și din stânga făcând semnul crucii. Mulțimea își ridica și își pleca fruntea în același timp. În fața altarului, cardinalul Borghese întâmpină palanchinul plecându-și adânc capul... Într-o cămăruță întunecoasă din bazilica San Pietro, Velasco îl aștepta pe cardinal. Nu el ceruse întâlnirea, ci fusese chemat de cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această cămăruță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
oamenii bisericii din dreapta și din stânga făcând semnul crucii. Mulțimea își ridica și își pleca fruntea în același timp. În fața altarului, cardinalul Borghese întâmpină palanchinul plecându-și adânc capul... Într-o cămăruță întunecoasă din bazilica San Pietro, Velasco îl aștepta pe cardinal. Nu el ceruse întâlnirea, ci fusese chemat de cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această cămăruță era friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură, iar tavanul era împodobit cu o frescă înfățișându-l pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
își ridica și își pleca fruntea în același timp. În fața altarului, cardinalul Borghese întâmpină palanchinul plecându-și adânc capul... Într-o cămăruță întunecoasă din bazilica San Pietro, Velasco îl aștepta pe cardinal. Nu el ceruse întâlnirea, ci fusese chemat de cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această cămăruță era friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură, iar tavanul era împodobit cu o frescă înfățișându-l pe Arhanghelul Mihail cu aripile desfăcute larg și cu sulița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
marmură, iar tavanul era împodobit cu o frescă înfățișându-l pe Arhanghelul Mihail cu aripile desfăcute larg și cu sulița în mână, dar pictura era crăpată și nici nu avea forța unei fresce de Michelangelo. Velasco știa de ce îl chemase cardinalul. Vestea despre purtarea necuviincioasă a solilor japonezi față de Papă se răspândise deja în toată Roma și era firesc ca el să fie tras la răspundere pentru că, în calitatea sa de om al bisericii, nu-i împiedicase de la o asemenea faptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]