KorAP: Find »[drukola/base=ce & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...450 >

11,246 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

găină cu care sunt ademenit la cină, cu luna care deja se vede pe fereastra de la bucătărie - tocmai am intrat în casă cu obrajii îmbujorați, dogoritori, și cu un dolar pe care l-am câștigat dând zăpada cu lopata: — Știi ce-o să capeți la cină drept răsplată c-ai fost așa de hărnicuț? - îmi gângurește mama cu drăgălășenie. Mâncarea ta preferată pe timp de iarnă. Tocăniță de miel. S-a înserat: după o duminică petrecută în New York City, la Radio City

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
înfig o grenedă-n cur, îmi șoptește el în timp ce maică-mea ocupă baia, iar soră-mea se îmbracă de școală în „camera ei“, adică pe verandă. Am băgat la All-Bran în mine cât să lansezi un cuirasat. Sunt plin până-n gât, ce Dumnezeu. La faza asta, surprinzându-mă că râd pe înfundate, amuzându-se și el în felul lui caustic, cască gura și-mi arată cu degetul mare spre esofag. Ia aruncă o privire. Vezi unde începe să se întunece? Nu-i pur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fi crezut urechilor de fiecare dată când taică-meu răspundea „Nu“ la fiecare din miile de mici accesorii pe care bulangiul ăla voia să ni le vândă ca să le agățăm de mașină. — Ei bine, o să vă spun părerea mea, fie ce-o fi - zice ticălosul ăla patentat - ar arăta cu două sute la sută mai bine cu anvelopele alea cu dungă albă - nu crezi, tinere? N-ai vrea ca tăticu’ să cumpere măcar anvelopele dungate? Auzi, măcar! A dracu’ sulă slinoasă ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de unde știu eu ce se petrece în bucătărie dacă eu sunt încă ascuns sub pat. — Trec peste mușcătură, trec peste șuturi - în timpul ăsta mătura ei continuă să mă pistoneze necruțător, în încercarea de a mă scoate din peștera mea -, dar ce-o să mă fac cu un copil care nici măcar nu vrea să-și ceară iertare? Care nu vrea să-i ceară iertare propriei lui mame și să-i promită că niciodată, niciodată n-o să mai facă una ca asta, în veci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
o să mă fac cu un copil care nici măcar nu vrea să-și ceară iertare? Care nu vrea să-i ceară iertare propriei lui mame și să-i promită că niciodată, niciodată n-o să mai facă una ca asta, în veci! Ce-o să ne facem, tăticule, cu așa un băiețel la casa noastră? Glumește? Vorbește serios? Dacă-s chiar atât de incorigibil, de ce n-o fi chemând caraliii să mă trimită la școala de corecție? „Alexander Portnoy, în vârstă de cinci ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
scorbut. Am înnebunit de vreau să intru acolo? Dumnzeu știe cu ce boală mă pot pricopsi de pe scaunele alea! — Intră totuși, dă-o-n mă-sa de boală, mă îmboldește maniacul care vorbește în microfonul pantalonilor mei bufanți, nu-nțelegi ce-o să vezi acolo, înăuntru? Zambilica unei femei. — O zambilică? — Da, toată, fierbinte și umedă, gata de măciuci. Da’ o să mă căptușesc cu un sifilis numai dac-ating biletul. O să-l iau pe tălpile tenișilor și-o să-l car acasă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
înfiripe între Maimuța și mine, un fel de sadism ținut în frâu: puteam discuta unul cu celălalt, ne puteam împărtăși secretele și planurile fără ca fufa să priceapă ceva - iar ea și Maimuța puteau șușoti în italiană fără să știu eu ce-și spun și ce pun la cale... Lina a vorbit prima și Maimuța s-a apucat să traducă: — Zice că o ai babană. — Bag mâna-n foc că le zice asta la toți băieții. Pe urmă au încremenit pe loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
costum ocru cu pantaloni, încearcă să oprească un taxi - e zveltă, cu părul negru, bogat, cu trăsături delicate care îi dau un aer iritat, și cu un cur absolut fantastic. De ce nu? Ce-am de pierdut? Și, la o adică, ce-am de câștigat? Dă-i bătaie, javră nevolnică, vorbește-i. Are în dotare un cur cu rotunjimile și despicătura celei mai desăvârșite nectarine din lume! Vorbește-i! Bună, fac eu cu blândețe și cu un aer ușor surprins, ca și cum ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mi-ar plăcea să fiu, atât de tare ard de nerăbdare să ajung odată la debarcader, s-o găsesc dându-și jos patinele din picioare - întrebându-mă în sinea mea și ce anume să-i răspund când o să mă-ntrebe ce-am pățit cu mijlocul feței (o mai veche accidentare la hochei? Am căzut de pe cal în timp ce jucam polo călare după ce fusesem la biserică, la slujba de duminică dimineața - mâncasem prea mulți cârnați la micul dejun, ha, ha, ha!) - încât vârful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
împuțit! țipă Bubbles. Mi-ai încleiat toată canapeaua! Și pereții! Și veioza! — Mi-a intrat în ochi! Și să nu mă mai faci tu pe mine jidan, băi, asta! Ești jidan, un jidan împuțit! Ai încleiat totul, măscăriciule, nenorocitule! Uite ce-ai făcut cu pernițele astea! Este exact cum m-au prevenit părinții mei - la prima neînțelegere, cât de mică, o șikse nu mai știe decât să te facă jidan jegos. Ce cumplită descoperire - părinții mei care se-nșală întotdeauna... au dreptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cântecele. Și ținea morțiș să aflu și eu chestia asta. — Yeah, yeah, yeah - yeah, yeah, yeah. O interpretare de-a dreptul remarcabilă, un omagiu adus cerebelului. Pe înserat am tras pe dreapta, în parcarea unui restaurant Howard Johnson’s. — Băi, ce-aș hali ceva, am zis eu. Băi, ce-aș mânca. Băi, ce m-aș hrăni, bă. Uite ce, mi-a întors-o ea, n-oi fi știind eu ce sunt, dar nici tu nu știi ce vrei să fiu! Ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
chestia asta. — Yeah, yeah, yeah - yeah, yeah, yeah. O interpretare de-a dreptul remarcabilă, un omagiu adus cerebelului. Pe înserat am tras pe dreapta, în parcarea unui restaurant Howard Johnson’s. — Băi, ce-aș hali ceva, am zis eu. Băi, ce-aș mânca. Băi, ce m-aș hrăni, bă. Uite ce, mi-a întors-o ea, n-oi fi știind eu ce sunt, dar nici tu nu știi ce vrei să fiu! Ține minte treaba asta. — Marfă, nene. — Băi, pulică! Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
odată cu îmbujorarea, îngroapă-ți rușinea, nu mai ești băiețelul cel neascultător al mămichii! Acolo unde-i vorba de apetit, un bărbat sărit de treizeci de ani nu dă socoteală nimănui, decât sieși! Vrei să iei? Iei! Depravează-te un pic, ce Dumnezeu! NU TE MAI NEGA PE TINE ÎNSUȚI! NU MAI NEGA ADEVĂRUL! Da, dar nu trebuie să uităm (să ne plecăm în fața acestei idei), să uităm de „demnitatea“ mea, de respectabilitatea mea. De ce-o să creadă lumea. De ce-o să cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Mătărânga! Păi, bine-nțeles! — Ba nu! — Ba da! E singurul lucru pe care l-ai simțit și tu vreodată aprinzându-ți-se! Smiorcăitule! Boccea plină de resentimente! Dintr-a-ntâia primară nu ți-a mai păsat decât de tine însuți, ce Dumnezeu. — Ba nu. Ba da! Ba da! Ăsta-i adevărul gol-goluț, prietene! Te doare-n cur de suferințele omenirii! Recurgi la subterfugii, amice, așa că nu-ncerca să te mai amăgești! Ia uitați-vă, le strigi tu confraților tăi, ia uitați-vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
prima parte a vieții ei, să-i lărgească orizontul în privința originii ei (origine cu mult mai fascinantă în ochii adolescentului evreu stângist și cumsecade decât în ochii fiicei de proletar). Cu câtă seriozitate i-am întocmit lista de lecturi. Mamă, ce-o să-i mai desăvârșesc intelectul. După Agee, va urma Dinamita lui Adamic, propriul meu exemplar din colegiu, cu filele îngălbenite; mi-o închipuiam profitând de sublinierile făcute de mine pe text în anii studenției, începând să priceapă diferența dintre relevant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cutezanță! Sau nu eram, de fapt, mai cutezător decât un somnambul? Printre emoțiile pe care mi le-a stârnit, casa din scânduri albe în care crescuse Dovlecel era în ochii mei mai ceva ca Taj Mahal-ul. Poate că Balboa știe ce-am simțit când am zărit întâia oară scrânciobul prins de tavanul verandei. A crescut în casa asta. Fata care mi-a dat voie să-i desfac sutienul și s-o mozolesc în ușa căminului a crescut în casa asta albă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
în tribună și să mă rup în figuri! Să-mi arăt limba spurcată, sarcastică și batjocoritoare! Și, după meci, o să pierd masa festivă de Ziua Recunoștinței pregătită de maică-mea, descendenta asta pistruiată și roșcovană a unor evrei polonezi! Ah, ce-o să le mai piară sângele din obraji, ce liniște de moarte o să se aștearnă când o să ridice copanul uriaș și-o să strige „Poftim! Ghici pentru cine-i!“, iar Ghici-Cine se dovedește a fi un dezertor! De ce am dezertat din familie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
care mă determinase s-o șterg cu un avion al El Al, pentru ca dintr-un evadat descumpănit să mă pot transforma la loc într-un om - stăpân pe propria-i voință, conștient de intențiile sale, care face ce vrea, nu ce trebuie - am pornit într-un circuit prin țară, ca și cum excursia ar fi fost plănuită din vreme, din motive lăudabile, cu toată doza lor de convențional. Da (acum că, în mod inexplicabil, mă aflam aici), voiam să am parte de ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
A privit în jos. Mi-a trecut prin minte c-o să-și proptească talpa sandalei în pieptul meu. Sau poate c-o să-mi tragă o bătută soră cu moartea. Mi-am adus aminte de vremurile când eram un mic școlar ce-și prindea în caiet rezerve de hârtie. Cum de-am ajuns în halul ăsta? — „Impotent în Israel, la-la-laaaa“, am început eu pe melodia Cântecului de leagăn din Țara păsărilor. — Iar te ții de bancuri? — Iar. Și iar și iar. De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pun la cale o poantă un pic mai ușchită, și pe deasupra în vacanță - iar acum nu mi se mai scoală! Adică, vreau să spun, ferească Sfântu’ să rup eticheta de sub saltea, pe care scrie „Ruperea etichetei se pedepsește conform legii“ - ce-or să-mi mai facă atunci, or să mă pună pe scaunul electric? Îmi vine să urlu când mă gândesc ce mică mi-e vina în raport cu pedeapsa. Îmi dai voie? Oare o să-i răscolească prea tare pe cei de-afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
vreau să spun, ferească Sfântu’ să rup eticheta de sub saltea, pe care scrie „Ruperea etichetei se pedepsește conform legii“ - ce-or să-mi mai facă atunci, or să mă pună pe scaunul electric? Îmi vine să urlu când mă gândesc ce mică mi-e vina în raport cu pedeapsa. Îmi dai voie? Oare o să-i răscolească prea tare pe cei de-afară, din sala de așteptare? Fiindcă, poate că tocmai de-asta am cea mai mare nevoie, să urlu. Un urlet pur, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

interval de zece secunde, iar fumul care măturase Înainte și Înapoi cheiul și pogoanele de metal În rafale repezi rămase Încremenit În aer În tot acest interval. Ca niște nomade corturi cenușii i se păru lui Myatt fumul, În timp ce-și căuta un drum prin noroi. Uită că pantofii lui de piele Întoarsă erau ruinați și că ofițerul vamal fusese impertinent În privința faptului că avea două perechi de pijamale de mătase. De la mojicia omului, disprețul lui și silabele „Juif, Juif

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
nu mințise. Stein era cel care mințise sau, dacă nu, atunci domnul Eckman. Își turnă singur Încă un pahar. Curios, se gândi, că el, cel care călătorea cu peste nouăzeci de kilometri pe oră, era cel liniștit, nu domnul Eckman, ce-și Încuia biroul, Își lua pălăria din cuier și cobora scările mestecând, cum se spune, telegrama primită de la firmă Între dinții lui proeminenți și ascuțiți. „Domnul Carleton Myatt sosește la Istanbul pe data de 14. Aranjați Întâlnire cu Stein.“ În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de bolnavă, nu? — Ce mă intrigă pe mine, spuse celălalt, este accentul lui. Ai spune că-i străin, dar și-a dat un nume englezesc. Cred c-o să mă duc după el să-i vorbesc. Mintea ei funcționa limpede după ce-și revenise din leșin. Imaginea unei lumii cu susu-n jos, În care doctorul fusese cel care zăcea dedesubt, având nevoie de compasiunea și grija ei, făcuseră imaginea reală a lucrurilor mai distinctă prin stranietate, dar cuvintele adăstară În urma intuiției și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
lucitori oamenii care treceau pe culoar. Un preot moțăia În colțul opus. Domnișoara Warren deschise ușa și păși Înăuntru. Se comportă ca un stăpân - se așeză fără a mai aștepta să fie invitată. Simțea că-i oferea omului acestuia ceva ce-și dorea, publicitate, iar ea nu câștiga nimic corespunzător În schimb. Nu era nevoită să-i vorbească cu blândețe, să-l momească să facă dezvăluiri, cum Încercase să-l momească pe doctorul Czinner. Îl putea insulta fără să se teamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]