3,702 matches
-
Era o însărcinare nouă pentru ea, deși cunoștea pe alții pentru care acest lucru reprezenta o procedură standard din repertoriul negociatorului. Într-o săptămână crucială din cadrul negocierilor de pace din Irlanda de Nord, de exemplu, doi tineri, buni prieteni - unul protestant, celălalt catolic -, au fost împușcați într-un bar. Crimele erau menite să pună capăt procesului de pace, dar au făcut contrariul, amintindu-le tuturor că se săturaseră până peste cap de război. Echipele de negociatori au vizitat familiile îndurerate și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lucreze Întotdeauna la același magazin de articole de fierărie și menaj, a trăit toată viața Într-un oraș mic și, Înainte să-și dea seama ce i se Întâmpla, s-a trezit În familia asta numeroasă și strâns unită de catolici armeni din diaspora. O familie imensă cu un trecut extrem de traumatizant! Cum v-ați fi așteptat să facă față tuturor lucrurilor ăstora atât de ușor? — Păi, nici pentru noi n-a fost ușor, a obiectat mătușa Varsenig Îndreptând furculița spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se Închegase În jurul unei răni adânci și umflate. Mulți ani mai târziu când se gândea la tatăl lui, Yervant Își amintea de pisoiul acela cu desăvârșire singur pe strada pustie și Întunecoasă. Chiar și În Sivas, În micul sat de catolici armeni din Pirkinik, unde au plecat după aceea să se refugieze alături de bunicul și bunica, doar ca să fie expulzați Într-o noapte de soldații care intraseră În casă; chiar și când s-a trezit mergând În mijlocul a mii de armeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la lucrul și viața tatălui său, despre care un critic spusese În săptămînalul Mărturia creștină: „Franz Weyergraf este unul dintre puținii scriitori de astăzi care proslăvesc, Într-o proză clasică, absolut admirabilă, condiția căsătoriei creștine“. Tatăl lui fusese Întotdeauna un catolic de avangardă, unul dintre cei dintîi partizani ai liturghiilor numite „cu fața la popor“, În care preotul Înceta În sfîrșit să mai Întoarcă spatele credincioșilor. Militase ca psalmii să fie cîntați În franceză. Scrisese articole În favoarea unei liturghii familiale, care completa acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
le Împărtășească prietenilor săi că avea impresia că suferă zi după zi un supliciu care Îl egalează pe acela al sfîntului Erasm. Știa cîte ceva despre suplicii, dat fiind că nu degeaba cercetase el În tinerețe nenumărate edificii Închinate cultului catolic. Văzuse, copil fiind, supliciul sfîntului Erasm Înfățișat În mărime naturală pe zidul unei capele. Un soldat Înarmat cu un cuțit spinteca pîntecele sfîntului, ajutat de un altul care depăna liniștit mațele, trăgîndu-le pe un scripete, de parcă ar fi Înfășurat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
părea pe atunci cea mai serioasă referință. Auzisem spunîndu-se despre cărțile lui că erau la Index, un privilegiu În comparație cu care premiul Nobel pălea brusc. Din explicațiie date de tata reținusem că, dacă voiau să citească o lucrare pusă la Index, catolicii erau nevoiți să-i ceară voie papei. Cum mă mulțumeam doar să frunzăresc acest soi de lucrări, nu era nevoie, decisesem eu, să-l deranjez pe Sfîntul Părinte doar pentru atîta lucru. Încă de la prima pagină a cărții Dacă sămînța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Și am dat-o imediat uitării pe Virginia alături de bruneta scundă care Îi luase locul și care m-a făcut să mă gîndesc la Audrey Hepburn În Roman Holiday. Trecerile mele prin strada Binefacerii nu mă Împiedicau să rămîn un catolic fervent. Nu țineam să am necazuri povestindu-i unui preot că niște animatoare mă masturbau - un verb pe care nu l-aș fi folosit niciodată la vremea aceea - și am fost salvat de gramatică. De obicei, spuneam: „Mă acuz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
voiam să risc să-l văd pe tata. CÎnd te confrunți cu apariții cu caracter supranatural, Biserica catolică cere, pe bună dreptate, să se facă o anchetă asupra psihologiei vizionarului și asupra mediului ambiant. Era grozav mediul ambiant! Un fost catolic și o fostă anglicană zbenguindu-se pe saltea ca un cuplu de hamsteri! Oare se poate simți cu adevărat În comparația asta greutatea a douăzeci de veacuri de istorie a Bisericii Împovărîndu-mi spiritul, douăzeci de veacuri În care cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Engleză și devine În mod hotărât laic și radical. 1879 Fondarea lui Societas Rosicruciana În SUA. 1880 Începe activitatea lui Saint-Yves d’Alveydre. Leopold Engler reorganizează Iluminații din Bavaria. 1884 Leon al XIII-lea, prin enciclica Humanum Genus, condamnă masoneria. Catolicii o părăsesc, iar raționaliștii se grăbesc să intre În ea. 1888 Stanislas de Guaita fondează Ordre Kabbalistique de la Rose-Croix. Fondarea, În Anglia, a lui Hermetic Order of the Golden Dawn. Unsprezece grade, de la neofit la Ipsissimus. Împărat Îi este McGregor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
templierii, de Maistre zicea că ordinul Templului a fost creat din avariție și că avariția Îl distrusese, asta-i tot. Acest savoiard nu putea uita că ordinul fusese distrus cu consimțământul papei. Niciodată nu trebuie să te Încrezi În legitimiștii catolici, oricât de arzătoare ar fi vocația lor hermetică. Și răspunsul privitor la Superiorii Necunoscuți era rizibil: ei nu există, iar dovada e aceea că nu-i cunoaștem. I s-a obiectat, desigur, că nu-i cunoaștem, altfel n-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu ai fost Învățat să n-ai Încredere În oamenii papei? Pe tine trebuiau să te pună În frigare, nu pe nefericitul acela din Nola!“ „Dar atunci“’, zicea Belbo, „de ce atunci când Rozacruceeni se transferă În Franța, iezuiții, sau polemiștii ăia catolici care lucrează pentru ei Îi atacă sub pretext că sunt eretici și Îndrăciți?“ „Păi n-oți vrea să pretindeți ca iezuiții să se țină pe o singură linie, altfel ce iezuiți ar mai fi?“ Ne-am disputat Îndelung asupra propunerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu scriitorii de acolo (I. Minulescu și, mai ales, soția sa, Claudia Millian, în anii ’20, Alice Călugăru ș.a.). Paralel, există o propensiune către spiritualitățile „alternative” și o relație tensionată cu religia ortodoxă dominantă: Al. Bogdan-Pitești și I.M. Rașcu sînt catolici (primul - și antiortodox), T. Arghezi este un călugăr ortodox eretic, exclus din monahism, mulți simboliști cochetează cu teozofia, ocultismul, ezoterismul, mistica orientală. În România, pe fondul conflictului cultural/ideologic dintre sat (depozitar al tradiției autohtone autentice, necorupte) și oraș (spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aprilie 1922). Gala Galaction: „De cînd a murit el, au dispărut cu desăvîrșire acei cîțiva metri pătrați care reprezentau, în inima Bucureștiului, Atena și Parisul. Domnea o libertate de spirit uluitoare. Veneau la Bogdan-Pitești popa Auner, de la biserica Sf. Iosif, catolic; Storck, protestant; Pișculescu, ortodox; Moșoiu, anarhist. Apoi Victor Eftimiu, I. Minulescu, A. de Herz, A. Maniu, Han, Paciurea, Fundoianu, Claudia Milian, plus o duzină de escroci și prostituate. Bogdan-Pitești, a cărui instituție n-a avut pereche (și nici nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
publicat în revista Comoedia din 7 martie 1922, Tzara îi va răspunde lui Breton negînd ferm existența corespondenței infamante a lui Huelsenbeck, citînd diverse opinii din presa germană privitoare la paternitatea cuvîntului Dada și invocînd tîrzia convertire la dadaism a catolicului Schad. Nota bene, printre cei care-i vor lua apărarea în scandal se va număra și un „metec” român, C. Brâncuși... Mai tîrziu, Richard Huelsenbeck va sublinia, nu fără un grăunte de ironie naționalistă - reflex, de astă dată, al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Emil Riegler-Dinu consideră - în spirit nietzschean - că, „oricît de virtuoși ar fi bătrînii”, sînt de preferat „viciile regeneratoare ale tinerilor păgîni”. Ideea potrivit căreia „păgînismul” trebuie contrapus creștinismului tradițional („îmbătrînit”, fie că e reprezentat de „bizantinii ortodocși sau de iezuiții catolici”...) plutea în aerul epocii. Același Riegler-Dinu - ale cărui cronici de artă din Contimporanul speculează, în genere, pe marginea afinităților dintre bizantinism și arta de avangardă - publica în nr. 79 un articol, „Allegria ortodoxă“, ferm pro-Gîndirea. Elogiind resurecția modernă a poeziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-mi ceva despre Ignațiu de Loyola Apoi, îți voi spune... LII ― Când mi s-a comandat "biografia", știam puține lucruri despre el. Că visa o carieră militară și visa să moară în luptă pentru a doua soție a lui Ferdinand Catolicul, pe care și-o alesese ca "regină de inimă". Că o schijă de obuz, care l-a nimerit într-o bătălie, i-a schimbat destinul; cu un picior mai scurt, și-a văzut spulberate visurile războinice. Și că a întemeiat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aduceau aminte de casele morții pe care le ridicau încă înainte de a veni în Italia și-n care răposații, împietriți de ger, așteptau topirea gheții și frăgezirea pământului ca să fie îngropați și să ajungă în sfârșit în Walhalla. Acum și catolicii fac uz de criptele bisericești. Unii speră să urce mai grabnic la cer, dată fiind vecinătatea cu relicvele martirilor și ale sfinților; alții, mai practici, cred că, în subterane, corpul se mumifică pe cale naturală. În ceea ce mă privește, aș prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
om și, în cele două ipostaze, ce relație există între Dumnezeu și Iisus? Unii susțin că el este om, alții, că este jumătate zeu și jumătate om, iar alții, că este Dumnezeu însuși, care a luat chipul și asemănarea omului. Catolicii afirmă că e Dumnezeu, deosebit fiind de el și totodată existând în el încă de la începuturi alături de Duhul Sfânt. Încerc să fiu cât mai simplu, dar nu e ușor, și, printre cuvintele greșit rostite, se ascund greșeala și erezia, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Milano, două dintre cele mai impunătoare figuri ale creștinismului. În ciuda tuturor încercărilor de reorganizare, situația, cum bine se știe, durează și acum, rezultatul fiind că în unele episcopii există trei episcopi care se pretind titulari: unul e arian, și doi, catolici, unul fiind în favoarea, și altul opunându-se celor Trei Capitole. Aceste lămuriri au avut un singur rezultat în rândurile ascultătorilor mei: satisfacția de a fi păgâni și de a se fi lepădat de ambele botezuri primite. Fiindcă n-aveam nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
groaznică a episcopului Severo, pe vremuri tare ca piatra. - Se stinge pe zi ce trece de boala care-ți taie răsuflarea și te face să scuipi sânge, din pricina patimilor pe care trebuie să le sufere, a umilințelor și a încercărilor catolicilor de a-l omorî. Posturile lungi îi slăbesc mintea, și el se roagă și se tot roagă, dar refuză să ceară ajutorul ducilor. - De ce? a întrebat Rotari. - Fiindcă nădăjduiește că doar prin rugăciune o să revină pacea în biserică, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unei femei. A luat atunci cuvântul Arioald din Torino. - Să nu uiți că noi cu mâinile noastre ți-am pus coroana pe cap, că aici ești egalul nostru. Așa că liniștește-te, ne-am cam săturat de manevrele familiei tale în favoarea catolicilor, a papei și a împăratului. Regele, făcând fețe-fețe, de la mânie la furie, a dus mâna la prețiosul său scramasax, pe care doar el îl păstra la șold, regula fiind ca la adunări oamenii să-și lase armele la intrare. Pietro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doar fiindcă l-au crezut mort. Ceilalți soldați care așteptau ascunși în stufărișul de pe țărmul mării, auzind zăngănit de arme, i-au sărit în ajutor, dar era prea târziu. - Până și-aici se fac simțite dihoniile din biserică dorite de catolici, a oftat Marciano, după care i‑a continuat relatarea. Grasulf a fost îngrijit de un monah egiptean care era însoțit de un tânăr. Când s-a pus pe picioare, putând cât de cât să se miște, nenorocirile se petrecuseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi-a sosit din partea părintelui Giovanni, spunând aproape aceleași lucruri, privindu-i însă pe bărbați. Văzându-l pe Ariald izbucnind de supărare, i-am explicat că dezorientarea religioasă din rândul longobarzilor, în parte păgâni, în parte arieni și în parte catolici, era una dintre cauzele discordiilor slăbiciunilor și nenorocirilor care se țineau lanț. Dacă toți s-ar fi unit întru credința lui Arie, pentru a se deosebi de catolici în slujba Bizanțului, regele și Dumnezeu ar fi vorbit aceeași limbă. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din rândul longobarzilor, în parte păgâni, în parte arieni și în parte catolici, era una dintre cauzele discordiilor slăbiciunilor și nenorocirilor care se țineau lanț. Dacă toți s-ar fi unit întru credința lui Arie, pentru a se deosebi de catolici în slujba Bizanțului, regele și Dumnezeu ar fi vorbit aceeași limbă. Adică longobarda. În cele din urmă, mi-a dat dreptate, și, atunci când arhidiaconul a venit să stea de vorbă cu el, i-a tăiat-o scurt spunând că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spre Milano, se afla curia ducis, complexul de locuințe, fabrici și depozite ale ducelui. Dintre multele biserici, două erau mai însemnate, amândouă cu o preoțime numeroasă: una cu hramul Maicii Domnului și al Mântuitorului, pe care Rotari a lăsat-o catolicilor; cealaltă, cu hramul apostolului Ioan evanghelistul, era încredințată arienilor. Mai era și biserica Santa Eufemia; dar era închisă din pricina discordiilor dintre cele Trei Capitole, ca și cea cunoscută sub numele de San Pietro. Am găsit cazare la azilul de lângă templul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]