1,146 matches
-
cei mai mulți nu mai știu nimic. Nu-i mai văd de atâta zid de hotare. Pe ce câmp de luptă or fi căzut, cum și unde or mai fi supraviețuind? După ani și ani am primit, ecou întârziat al tinereții, un catren made Titi Matei: Tinerețe, tinerețe, tu te duci ca valul mării! Peste tine se așterne zilnic pulberea uitării... Luca Guțaga n-a fost cu noi. Plecase să facă Anul Nou și toată vacanța la Pocrovca Nouă unde se afla mama
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Într-o pâlnie de gramofon, a cărui manivelă era Învârtită de o mână nevăzută ce-i imprima un ritm când mai larg, când mai alert. Pe alocuri discul era uzat, astfel că acul se Învârtea mereu În același cerc, repetând catrenul până la sațietate. Curios era și faptul că o parte din poeziile care-i veneau brusc În memorie Îi erau necunoscute. Noimann Însă le știa pe dinafară, ca și cum ele i s-ar fi imprimat pe creier În perioada prenatală. Sau ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Mathilda. Picioare lungi și sâni ca două cupe. Nu era ușor să scapi nici de una, nici de alta. Scoțând din buzunar o batistă parfumată, doctorul Își șterse fruntea acoperită de broboane de sudoare, Îngânând În șoaptă ultimul vers al catrenului: „Și adu-mi, adu-mi numai udătură!”. În Închipuirea sa, lanul de maci Își clătina măciuliile roșii când Într-o parte, când În alta. O ceață lăptoasă se ridica de pe calea ferată, acoperind Încet-Încet șoseaua care șerpuia În dreapta ei. Rochiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întregi fură potopite de o iarbă fragedă și verde. Îmbrăcat Într-un costum alb, cu coatele sprijinite pe geam, Noimann privea cu gândurile duse cîmpul ce se rotea mereu În dreapta și În stânga lui. În minte Îi răsuna acum un alt catren al lui Khayyam: „Pulberea de sub piciorul nătărăului din viață fost-a palmă de frumoasă, fost-a gingașa ei față. Cărămizile zidite În serai cu zeci de creste fost-au degete de sfetnici și Încoronate țeste.” Instinctiv, medicul privi În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apropiat de preocupările sale psiho-pedagogice, îmbrăcând însă forme diverse de expresie literară. În Flori târzii (2002) și Parfum de spini (2003), profesorul Fetescu tatonează parcă spațiul literaturii, adunând împreună creații aparținând mai multor genuri literare: proză scurtă, versuri lirice profunde, catrene vesele și triste, cugetări și aforisme. Urmează apoi o separație necesară a genurilor, în urma căreia câștigă pentru început proza. În 2004 apare Educator adevărat, un volum de eseuri și proze inspirat din lumea școlii și a educației, în care experiența
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
erai, Doamne, beat? Khayyam ascultă, revoltat, neliniștit. O asemenea provocare Înseamnă instigare la crimă, pe loc. Fără să piardă nici o clipă, Își aruncă răspunsul, cu glas tare și limpede, pentru ca nimeni din mulțime să nu se lase amăgit: Aud acest catren pentru prima dată din gura ta, străine. Dar iată un rubai pe care l-am compus cu adevărat: Îi vezi pe cei doi sau trei idioți? Lumea o țin În mâinile lor. Nimic nu știu. Superiori se cred din ignoranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cadiu de rit șafeit n-are nimic liniștitor; de altfel, până una-alta, n-a fost invitat să se așeze. Abu Taher continuă: — Nu numai isprăvile tale se transmit din gură-n gură, Îți sunt puse În seamă și niște catrene foarte ciudate. Cuvântul este măsurat, nu acuză, nici nu prea scuză, nu iscodește decât la modul indirect. Omar consideră că a venit momentul să rupă tăcerea: — Rubaiul pe care Îl repetă omul cu cicatrice nu-mi aparține. Dintr-o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Când ajung la Samarkand, sunt istoviți de frig, de legănatul În șaua cailor, de stânjeneala care s-a instalat Între ei. Omar se retrage numaidecât În pavilionul său, fără a-și găsi timp să cineze. A compus, pe parcursul călătoriei, patru catrene pe care Începe să le recite cu voce tare, de zece, de douăzeci de ori, Înlocuind câte-un cuvânt, schimbând câte-o Întorsătură a frazei, Înainte de a le consemna În tainița manuscrisului său. Djahane, sosită pe neașteptate, mai devreme ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bine la masa de lucru. Fără a mai lua În seamă riscul de a trăi acolo Întâmplări neplăcute. Ca În acea rece zi de februarie, când i s-a căutat nod În papură, Într-o dispută memorabilă, legată de un catren de tinerețe ajuns la urechea unui invidios. Divanul colcăie, În acea zi, de literați cu turban, monarhul e copleșit, Își contemplă curtea cu o deplină fericire. Când sosește Omar, disputa e deja angajată În chestiunea care-i frământa atunci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
seamă, e a șaptea oară când stăpânul Îl amenință cu plecarea; a doua zi, de obicei mai resemnat, Își reia cercetările, timpul care trece Îl va consola. În acea seară, odată intrat În odaia lui, Omar transcrie În carte un catren plin de ciudă care se Încheie astfel: Schimbă-ți turbanul pe vin Și, fără regret, pune-ți o tichie de lână! Apoi strecoară manuscrisul În ascunzișul său obișnuit, Între pat și perete. Când se trezește, vrea să-și recitească rubaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu sabia Învârtindu-se deasupra capului, cu urechile ciulite; cercetează fiecare Încăpere din casă, apoi iese să facă un rond prin grădină. La Întoarcere, nu reușește Întotdeauna să adoarmă la loc, și atunci aprinde o lampă de pe masă, citește un catren pe care-l Învață pe dinafară, apoi Îl repetă fără Încetare În minte, ca să-i Înțeleagă semnificația cea mai profundă. Și căutând să ghicească În ce Împrejurări l-a putut scrie stăpânul său. La capătul câtorva nopți tulburate, În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spui de ce-ai venit pe lume? A venit o muscă, a zburat apoi. Omar Khayyam s-a Înșelat. Căci, departe de a fi atât de trecătoare pe cât spune el, existența sa de-abia Începuse. Sau, cel puțin, aceea a catrenelor sale. Dar oare nu lor le dorea poetul nemurirea pe care nu cuteza să o nădăjduiască pentru sine? Cei care, la Alamut, se bucurau de groaznicul privilegiu de a se găsi În preajma lui Hasan Sabbah nu puteau să nu remarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dar se afla așezată tot timpul pe o masă joasă din lemn de cedru, În sălița interioară În care lucra bibliotecarul. Acolo, sub Încruntata supraveghere a acestuia, câțiva privilegiați veneau s-o consulte. Până atunci, nu erau cunoscute decât câteva catrene alcătuite de Khayyam În vremea nesăbuitei sale tinereți; de acum, multe altele fură Învățate, citate, repetate, unele cu grave denaturări. Lumea a asistat, Începând din acea epocă, la un fenomen dintre cele mai neobișnuite: ori de câte ori un poet compunea un catren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
catrene alcătuite de Khayyam În vremea nesăbuitei sale tinereți; de acum, multe altele fură Învățate, citate, repetate, unele cu grave denaturări. Lumea a asistat, Începând din acea epocă, la un fenomen dintre cele mai neobișnuite: ori de câte ori un poet compunea un catren care putea să-i aducă neplăceri, i-l atribuia lui Omar; sute de falsuri veniră, astfel, să se amestece cu rubaiatele lui Khayyam, atât de iscusit Încât deveni imposibil, În lipsa manuscrisului, să se discearnă adevărul. Oare la cererea Mântuitorului bibliotecarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
el la Începutul secolului, algebra Îi fusese publicată la Paris În 1851, apăruseră articole În revistele de specialitate. Dar publicul occidental continua să-l ignore și, chiar și În Orient, ce mai Însemna Khayyam? Un nume, două sau trei legende, catrene de factură incertă, o neguroasă reputație de astrolog. Și când un obscur poet britanic, FitzGerald, se hotărî să publice, În 1859, traducerea a șaptezeci și cinci de catrene, s-a lovit de indiferență. Cartea a fost tipărită În două sute cincizeci de exemplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
chiar și În Orient, ce mai Însemna Khayyam? Un nume, două sau trei legende, catrene de factură incertă, o neguroasă reputație de astrolog. Și când un obscur poet britanic, FitzGerald, se hotărî să publice, În 1859, traducerea a șaptezeci și cinci de catrene, s-a lovit de indiferență. Cartea a fost tipărită În două sute cincizeci de exemplare, autorul a oferit câteva din ele unor prieteni, restul au rămas În casa librarului Bernard Quaritch. „Poor old Omar”, acest biet și bătrân Omar nu interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acea primă ediție! Dar la Londra succesul n-a fost imediat. A trebuit să treacă prin Paris, ca trebuit dl. Nicolas să-și publice traducerea, ca Théophile Gautier să lanseze, În paginile ziarului Le Moniteur universel, un răsunător „Ați citit catrenele lui Kéyam?”, salutând „această libertate de spirit absolută, pe care gânditorii moderni cei mai Îndrăzneți cu greu o egalează”, ca Ernest Renan să supraliciteze: „Khayyam este, probabil, omul cel mai interesant de studiat pentru a Înțelege ce a putut deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Khayyam se găsea la Începuturile sale, cercul admiratorilor lui Omar se lărgea cu fiecare zi, dar fără a depăși Încă limitele păturii intelectuale. Cum acea lectură comună Îi apropiase pe tatăl și pe mama mea, ei se apucară să recite catrenele lui Omar, să dezbată semnificația acestora: vinul și taverna erau oare, sub pana lui Khayyam, simple simboluri mistice, așa cum afirma Nicolas? Erau ele, dimpotrivă, expresia unei vieți de plăceri, adică de dezmăț, cum susțineau FitzGerald și Renan? Discuțiile respective căpătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
expresia unei vieți de plăceri, adică de dezmăț, cum susțineau FitzGerald și Renan? Discuțiile respective căpătau, pe buzele lor, o savoare nouă. Când tatăl meu amintea de Omar care mângâia părul parfumat al iubitei sale, mama roșea. Și, Între două catrene de dragoste, au schimbat cel dintâi sărut. În ziua În care au vorbit despre căsătorie, și-au făgăduit să-și numească primul fiu Omar. În cursul anilor nouăzeci, sute de mici americani au fost botezați astfel; când m-am născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dar, după o perioadă de entuziasm, m-am potolit. Dacă, după părerea tuturor criticilor, versurile lui FitzGerald constituiau o capodoperă a poeziei engleze, ele nu aveau, totuși, decât o legătură foarte Îndepărtată cu ceea ce ar fi putut compune Khayyam. În privința catrenelor Înseși, unii autori citau aproape o mie, Nicolas tradusese mai bine de patru sute din ele, specialiștii riguroși nu recunoșteau decât circa o sută ca „probabil autentice”. Unii orientaliști eminenți mergeau până la a tăgădui că ar exista printre ele măcar unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
meu, Djamaledin mi-a arătat, În acea zi, câteva cărți de care era legat. Aceea a lui Khayyam, Îndeosebi, Împodobită cu miniaturi superbe. Mi-a explicat că acea lucrare era cunoscută sub numele de Manuscrisul de la Samarkand, că ea cuprindea catrenele scrise de poet cu propria-i mână, la care fusese adăugată, pe margini, o cronică. Mi-a istorisit mai cu seamă pe ce căi ocolite Îi parvenise Manuscrisul. — Good Lord!1 Pioasa mea interjecție englezească Îi smulse vărului Henri un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
urma până la moarte... Se Întrerupse, Îngrijorat, apoi se răzgândi, surâse și continuă: — Precum Khayyam, pândesc rarele bucurii ale clipei prezente și compun versuri despre vin, paharnici, cârciumă, iubită; asemenea lui, Îi pun la Îndoială pe falșii cucernici. Atunci când, În unele catrene, Omar vorbește despre sine, mi se Întâmplă să cred că pe mine mă zugrăvește: Un om am văzut, singuratic, Într-un loc sărac. Nu era / Nici eretic, nici musulman. N-avea bogății, nici Dumnezeu, / Nici convingeri, nici adevăr. N-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În onoarea mea. Prieten apropiat al lui Djamaledin, deși rezervat față de orice acțiune politică, ținea să-l cinstească pe Maestru prin mijlocirea mea; invitase aproape o sută de persoane. Conversația s-a Învârtit În jurul lui Khayyam. Din toate gurile țâșneau catrene și snoave, se Însuflețeau discuții, deviind adesea către politică; cu toții păreau să Întrebuințeze cu dibăcie persana, araba și franceza, cei mai mulți posedau unele noțiuni de turcă, rusă și engleză. Mă simțeam cu atât mai ignorant cu cât ei mă considerau, cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
al unui poet Înfrânt și grandios. Pace omului În Întunecata tăcere de dincolo. Dar și cuvinte de bucurie, de sublimă nepăsare: Vin! Să fie la fel de trandafiriu ca obrajii tăi, Iar regretele mele, la fel de blânde ca buclele tale. După ce am recitat catrenele până la ultimul și am admirat Îndelung fiecare miniatură, ne-am Întors la Începutul cărții pentru a parcurge cronicile de pe margini. Cea a lui Vartan Armeanul, mai Întâi, care acoperă aproape jumătate din operă și datorită căreia am aflat, În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un ofițer, Întotdeauna același, care ne conducea la un seif de unde scoteam Manuscrisul, ca să-l purtăm, cu mare grijă, Într-un turneu de-a lungul punților și coridoarelor. Așezați În fotoliile de ratau de la Café parisien, citeam la Întâmplare câteva catrene, apoi, luând ascensorul, urcam până la locul de promenadă, unde, fără să ne pese prea tare că am putea fi spionați, schimbam o sărutare caldă În aer liber. Noaptea târziu, duceam Manuscrisul În camera noastră, unde petrecea noaptea Înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]