8,515 matches
-
Tokyo, iar pungile de sub ochi, care-i trădau boala, stăteau mărturie a greutăților prin care trecuse în ultimele trei zile. — Endō-san, să mergem acasă, îl îndemnă Gaston în șoaptă. Endō nu-i răspunse, dar mâinile își continuau activitatea. A scos cartușele, le-a examinat, le-a pus înapoi, a tras siguranța și a pus pistolul la loc, în buzunar. Kobayashi se întorcea, călcând prin băltoace. A adus cu el trei sticle de oranjadă. — E tot ce-avea. — Omul nu bănuiește nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
singuri În univers. a cincisprezecea oră Te voi ucide când vei ieși pe poarta aceea. Te voi ucide cu Springfield Armory 1911-A1. Am uns-o cu lubrifiantul acela din care am băut mai demult ca să mă otrăvesc. E Încărcată: 7 cartușe + 1. Chiar dacă n-aș fi ochitorul care sunt, n-am cum să greșesc ținta. Am cumpărat-o pentru tine, chiar dacă la vremea aceea n-ai Înțeles asta și mi-ai reproșat că am cheltuit cinci milioane pe un pistol pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu, răspunse neînduplecat, trebuie să vină și el. Se Îndreptară spre grupul de copilași care Își pierdură firul cântecului și tăcură brusc. Erau prea speriați de povestirile lui Kevin pentru a-l contrazice pe un asasin care avea douăzeci de cartușe În pistol. Antonio prinse mâneca pinguinului fiului său. Nu spuse nici un cuvânt. Pur și simplu Îl apucă. Kevin Își Înțepeni picioarele, strânse mâna Camillei și Încercă să reziste - dar tati era prea puternic, mâna Camillei alunecă din mâinile lui ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
elipsă atroce și goală. Țeava dreaptă ca un sex. Avu ideea paranoică de a verifica dacă era Încărcată. Era Încărcată. 7 lovituri + 1. Se Întrebă dacă nu cumva ar fi fost preferabil să folosească Taurusul. La urma urmelor, avea cincisprezece cartușe plus unu. Tremurul neplăcut al mâinilor persista - dacă În clipa decisivă Își greșea ținta, ar fi avut mai multe șanse. — Vii tati? ajunse la el glăsciorul obosit al lui Kevin din salon. Acum moare Mufasa, e o scenă care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
obosit al lui Kevin din salon. Acum moare Mufasa, e o scenă care te face să plângi. — Vin, răspunse. Deschise primul sertar. Pistolul Taurus, negru ca un scarabeu uriaș, era așezat Între chiloți și șosete. Dar tocmai acea abundență de cartușe Îi făcea greață. Nu putea să greșească. Dac-ar fi greșit, nu era convins că ar mai fi putut trage și a doua oară. E crunt să știi cât de greu este să mori. Oamenii care-i veghează pe bolnavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
corp alb chircit. Pare să fie Învelișul unei fantasme. E un capot. Grămada aceea de stofă fără viață Îi provoacă o neliniște surdă. Nu Îndrăznește s-o atingă. Se apleacă să analizeze ceva auriu care lucește pe mochetă. E un cartuș. Și totuși În Încăpere nu este nimeni, iar glasvandul care dă spre terasă e bine Închis. — Vino, repetă agentul simplu. Se Întoarce. Traversează din nou salonul și intră În pasajul Îngust care duce spre o bucătărie strâmtă. Vede coșul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iese pe la subraț. În umăr? Ea nu s-a Întors, s-a aruncat spre el. A avut curajul să-l privească În față, În timp ce el - persoana În care avea probabil cea mai mare Încredere pe lume - apăsa trăgaciul. Al treilea cartuș e Încă În ea: ultima lovitură În inimă, de la distanță mică. Zece centimetri, poate mai puțin. Poate că a fugărit-o - glasvandul verandei e deschis, pe balcon suportul pentru rufe e răsturnat -, poate a Încercat să se cațere pe terasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
știe ce simțise În clipa aceea. Poate simțise tăcerea corpului pe care el Însuși Îl crease. Poate simțise chemarea sângelui. Asta Îi oprise mâna? De ce nu trăsese și celelalte focuri? Era un pistol 7+1. Dar nu le folosise. Două cartușe rămăseseră În Încărcător. De ce? Buonocore se gândea la viața tenace a fiicei de sub masa din verandă, În timp ce Își punea costumul negru de mire? Viața aceea frântă și nouă pe care i-o dăruise. Brancardierul Închise portiera și, trecând prin fața agentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o sută șapteșpe puncte, din o sută douăzeci, în situația în care numai doi ar putea să tragă mai bine decât mine, ceea ce, cu vechiturile alea de puști cehești, oricum e imposibil, mai ales că trebuie să facem economie de cartușe, și fiecare poate executa maxim trei trageri de probă, dar, totuși, o șansă teoretică există, și atunci eu i-am spus că asta înseamnă că dacă eu aș trage perfect, de o sută douăzeci de puncte, atunci echipa s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
l-am așezat pe covor, în spatele sertarului îmi dosisem lucrurile despre care nu voiam să știe mama, decorația pe care o primisem de la bunicu’, cutia de conserve în care făceam să explodeze carbid, praștia, tomahawkul, toți soldații mei de plumb, cartușele golite de gloanțe, care încă mai miroseau a praf de pușcă, și armura învelită într-o cârpă, pe asta am scos-o repede, așa cum era, cu tot cu cârpă, apoi am pus la loc sertarul, dinspre bucătărie nu se mai auzea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cursul unui interogatoriu, un suspect trece printr-o serie Întreagă de faze, În general În ordinea următoare: mai Întîi minciuna; apoi amenințarea; tentativa de a-și atrage protecția polițistului; revolta; descurajarea. Și, În sfîrșit, mărturisirea. Chantal Își folosise primele două cartușe, În mod logic trebuia acum să facă apel la bunele sentimente ale tinerei polițiste. Ca Într-un balet bine pus la punct, soția doctorului schiță un zîmbet de părere de rău. O perfecțiune. La fel ca blîndețea cu care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-și masca emoțiile pe care refuzau să le admită. - Ce s-a petrecut pe faleză, Lucas? - Mergeam prea aproape de margine și... Făcu o mutră evazivă. Ea Îl privi cu atenție, apoi vîrÎ mîna În buzunarul hainei și scoase mai multe cartușe goale pe care le puse pe pat. - Cartușe de 45. Făcînd un gest cu bărbia, arătă spre holsterul polițistului, atîrnat pe un umeraș din dulap. - Trase de un HK Mark 23 de același calibru, preferatul forțelor speciale. Se Întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
admită. - Ce s-a petrecut pe faleză, Lucas? - Mergeam prea aproape de margine și... Făcu o mutră evazivă. Ea Îl privi cu atenție, apoi vîrÎ mîna În buzunarul hainei și scoase mai multe cartușe goale pe care le puse pe pat. - Cartușe de 45. Făcînd un gest cu bărbia, arătă spre holsterul polițistului, atîrnat pe un umeraș din dulap. - Trase de un HK Mark 23 de același calibru, preferatul forțelor speciale. Se Întoarse spre Lucas și Își Înfipse privirea În ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ochiadă, a mers. De fapt, a fost ușor, nici ea nu se aștepta să fie atât de ușor, domnul locotenent îi scrisese certificatul pe loc, cu un ochi la datele părinților și numele copilului, scrise de Mihaela pe suprafața unui cartuș de Kent, și cu un ochi la ea. Când termină, împinse cartușul înapoi către ea. ─ Gata, nu mai trebuie, zise. ─ Vă rog, murmură domnișoara, zâmbindu-i, împingând cartușul înapoi spre el. Cum să vă mulțumesc? ─ Să-mi mulțumiți? Dumneavoastră, domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aștepta să fie atât de ușor, domnul locotenent îi scrisese certificatul pe loc, cu un ochi la datele părinților și numele copilului, scrise de Mihaela pe suprafața unui cartuș de Kent, și cu un ochi la ea. Când termină, împinse cartușul înapoi către ea. ─ Gata, nu mai trebuie, zise. ─ Vă rog, murmură domnișoara, zâmbindu-i, împingând cartușul înapoi spre el. Cum să vă mulțumesc? ─ Să-mi mulțumiți? Dumneavoastră, domnișoară - domnișoară, nu? Mihaela lăsă șăgalnic capul într-o parte și zâmbi. ─ Domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la datele părinților și numele copilului, scrise de Mihaela pe suprafața unui cartuș de Kent, și cu un ochi la ea. Când termină, împinse cartușul înapoi către ea. ─ Gata, nu mai trebuie, zise. ─ Vă rog, murmură domnișoara, zâmbindu-i, împingând cartușul înapoi spre el. Cum să vă mulțumesc? ─ Să-mi mulțumiți? Dumneavoastră, domnișoară - domnișoară, nu? Mihaela lăsă șăgalnic capul într-o parte și zâmbi. ─ Domnișoară, sigur! Atunci îmi puteți mulțumi într-un singur fel... Oare ați ghicit? ─ Să ghicesc? Nu, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
respectiv, necunoscuții pe care îi caută toată lumea de-atâta timp. Care au fost și-au tras din boscheții de la Județeană. Toată lumea știe că teroriștii, respectiv, neaflații au tras din boscheții de lângă fântâna arteziană din scuarul de la Județeană. S-au găsit cartușe, urme de bocanci care nu erau ca ai noștri. Pământul era ars la urmele alea, de zicea cei care le văzuse că parcă erau de la extratereștri, cum se dă prin filmele cu mistere de oizeneuri, că rămâne pământul negru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mare al lui Macatist Brandaburlea-Claxon, dacă avea douăzeci și cinci de ani, părea pătruns de măreția momentului. Se apropiase de un alt tinerel, și-l tot descosea de unde făcuse rost de armă. Semnase pentru ea? O mai dădea înapoi? Ce fel de cartușe au, de război, sau de gargară? Insul burtos care adusese tricolorele așteptase până ce Vandaxon le împărți tuturor revoluționarilor câte un steguleț. Apoi, ca și cum ar fi învârtit o imaginară manivelă deasupra sa, făcu câteva semne agitate cu mâna dreaptă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se descărcau simultan, încât soldații aplecați peste balustrada balconului își uniseră flăcările ce însoțeau fiecare tragere și acum parcă aveau în fața lor un uriaș panou de becuri. La nivelul solului, mitralierele de mare calibru se iluminau și aruncau în aer cartușe mari și goale, care interferau cu gloanțele trase de cei de sus. Unele gloanțe ricoșau, își schimbau traiectoria și nimereau santinelele din apropierea porții, netezind drumul lui Fitz. Când focurile celor trei cazemate și ale soldaților de pe balcon se încrucișară asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Oameni lipsiți de apărare! Copii și bătrâni... — Dumnezeule, Dumnezeule! repeta soldatul. Blestemații...Porci de asasini...! — Vor plăti pentru asta! exclamă el. Îi voi urmări până în fundul iadului... Sergent! Strânge oamenii. Mergem după ei. Sergentul se aplecă, adună un pumn de cartușe de mitralieră și i le arătă din palmă. — Sunt de-ale noastre, șopti el. Se înnopta când părăsi marea lagună, pătrunzând în încâlcitul labirint de canale năpădite de gigantice tăvi verzi - nuferii Victoria regia - și de armate de plante agățătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de frunzare. Înspăimântat, fugi acasă la Ion. Hai, să vezi nenorocire! Și-i povesti: oo! Ce grozăvie-mi spui?! Hai, și-o să vezi. S-au dus. Și-au văzut. Victor - Mârlanul, era căzut pe o parte, cu pieptul perforat de cartușul venit din arma la care-l duse firul de sfoară prelins printre arbori, de la locul faptei și până Între cracii stejarului de mai sus. Telefonă la filială. Echipa, alarmată, sosi repede. Era ticsită cu reprezentanți ai feluritelor organe și organisme
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
din moment ce clipa execuției colective, a consideraților, de el, răufăcători, pentru toate păcatele și necazurile, sosi, câte unul din membrii brigăzii se Înfățișă, dinaintea câte unui participant la distracție, și, la comanda lui Sandu T. Leagă, pac!, apăsară, cu toții, pe trăgace, cartușele pocniră, țâurile Își atinseră țintele, frunțile ucișilor deveniră mici bălți pline cu sânge, și, gata!, minunea se realizase. Sandu T. Leagă făcu un normal și profund control asupra calității execuției. Da. Totul fusese realizat cu o perfecțiune de maestru. Nici unul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de casă, dar, asta n-are a face, vestea despre acest prânz, tot o să se ducă, până hăt, departe, pe aici! Și-o iau, de la capăt, pe următoarele parcele de salcâm. Rezultate - zero! Nici un foc. În ce să slobozi, un cartuș, dacă nimic nu-ți vine la cătare? Apă de Maluri dă un telefon, adjunctului. Ei? Nimic. Chiar? Chiar! Ce vorbești, mă, oare cum se poate una ca asta? Așa, după cum se vede. Eu nu-s vinovat. A, nu te Învinuiesc
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
-i fie mai ușor când o să fie pus la zid. Judecat de doi ani, știa, fără mimică melodramatică, că va fi împușcat. Îl mai țineau în viață așa, până când aveau să prindă o zi în care zgomotul aproape uitat al cartușelor plutonului de execuție avea să sperie totodată și cârdul de ciori ce se pripășise prin curtea poligonului de execuții. Aveau să împuște, adică, dintr-o singură execuție, doi iepuri. Până atunci îi mai permiteau și lui Gărgăriță să se antreneze
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dat chiar în brânci, de entuziasm, față de politica Partidului de făurire a socialismului în patria noastră. Erau ghinioniștii despre 275 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI În rufăria Ierbii Fiarelor răpăia muniția, precum grindina pe tabla casei și săreau înapoi cartușele goale, precum floricele de porumb din tigaie. Când s-a mai împrăștiat lăstărișul de fum din curtea interioară și-au priceput că nu muriseră, și-au înțeles că turbații ăștia îi împușcaseră doar în batjocură, cu gloanțe de cauciuc, au
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]