1,163 matches
-
Bine. S-o luăm din loc, atunci. începură coborâșul în șir indian, încă urmând, pentru o bucată bună, cotiturile cărăruii ierboase pe care merseseră până atunci. Apoi marcomanul o apucă pe un traseu ce se afunda într-un desiș de carpeni, iar hunii ținură aproape. Deși copacii nu erau încă acoperiți cu totul de frunze, ramurile lor alcătuiau o boltă naturală, care, pe unele porțiuni de drum, ferea grupul de privirile celor care s-ar fi putut afla prin preajmă, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urmăritorilor pe puntea de lemn, vocea precipitată a Fredianei îi ajunse la urechi ca din altă lume. — Pădurea! E o cărare. Aici, la dreapta! în pădure! în pădure! o auzi strigând. Tânărul desluși cu greu capătul unei cărări strâmte printre carpeni. Cu o sforțare supraomenească, trase violent de frâul lui Rutilan, apoi, îmboldindu-l cu furie, îl îndreptă în acea direcție, aruncându-se cu capul înainte în desiș. Nu mai înțelegea nimic; durerile cauzate de săgeată continuau să-l sfâșie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
părăsiră luminișul și se pierdură în pădure. 37 Mica armată merse ore întregi, urmând cel mai adesea cărări abia schițate, urcând sau coborând coaste pietroase ori urmând defileuri întunecoase și împădurite. Se deplasau printr-o pădure de fagi, tise și carpeni, mulți dintre ei seculari, îmbrăcați în noua haină de frunze a primăverii, iar pe anumite porțiuni cărarea se strâmta atât de mult încât trebuia să se aplece pentru a nu se izbi de ramurile copacilor sau era nevoie să depărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Câinii ăștia burgunzi nu îndrăznesc să ne înfrunte la lumina zilei, în câmp deschis. Dar o să-i obligăm să o facă. — Ce ai în minte? întrebă Mandzuk. întorcându-se spre Odolgan, Balamber făcu un semn înainte, către un pâlc de carpeni și mesteceni - copaci mai rari și cu puține tufișuri printre ei - ce înainta de-a curmezișul în câmpie. Drumul trecea printre copaci pentru a urca apoi, traversând un câmp cultivat cu grâu încă verde, urmând o pantă domoală, în vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
copacilor, mângâindu-și fiecare cu mâna gâtul sau botul calului, de teamă ca nu cumva, printr-un nechezat, sau chiar printr-o mișcare bruscă, să dezvăluie dușmanilor ambuscada ce li se pregătise. Cercetașii se apropiară, dar Balamber, îngenuncheat în spatele unui carpen rămuros și plin de frunze, privea dincolo de ei, observându-l pe războinicul ce părea să-i conducă pe burgunzi: constată că era încălecat pe un magnific roib și îl găsi foarte tânăr, puțin mai mare decât un băiețandru. Ori poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu o facă, și și-a asumat o sarcină grea și riscantă. Descălecând, Sebastianus adăugă: — Să ne oprim și să lăsăm animalele să se odihnească. Iar în așteptare, am putea să mâncăm ceva. Se aranjară la umbra unui pâlc de carpeni, lăsând caii să pască. în așteptarea întoarcerii lui Divicone, ronțăiră niște galete, ciupind și câteva îmbucături de carne uscată. în jurul lor liniștea era totală, dar câmpul palpita de viață. Prezența lor acolo făcuse să tacă păsările din copaci, însă tăunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câte un gât zdravăn de bere ori hidromel. Nu toți, însă, erau la fel de liniștiți. Alții, mai mult decât de stomacul lor, adesea strâns cu încăpățânare, se îngrijeau de sufletul lor. Divicone, care purta rasa sa călugărească, ședea la umbra unui carpen bătrân și strâmb și asculta spovedanii târzii, dădea dezlegări, mângâia și binecuvânta în permanență. începuse încă de la primele luciri ale zorilor, dar oricât de repede s-ar fi mișcat, șirul lung de bagauzi ce-și așteptau rândul, fiecare cu țepușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stând de vorbă cu fiecare om. Totul trebuie făcut în cea mai mare taină, că altfel ne-am tăiat craca de sub picioare și adio sămânță. Ai patru zile pentru trebușoara asta. Ultimul la care te duci va fi moș Dumitru Carpen, pe care îl aduci la mine. Îi spui că am o vorbă cu el. Atât și nimic mai mult. La treabă, Petrache! Nu uita să le atragi atenția oamenilor să-și țină gura în privința sămânței de porumb. Am înțeles, domn
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Tu atâta să știi, că nu-i voie să înșiri la nimeni cum o să facem rost de sămânță și basta. Am înțeles, bădie Petrache. Am să tac mâlc... A patra zi, pe la amiază, Petrache bătea la poarta lui moș Dumitru Carpen. Ce treburi te aduc la mine, Petrache băiete? Doar nu-i vrea să-ți dau făncialu’ acuma în mustul omătului. Lasă-mă și tu mai încolo. Măcar să adun orzul, ca să-l vând, și... Nu-i vorba de făncial, moș Dumitre
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mam gândit și eu ca omul: „Iaca, l-o apucat și pe aista fudulia și umblă cu nasul pe sus... Da’ nu mi-ai spus ce taină îi cu făncialu’. Nu cumva mă-i ierta de dajdie, pentru că mă cheamă Carpen? Nu-i vorba să te iert, moș Dumitre. Alta-i taina. Și eu, care îmi făceam socoteli... „Îmi iau o pălărie nouă și babei un tulpan de să crape satul de ciudă!” Da’ cum văd eu, tu lungești vorba și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un colț de iarbă se ițea - cu fereală parcă - să vadă cum e vremea. Și vremea se arăta priincioasă. Primăvara se oprise doar să și înfoaie mantia străvezie pe culmea din zare... Nu mai era vreme de pierdut... Moș Dumitru Carpen a înhămat armăsarul la căruță și a ieșit din curte. Cei trei gospodari puși la cale de el ieșiseră deja în șleau. El nu se grăbea. Pentru armăsarul lui era o joacă să-i ajungă din urmă. Aproape de târg le-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
băiete. Amărâtu’ acela, cum spui tu, îi un om de nădejde. Dacă îi zici că nu trebuie să știe nici pământul despre ce i-ai spus, apoi așa va fi. Eu l-am prubuluit când cu sămânța de porumb. Moș Carpen l-o întrebat atunci când umblam prin sat cu sămânța de păpușoi. Află că atât i-o spus moșului: „Apoi nenea Petrache umblă cu făncialu’, că doar asta-i treaba lui. Cu ce altceva să umble?” L-o întors moș Dumitru
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
În amurgul purpuriu, satul părea pudrat cu pulbere de jar... Moș Dumitre - i s-a adresa Costăchel moșneagului - matale ai mai prins așa o frumusețe de toamnă? Uite colo, în zariștea Ponoarelor, parcă ar fi gura unui vulcan. Moș Dumitru Carpen, care tocmai se întorcea din Coșcovea, a pus mâna streașină la ochi și a lăsat privirea să soarbă întreaga minune a înserării. Jarul de pe creasta Ponoarelor i se oglindea în ochii mijiți și îi împurpura obrazul brăzdat de ani. A
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cât ai fost perceptor - a răspuns Costăchel provocării, cu un zâmbet ghiduș abia ascuns în dosul mustății... Adevărul era că el ședea ca pe ghimpi... Simțea că în țară se petrec lucruri deosebite, iar el nu știe nimic... Moș Dumitru Carpen nu mai putea merge la târg, din cauza zloatei și a glodului, cu agronomul nu se văzuse de multă vreme, pentru că era sub ochii legionarilor, iar nașul lui nu știa mai multe ca el. Tot ce știa era din auzite... Se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o fi supărat pe dumneata. Pe mine nu avea de ce să se supere... Apoi, mai rămâi sănătos, camarade. Eu mă grăbesc. Poate mai trecem pe la dumneata... când s-or liniști vremurile. Între timp, a mai trece pe la dumneata moș Dumitru Carpen. Poate îi dai niște jurnale. Îi un om de toată isprava... Costăchel abia aștepta să-i spună și lui Petrache despre tunarul de la Mărășești. La doctor va merge după aceea... Petrache, multe mi-au fost date să văd și să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
meu - acum, când legionarii au fost înlăturați de la putere - nu te-ai gândit să revii la primărie? Nu, domnule inginer. Nici nu-mi trece prin cap. Am îmbătrânit în primărie. Să-i lăsăm pe alții. Uite, feciorul lui moș Dumitru Carpen... Bun gospodar și cu mintea limpede. Unde n-a ști el ce să facă îl va ajuta moș Dumitru, care are minte pentru zece oameni... Acum să nu te superi, dar nu prea văd altul ca dumneata. Din hotărârea mea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o scoatem noi la capăt. Dumneavoastră să pregătiți sămânța doar. Sămânța vă așteaptă din toamnă... I-am păcălit noi pe legionari în primăvara trecută. Dar acuma? Îi floare la ureche. Știți cine o fost atunci cheia și lăcata? Moș Dumitru Carpen. Atâtea mai știe acest bătrân și așa le potrivește, de nici dracul nu le dezleagă. Am auzit de el. Nu se putea altfel... Pe nesimțite au ajuns la poalele dealului „La Cărămizi”. Domnule inginer, mereu m-am întrebat de ce se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Și a înghițit restul vorbelor, cătând înfricoșat către delegat. Din sală s-a auzit limpede continuarea vorbei lui Chersân: „... doar nu rage un bou!” Cum să tăcem, dacă vorbiți păsărește, de nu mai înțelege omul nimic - a grăit moș Dumitru Carpen, din fundul sălii. Ce nelămurire ai, moșule? Poftește aici în față, să audă toată lumea - a grăit delegatul. Apoi eu n-aș ieși ca păduchele în frunte, că... mi-i rușine - a răspuns moșul. De ce ți-i rușine, moșule? - a întrebat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
clacă! Să mai aud unul că scoate o vorbă, că am eu grijă de el! Poftiți, tovarășu’! - s-a ploconit milițianul în fața delegatului. Daurel s-a întors către adunare și a privit crunt spre moș Dumitru. Costăchel, aflat lângă moș Carpen, i-a șoptit: Să știi, moș Dumitre, că aiștia te-o ochit și dacă mai spui ceva te iau pe sus... La comuniști numai ei au dreptate. Trebuie doar să ții capul plecat și să robotești. Nimic mai mult... Lasă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
TOPORUL - Ia, cumătră, și neta, că cumătrului îi mai torn o țâră din is’lant. - Tare, hâh ! fac cei doi țărani, zborșindu-se și scuturând din cap. Petrache Curcă, gazda, și Dumitru Răcoare, cu nevasta, cinstesc o coadă nouă din carpen pe care meșterul Curcă a întocmit-o pentru toporul lui Răcoare. - Bună sculă, apreciază Curcă întorcând pe toate fețele unealta. - O am de două ierni, aprobă cu satisfacție cumătrul, când am fost pe Diudiu după lemne de foc... Am umplut
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Mare, un alt București, care nu vroia cu nici un chip să intre în proza mea. "Femeie, ce am eu cu tine?", îmi venea să-i spun acestui impostor întins până la orizont, cu case cu olane roșii risipite printre plopi și carpeni, cu pașnice curți dimoviene, cu, în zare, magazinul Victoria și, deja începînd să pâlpâie, reclama rotundă, albastră GALLUS, înlocuită abia anul ăsta cu PEPSI. Urât, provincial, cu niște coșuri cenușii de termocentrală hiperdeparte, orașul "real" mă jignea, îmi scuipa în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pro toto, pentru „timp“. „E anul, anul, avvo!“ ar fi echivalentul celebrei invocații rilkeene: „Herr, es ist Zeit, der Sommer war sehr groß!“ — Dar, Herr Professor, ß-ul, scharfes S-ul, n-a fost eliminat cumva dintre grafemele germane, întrebă Carmen Carpen, nu fără o doză de naivitate. — Și care-i problema, ripostă Vasile Elisav. Unele/ unii-ntreabă, ca să se afle-n treabă. Și atât. Scuză-mă, Carmen Carpen, dar aș fi vrut s-ajung, în fine, la „Ce lut otova, luna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
scharfes S-ul, n-a fost eliminat cumva dintre grafemele germane, întrebă Carmen Carpen, nu fără o doză de naivitate. — Și care-i problema, ripostă Vasile Elisav. Unele/ unii-ntreabă, ca să se afle-n treabă. Și atât. Scuză-mă, Carmen Carpen, dar aș fi vrut s-ajung, în fine, la „Ce lut otova, luna. Luna e?“ Or, luna e galbenă, lutea în latină, și „de lut“, tot lutea în latină. „Lutul“ acestui corp celest, dacă e „otova“, e fără formă, e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
an de zile), al autorului temeswarens (locuitor, adică, al urbei de pe Bega, fără a fi și bănățean, — cum se tot putea citi prin cronici, culegeri de eseuri și docte lexicoane), intitulat Afinități... — ... efective, completă Nora Aron sau, mai degrabă, Carmen Carpen. După o scurtă pauză, cea dintâi ținu să-l șicaneze pe proful Elisav, spunând că vede,-n el, un sadic sadea... — ... sau get-beget, întări Carmen. — Sadic, în măsura-n care, dom profesor, vorbiți la rece de atacul cerebral al Ceahlăului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
al Ceahlăului literaturii noastre. — Al literaturii noastre-n proză, ținu să precizeze Carmen. — Vestea bună, zise Elisav, e că, pe când Conu Mihail din Ieși este Ceahlăul, Ceahlăul nu e Conu Mihail. — Altă răutate fără noimă, ripostă Nora Aron sau Carmen Carpen. — Ei, asta-i bună, se iți Vasile. Dacă zic „atacul cerebral al Ceahlăului“, e fiindcă ăsta-i munte, iar muntele are creieri: „creierii muntelui“, parcă așa se spune... Oricum, vă mulțumesc, scumpele mele, că vă țineți gaie după mine; sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]