1,062 matches
-
serviciului poliției rutiere unde solicită să fie examinată, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 1 alin. (2). ... (2) Persoană condamnată prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru comiterea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice sau de omor, lovire ori vătămare cauzatoare de moarte, vătămare corporală gravă, tâlhărie, ultraj sau furtul unui autovehicul poate fi admisă la examenul pentru obținerea permisului de conducere sau a brevetului de conducător, în condițiile prevăzute la art. 103 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanță
EUR-Lex () [Corola-website/Law/152383_a_153712]
-
deja transparentă din moment ce ea rimează cu descoperirile epocale din cunoaștere, realizate în contextul schimbării de paradigmă. Un asemenea viraj conceptual și atitudinal asupra morții rezonează bidimensional: asupra individului și a societății, deopotrivă. în registru individual, deoarece frica de moarte este cauzatoare de multiple tulburări și chiar maladii, iar în registru social, întrucât reclamă diversificarea și extinderea acțiunilor educative explicite, precum și îmbogățirea asistenței complexe destinate muribunzilor, familiilor aparținătoare și specialiștilor care deservesc această cauză. Diluarea impactului traumatizant al morții este condiționat de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
așa-zisului principiu care spune: „S] nu le faci r]u celorlalți”? R]spunsul dumneavoastr] va fi unul variat, în funcție de gradul în care credeți c] acțiunile noastre au fost (din punct de vedere moral) greșite, în sensul c] au fost cauzatoare de durere fizic], sau c] durerea cauzat] nu a f]cut vreo diferenț] moral] sau nu a existat un motiv moral pentru a-i cauza durerea fetei. Un exemplu care duce într-o direcție opus] principiului poate reprezenta faptul c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
existența unui prejudiciu produs persoanei păgubite; ... c) existența unui raport de cauzalitate între prejudiciul suferit de persoana păgubită și fapta ilicită a deținătorului sau conducătorului autovehiculului care a produs accidentul; ... d) culpa deținătorului sau conducătorului autovehiculului în săvârșirea faptei ilicite, cauzatoare a accidentului. Este în culpă cel care săvârșește fapta cu intenție, din neglijență sau imprudență. Articolul 21 Asigurătorii acordă despăgubiri: 1. indiferent de locul în care a fost produs accidentul de autovehicul (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt
EUR-Lex () [Corola-website/Law/154118_a_155447]
-
reședința în România, cu excepția cetățenilor din Statele Unite ale Americii, Canada și Australia. ... (2) Pentru a putea beneficia de prevederile alin. (1), persoanele vătămate sau succesorii legali ai acestora vor face dovada domiciliului ori reședinței persoanei vătămate la momentul producerii actului cauzator de prejudicii. ... Capitolul VI Dispoziții finale Articolul 32 (1) Comisia întocmește un raport anual detaliat pe care îl prezintă Ministerului Sănătății Publice până la data de 1 februarie a anului următor celui pentru care se întocmește acest raport. ... (2) Aducerea la
EUR-Lex () [Corola-website/Law/186593_a_187922]
-
Pesetsky (1995: 56) se distanțează de analizele anterioare, subliniind că perechile de construcții avute în vedere nu au aceleași condiții de adevăr. Perechile de acest tip nu sunt dublete, pentru că ambele predicate atribuie rolul Experimentator, dar al doilea rol este Cauzator (pentru subiect) sau Ținta Emoției (engl. Target of Emotion)/ Subiectul Emoției (engl. Subject Matter of Emotion)26. Pesetsky (1995: 59) arată că atribuirea rolului Experimentator urmează ierarhia: Cauzator > Experimentator > Ținta/Subiectul Emoției. Rolul cel mai sus în ierarhie este atribuit
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dublete, pentru că ambele predicate atribuie rolul Experimentator, dar al doilea rol este Cauzator (pentru subiect) sau Ținta Emoției (engl. Target of Emotion)/ Subiectul Emoției (engl. Subject Matter of Emotion)26. Pesetsky (1995: 59) arată că atribuirea rolului Experimentator urmează ierarhia: Cauzator > Experimentator > Ținta/Subiectul Emoției. Rolul cel mai sus în ierarhie este atribuit argumentului aflat în poziția cea mai înaltă din ierarhia sintactică (în D-Structură), iar Tema nu este relevantă (Pesetsky 1995: 63). Pesetsky (1995: 63) susține că predicatele de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
trăsături semantice la care sunt sensibile construcțiile cauzative: (a) legate de verb: stare/acțiune, tranzitivitate; (b) legate de entitatea asupra căreia acționează cauza: control asupra situației cauzate, voința sau dispoziția cauzei de a realiza evenimentul cauzat, afectarea entității de către evenimentul cauzator; (c) legate de cauză: acțiunea directă sau indirectă a cauzei, intenția (rezultat accidental sau intenționat), eveniment natural sau care presupune efort, implicarea cauzatorului în activitate. 5.2.2. Proprietățile semantice ale verbului relevante pentru producerea alternanței, asemănătoare în diferite limbi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
control asupra situației cauzate, voința sau dispoziția cauzei de a realiza evenimentul cauzat, afectarea entității de către evenimentul cauzator; (c) legate de cauză: acțiunea directă sau indirectă a cauzei, intenția (rezultat accidental sau intenționat), eveniment natural sau care presupune efort, implicarea cauzatorului în activitate. 5.2.2. Proprietățile semantice ale verbului relevante pentru producerea alternanței, asemănătoare în diferite limbi, sunt inventariate de Matsuzaki (2001: 59−82): (a) schimbarea de stare este, potrivit lui Haspelmath (1993: 92−93), componentul semantic esențial pentru producerea alternanței
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Rappaport Hovav 1995: 102−105). Autoarele observă că verbele cu alternanță nu exercită, de obicei, restricții semantice asupra argumentelor − Cauză Externă, Agent, Instrument, Circumstanțial, Forță Naturală. Clasa de verbe cu alternanță este caracterizată de lipsa completă de specificare a evenimentului cauzator (de unde și posibilitatea diverselor tipuri de subiect). Pornind de la această constatare, autoarele (Levin și Rappaport Hovav 1995: 107) formulează condiția de detranzitivizare: un verb care denotă un eveniment având cauză externă poate lăsa argumentul Cauză neexprimat numai dacă natura acestei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbului intranzitiv trebuie să aibă rol tematic identic (rolul tematic atribuit de verb argumentului intern trebuie să se păstreze). Matsuzaki (2001: 20) observă că există diferențe semantice între membrii perechii, varianta tranzitivă având o structură complexă, alcătuită dintr-un subeveniment cauzator și unul central. Deși mulți cercetători sunt de părere că evenimentele denotate de ergativele intranzitive apar fără intervenția unui agent, într-un exemplu ca: Tom hit the vase with a bat, and it broke ' Tom a lovit vaza cu un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
alternanță au o reprezentare lexico-semantică unică, asociată atât cu forma inacuzativă, cât și cu forma tranzitivă. Levin și Rappaport Hovav (1995: 84) demonstrează că forma intranzitivă a verbului break 'a rupe, a sparge' apare printr-o operație care interzice argumentului cauzator să fie proiectat în reprezentarea lexico-sintactică/structura argumentală. Forma intranzitivă este monadică în structura argumentală, nivelul de reprezentare care determină proiectarea argumentelor în sintaxă. Inacuzativitatea verbului intranzitiv break este determinată de faptul că aceleași reguli de conectare se aplică participantului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
intranzitivă este monadică în structura argumentală, nivelul de reprezentare care determină proiectarea argumentelor în sintaxă. Inacuzativitatea verbului intranzitiv break este determinată de faptul că aceleași reguli de conectare se aplică participantului pasiv indiferent dacă este proiectat sau nu în sintaxă cauzatorul. 5.3.1. Cauzativizare Analiza de tip cauzativizare este cea tradițională, dar apare și în unele studii recente. Lyons (1995 [1968]: p. 393−417) investighează relația tranzitivitate−ergativitate pornind de la exemplele: (a) The stone moved ' Piatra s-a mișcat' (b
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cauzative/ergative. Palmer (2007 [1994]: 214) adoptă același tip de analiză: ca și pasivul, cauzativul poate fi interpretat ca o formă derivată de la o structură activă simplă; spre deosebire de pasiv însă, cauzativul nu promovează un termen, ci introduce un nou termen, cauzatorul, în poziția subiectului; subiectul originar capătă un statut periferic. Pesetsky (1995) susține că formele de bază sunt cele inacuzative și cele reflexive, iar un afix CAUS derivă intrările tranzitive. Pesetsky (1995: 12−13) arată că subiectele de suprafață din exemplele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
arată că verbe de tipul break 'a sparge, a rupe' și grow 'a crește', care alternează între sensul incoativ și cel cauzativ, par să implice morfemul CAUS. În unele cazuri, trebuie să presupunem existența morfemului CAUS pentru că a fost suprimat Cauzatorul Ambiental; în alte cazuri, CAUS adaugă numai un argument la predicatul incoativ la origine. Pesetsky (1995: 109) vorbește despre un it ambiental, care apare numai în poziția de subiect: It is raining ' Plouă'. Ruwet (1991)119 a arătat că it
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că it se referă la cauze ale vremii, ale emoțiilor, în afara unui control conștient. Pesetsky (1995: 112) arată că ambientul reflexiv exprimă sursa internă a emoției; subiectul cauzativelor morfologice este un element din lanțul cauzal. Acest rol tematic este numit Cauzator Ambiental (engl. Ambient Causer, A-Causer). Pesetsky (1995: 115) susține că inacuzativele autentice sunt cele fără Cauzator Ambiental, care nu acceptă niciun fel de pasiv. Cauzatorul Ambiental este reatribuit unui grup cu by 'de (către)' prin pasivizare și este eliminat prin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
112) arată că ambientul reflexiv exprimă sursa internă a emoției; subiectul cauzativelor morfologice este un element din lanțul cauzal. Acest rol tematic este numit Cauzator Ambiental (engl. Ambient Causer, A-Causer). Pesetsky (1995: 115) susține că inacuzativele autentice sunt cele fără Cauzator Ambiental, care nu acceptă niciun fel de pasiv. Cauzatorul Ambiental este reatribuit unui grup cu by 'de (către)' prin pasivizare și este eliminat prin adjectivizare. Verbe ca s'étonner 'a fi uimit' și s'amuser 'a se amuza' sunt conceptualizate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
emoției; subiectul cauzativelor morfologice este un element din lanțul cauzal. Acest rol tematic este numit Cauzator Ambiental (engl. Ambient Causer, A-Causer). Pesetsky (1995: 115) susține că inacuzativele autentice sunt cele fără Cauzator Ambiental, care nu acceptă niciun fel de pasiv. Cauzatorul Ambiental este reatribuit unui grup cu by 'de (către)' prin pasivizare și este eliminat prin adjectivizare. Verbe ca s'étonner 'a fi uimit' și s'amuser 'a se amuza' sunt conceptualizate întotdeauna cu un Cauzator Ambiental, pe când s'arrêter 'a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acceptă niciun fel de pasiv. Cauzatorul Ambiental este reatribuit unui grup cu by 'de (către)' prin pasivizare și este eliminat prin adjectivizare. Verbe ca s'étonner 'a fi uimit' și s'amuser 'a se amuza' sunt conceptualizate întotdeauna cu un Cauzator Ambiental, pe când s'arrêter 'a se opri' poate avea sau nu Cauzator Ambiental. Kittilä (2009: 67) concepe cauzativizarea ca fiind un proces marcat morfologic, care introduce un Agent în valența verbului și identifică trei subtipuri: cauzativizare ascunsă, agentivizare, tranzitivizare. La
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
by 'de (către)' prin pasivizare și este eliminat prin adjectivizare. Verbe ca s'étonner 'a fi uimit' și s'amuser 'a se amuza' sunt conceptualizate întotdeauna cu un Cauzator Ambiental, pe când s'arrêter 'a se opri' poate avea sau nu Cauzator Ambiental. Kittilä (2009: 67) concepe cauzativizarea ca fiind un proces marcat morfologic, care introduce un Agent în valența verbului și identifică trei subtipuri: cauzativizare ascunsă, agentivizare, tranzitivizare. La Kittilä (2009: 70), cauzativizarea este o primitivă lingvistică. Autorul observă că toate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Agent în valența verbului și identifică trei subtipuri: cauzativizare ascunsă, agentivizare, tranzitivizare. La Kittilä (2009: 70), cauzativizarea este o primitivă lingvistică. Autorul observă că toate limbile au o anumită modalitate formală de a semnala faptul că un Agent sau un Cauzator extern este introdus în evenimentul denotat. 5.3.2. Detranzitivizare/Anticauzativizare Analiza de acest tip apare în numeroase studii, dintre care voi prezenta pe scurt câteva și apoi mă voi opri asupra modelelor de analiză propuse de Gennaro Chierchia și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
The boat sunk ' Vasul s-a scufundat' să fie interpretat ca The boat sunk by itself ' Vasul s-a scufundat singur', adică o proprietate a vasului sau o stare în care se află face ca acesta să se scufunde. Factorul cauzator − în cazul inacuzativelor − nu trebuie deci înțeles ca acțiune, ci static (operatorul CAUZĂ este neutru la tipul de proprietate implicat, acțiune sau stare). Prin urmare, derivarea inacuzativelor este un tip special de reflexivizare, "internă" (RI), de natură statică, operație care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
relația dintre P și PI: sunt identice din punct de vedere vericondițional, dar forma logică este diferită. Verbul intranzitiv care participă la alternanța cauzativă este legat de corespondentul său tranzitiv prin operația de reflexivizare, care are două trăsături specifice: factorul cauzator e înțeles static; operația de reflexivizare este de tipul unei "internalizări". Atunci când argumentul intern al unui verb inacuzativ ca affondare 'scufunda' este externalizat prin deplasarea NP, trebuie să presupunem însă că e folosită operația de reflexivizare R (nu RI). Un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
față de teoria formulată în 1989 este ideea împărțirii rolurilor tematice (engl. θ-sharing, lucru permis în PM, nu însă și în modelele generative anterioare), o formă ascunsă de reflexivizare, în care un individ are dublu rol, în două evenimente distincte; evenimentul cauzator și cel cauzat trebuie să aibă un rol tematic în comun (Tema). Astfel, inacuzativitatea aduce la suprafață o formă ascunsă a reflexivizării. Există două strategii de realizare sintactică universală a inacuzativelor: (a) prin deplasare/copiere: închiderea reflexivă (engl. reflexive closure
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că romper este caracterizat printr-o denotație subspecificată în privința naturii tematice a participantului care cauzează evenimentul (Efector), iar asesinar este specificat să aibă Agent. Koontz-Garboden (2009: 104) arată că modificatorul por sí solo adaugă la sensul propoziției informația că evenimentul cauzator numit de verb are nu mai mult de un singur Efector. Koontz-Garboden (2009: 107) menționează că predicatele de stare, cărora le lipsește atât subiectul agentiv, cât și operatorul CAUZĂ din denotație nu acceptă por sí solo: *El carro es rojo
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]