2,476 matches
-
din cadrul Organizației pentru Eliberarea Palestinei au trecut prin „faze teroriste” cu caracter transnațional, în perioada luptei armate anti-israeliene. În fine, prin conexiunile cu guverne străine și prin stilul acțiunilor, lupta mișcării musulmane șiite Hezbollah (Liban) poate fi la rândul ei catalogată drept terorism transnațional. Caracterul transnațional al activităților Armatei Republicane Irlandeze (Irish Republican Army - IRA), a fost moștenit, cel puțin din punctul de vedere al finanțării și cooperării cu alte structuri teroriste, după intrarea IRA în procesul de pace din Irlanda de Nord
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
În ceea ce privește primul postulat, raționalitatea unei acțiuni poate fi privită într-un sens foarte strict - atingerea unui scop - sau în unul mai larg, prin raportare la valori, afecte sau tradiții (sfera raționalității este atât de extinsă încât orice acțiune poate fi catalogată drept rațională). Postulatul secund ignoră paradoxul acțiunii colective, în special dacă ne raportăm la grupuri mari sau latente. Din punctul de vedere al unui membru al unui grup este mai rațional/profitabil să nu participe la o acțiune care presupune
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
și al Istoriei, sensul sacru al vieții și al morții. Teme pe care Pasolini le consideră momente inevitabile ale prezentului, cu care se confruntă și pe care le înfruntă. Cu precădere pentru această poziție a sa, Pasolini a fost uneori catalogat drept poet de opoziție, scriitor „corsar”, tovarăș de drum incomod și suspect, până la a constitui un „caz politic” național, și nu numai. Pasolini apare pe scena literară și culturală italiană încă de foarte tânăr, la jumătatea anilor ’50, și de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o mare ținută intelectuală și morală, dar care nu făcea parte dintre salariații Europei Libere. Emigrația În general, a oricărei națiuni, era prost văzută de americani, considerată - pe drept sau pe nedrept - un fel de sursă de neplăceri, ba chiar catalogată drept fascistă de anumite cercuri care aveau tot interesul să prezinte emigrația română, sau poloneză, sau maghiară sub un aspect negativ. Evident că erau și legionari În emigrație, dar ei nu aveau acces niciodată la microfonul Europei Libere... CÎt despre
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pădurii. Un Cod rural aproape adoptat Conducătorii Franței postrevoluționare aveau de-a face cu o societate rurală ce constituia o rețea aproape impenetrabilă de practici feudale și revoluționare. Pe termen scurt, era imposibil de imaginat că s-ar fi putut cataloga și cu atât mai puțin elimina toată complexitatea ei. Din punct de vedere ideologic, de pildă, angajamentul lor de a susține egalitatea și libertatea era contrazis de contractele cutumiare de genul celor folosite de ghildele de meșteșugari, contracte În care
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
relațiilor româno-ruse în cadrul mai larg al întâlnirilor ARLUS și vizionarea de filme documentare și aveau rolul de a înlătura efectele „laicizării“ suferite de învățământul teologic ortodox în perioada interbelică 42. Reforma învățământului teologic și introducerea cursurilor de îndrumare au fost catalogate drept „realizări“ sau „înfăptuiri“ și așezate întotdeauna în discursurile de omagiere a patriarhului Justinian alături de integrarea Bisericii greco-catolice, întărirea relațiilor de colaborare cu Biserica ortodoxă rusă și reforma monahismului ortodox. Astfel, arhimandritul Atanasie Gladcovschi, vorbind în numele arhiepiscopiei Bucureștilor cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la nivel politic în • Ibidem, p. 80. • Ibidem, Anul LXVII (1949), nr. 11-12, noiembrie-decembrie, p. 61-62. • Ibidem, Anul LXVIII (1950), nr. 3-6, martie-iunie, p. 249-250. • Ibidem, Anul LXVIII (1950), nr. 10, octombrie, p. 535. instrumente de „desconspirare“ a celorlalte confesiuni catalogate de regimul comunist drept dispozitive de propagandă ale sistemului occidental, dar și sub aspectul lor material cu formă simbolică de recompensă. Astfel, Sfântul Sinod anunța prin glasul patriarhului Justinian că se hotărâse echivalarea salariilor preoților cu cele ale învățătorilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de la adevărata sa menire. Mai reflexiv, romanul Dragoste la lumina zilei (1989) este un pretext de a studia atât relațiile complexe dintre oameni, cât și unele evenimente istorice. Subiectul pornește de la dorința de „reamintire”, de întoarcere în trecut pentru a cataloga și analiza fapte, senzații sau gânduri. Toate capitolele încep cu „îi era dor”, nostalgie și imbold care îl împing pe Ștefan, un tânăr aflat la specializare în străinătate, să-și amintească de oamenii și de lucrurile dragi. Evenimentele sunt diverse
GHIDRIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287260_a_288589]
-
fost printre primii promotori ai poeziei pure. („Poemul, ... conceput ca un univers autonom, cu legile lui arbitrare, cu hazardul lui prevăzut. Un fel de alfabet Morse.”). Dar fiindcă în poezia lui se vorbea de vaci, de priveliști provinciale, a fost catalogat ca poet tradiționalist, în afara modernismului. În realitate, tradiționalismul reprezintă o formă de modernism. G. CĂLINESCU În Priveliști (1930) - titlu polemic și ironic față de o întreagă tradiție contemplativă - scenele agreste, familiaritatea cu ritualurile câmpenești nu trebuie să ne inducă în eroare
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
mult conștient de relația de permanentă devenire și interdependență dintre cititor sau critic (oricare putând să joace rolul observatorului) și text (sistemul observat), după cum În fizică se cunoaște o perspectivă relațională Încă din secolul al XVIII-lea (G.W. Leibniz catalogând drept ilogică absolutizarea de către Newton a spațiului și timpului). Relaționismului fizic din secolul al XVIII-lea i se adaugă, Începând cu același secol, o modificare În teoriile estetice, În urma căreia legătura dintre literatură și realitate este fundamental rescrisă. Gândirea estetică
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ajungerea Convenției Democrate la putere, din 1996. În tot cazul, În 1990 termenul tranziție a fost perceput ca fiind unul tare, ca după 1991 să devină derizoriu, pentru că era folosit, ca și postmodernismul, În orice context. Orice, oriunde, oricând era catalogat a fi postmodern sau În tranziție. Din 1996, când a avut loc o schimbare decisivă În politică, iar opțiunile populației s-au dovedit a fi altele decât cele care dominaseră timp de șase ani de la prăbușirea comunismului În România, lucrurile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lui G. Călinescu Viața lui Mihai Eminescu ca fiind „măsluită”; ignorant în domeniu este, din perspectiva lui Leca Morariu, și Alexandru Ciorănescu, care publicase în „Revista Fundațiilor Regale” o bibliografie eminesciană. Tot în una dintre aceste cronici, Perpessicius va fi catalogat drept „recordman al superficialității”. Ca răspuns la atitudinea lui Leca Morariu, G. Călinescu va alcătui, în „România literară”, un portret virulent al directorului F.-F., „om greoi la înțelegere, fără nici o comuniune sufletească cu artele”. Totodată, pe un ton apologetic
FAT-FRUMOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
cu valul de lucrări privind domeniul culegerii de informații din anii ’70 și începutul anilor ’80. În acea perioadă, mare parte a dezbaterilor publice privind serviciile - mai ales în Statele Unite, dar cu ecouri și în alte țări democratice - putea fi catalogată ca aparținând uneia dintre cele două tabere care se diferențiau prin abordările lor față de ideea fundamentală privind rolul serviciilor de informații într-o societate democratică și relația dintre caracterul secret și normele guvernării democratice. Potrivit uneia dintre tabere, serviciile de
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
54. În mod asemănător, absența avertizărilor cu privire la o schimbare economică majoră și rapidă, așa cum s-a întâmplat atunci când agențiile de informații americane nu au anticipat „șocul petrolului” din 1973 - o creștere rapidă a prețului petrolului pe plan mondial -, poate fi catalogată, de asemenea, drept un eșec al activității serviciilor de informații, în funcție de ceea ce se consideră că intră în sfera lor de responsabilitate. Așa cum s-a arătat, rolul activității serviciilor de informații în privința problematicii economice este mai imprecis și mai complicat decât
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
faptul că necesitatea coruperii unor persoane de rang înalt și a unor oameni de rând din alte țări nu este în concordanță cu idealul armoniei dintre supuși și conducătorii lor. Chiar și așa, într-o manieră pe care o putem cataloga drept machiavelică, el îi îndeamnă pe cititorii săi să recurgă la spionaj, argumentând că varianta cealaltă - pe care, în opinia lui, cititorii ar considera-o mai „onorabilă” - este, de fapt, inumană. Având în vedere povara pe care o presupune un
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
autorul se ocupă de gradele cele mai elevate ale acestui itinerariu, de încercările venite din suferință, de umilință, de necesitatea de a veghea până la sfârșit. Multă vreme, a fost subliniată influența lui Evagrie Ponticul asupra lui Diadoh care a fost catalogat drept adversar al messalianismului; studiile lui H. Dörries au demonstrat însă că el e mai degrabă reprezentantul unui messalianism moderat și că influența lui Macarie (aici, pp. ???-???) e mai mare decât aceea a lui Evagrie. Diadoh se deosebește de acesta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
monografii ale unor obsesii erotice și traume sufletești. Aici G. rezumă de obicei subiectul, definește tematica, descrie universul obsesional și metodele de investigare psihologică, insistând mai puțin asupra tehnicilor narative și asupra rolului lor în modernizarea prozei interbelice. Romanele sunt catalogate în funcție de momentul apariției și de importanță, de la cele de început, Femeia de ciocolată și Brațul Andromedei, mai puțin apreciate, până la cele două „vârfuri”, Rusoaica și Donna Alba, un scurt capitol fiindu-le rezervat și celor neterminate. Majoritatea scrierilor lui Gib
GHIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287271_a_288600]
-
pe informare, minimalizând rolul formativ al ascultării critice și al celei reflexive, precum și rolul motivațional al ascultării pentru divertisment). Katz propune patru tipuri de reacții la modul în care a fost formulat, organizat și transmis mesajul, reacții care pot fi catalogate ca fiind caracteristice receptorului: 1) reacția instrumentală, adaptativă sau utilitară; 2) reacția egodefensivă, de autoapărare; 3) reacția expresivă valoric; 4) reacția cognitivă. În ceea ce privește reacția (Katz o denumește uneori și funcția) adaptativă, aceasta reprezintă modul în care receptorul reacționează în vederea maximizării
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de a identifica motivația reală asupra problemei care o frământă. În contrast cu aceasta, o abordare de tipul: „Notele nu contează - poți lua o notă excelentă data viitoare dacă înveți” poate să nu surprindă problema și să pară/fie o abordare superficială, catalogată în acest mod și de către student, astfel încât acesta să fie tentat să intre într-o stare defensivă. Or, spre exemplu, dacă un elev a luat o notă de 9 la un examen și ne spune: „Sunt supărat pentru nota primită
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
orizontală; după codul folosit, există comunicare verbală, paraverbală, nonverbală și mixtă; după finalitatea actului comunicativ, o comunicare accidentală, una subiectivă și o a treia, instrumentală; după capacitatea autoreglării, deosebim comunicarea lateralizată/unidirecțională de cea nelateralizată, iar după natura conținutului, putem cataloga comunicarea ca fiind referențială, operațional-metodologică și atitudinală. Însă putem, fără teama de a prejudicia acest evantai extrem de larg de posibilități, să ne focalizăm, la nivel bazal, fundamental, pe trei perspective asupra comunicării: în primul rând, vom investiga tipologiile definite de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
coezive în interiorul lor vor tinde să intre în conflict unele cu altele. Este de așteptat, în anii care vor veni, ca rolul acestui fenomen să fie din ce în ce mai important în ansamblul interacțiunilor sociale; în științele sociale, din ce în ce mai frecvent, nu mai putem cataloga evenimente într-un efort de polarizare (cum ar fi rolul negativ al conflictului), ci fenomene adverse pot fi interrelaționate și folosite pentru dezvoltarea și progresul individului și societății. Ca o sursă importantă a progresului comunicării, conflictul desemnează o focalizare nuanțată
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
se ocupă de nivelurile cele mai elevate ale acestui itinerar, de încercările venite din suferință, de umilință, de necesitatea de a veghea pînă la sfîrșit. Multă vreme, s-a subliniat influența lui Evagrie Ponticul asupra lui Diadoh, care a fost catalogat drept adversar al messalianismului; studiile lui H. Dörries au demonstrat însă că el e mai degrabă reprezentantul unui messalianism moderat și că influența lui Macarie (cf. pp. 000-000) e mai mare decît a lui Evagrie. Diadoh se deosebește de acesta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu o gravitate subiacentă, neconvențională), literatura lui S. subminează deliberat iluzia reprezentării, demontând sau utilizând ironic convențiile tradițional puse în slujba acreditării iluziei, cultivă relativizarea viziunii, abandonează scrupulul privind adecvarea realistă la real în favoarea preocupării pentru autoreferențialitate și poate fi catalogată drept „pre-postmodernistă”. Cea mai cunoscută carte a prozatorului rămâne, probabil, Dicționar onomastic. Sub titlul generic Ingeniosul bine temperat se află un masiv ciclu format din cinci volume: Dicționar onomastic, Bibliografia generală, Jumătate plus unu, Breviarul (Historia calamitatum) (1980) și Toxicologia
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
a persoanei cu ea Însăși, a individului care trebuie să-și răspundă lui Însuși referitor la propriile sale acțiuni, idei și intenții. Conștiința morală nu acționează singură. Ea este completată de gândirea reflexivă care, formulând faptele, le definește, caracterizează și cataloghează, oferindu-le În final, spre judecare, conștiinței. Aceste aspecte ies la iveală mai ales În cazul complexelor ideo-afective. Vinovăția, resimțită ca o abatere de la normele morale ale conștiinței, este formulată În termenii cei mai exacți de către gândirea reflexivă. În cazul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
repertoriului științific al plantelor medicinale utilizate de indigeni sau de medicii europeni avea să fie Materia Medica. Lib. I: De plantis (Amstaeledami, 1749) de Linné sau tratatul Species Plantarum din 1753. Pe această bază, mulți Învățați europeni au Început să catalogheze plantele indiene și asiatice conform propriilor criterii și noii nomenclaturi, cum ar fi, de pildă, N.L.Burman, care a compilat o Flora Indica În 1768. Prima sinteză, Însă, a fost dată de William Roxburgh, Hortus Bengalensis, Serampore, 1814, apoi de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]