9,618 matches
-
Eu așa mă știu și așa mi-i feleșagul. De-amu nu m-oi schimba, pentru că îi greu să înveți calul bătrân să tragă în ham - a răspuns Pâcu, spre hazul celor din jur... Când soarele a destrămat vălul de ceață de deasupra Coșcovei, eliberându-și strălucirea subțire, șirul de sănii se pierdea deja în lungul șleaului... Costache crâșmarul își făcea de lucru prin curte privind din când în când în urma lor...” S-au dus... dar vor reveni!” părea să spună
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fie cu noi. Lasă că asta îi o treabă bună, Pâcule. Mai rău ar fi să te rogi de el și să nu facă, ori să nu știe să facă, că-i tot una. Coșcovea dormita sub horbota străvezie a ceții dinaintea înserării. Verdele câmpului prindea a se întuneca, pierzându-și încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre pământ. Cărăușii călcau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
00. Începe să țârâie strident, răzbunându-se pentru anii în care a fost redus la tăcere. Cu ochii încă închiși, Lionel îi aplică o lovitură de karate precisă, rupându-l în două jumătăți egale. Deschide ochii și vede, ca prin ceață, o dezordine de nedescris în cameră: chimonoul aruncat pe jos, cioburi de sticlă lângă măsuța din bucătărie, un papuc pe televizor și al doilea înfundat, pe trei sferturi, în toaster. Ca să se convingă că n-a greșit camera, își pune
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Morgan și de Jean Gabin, într-o situație similară. — Știu, mi-a spus-o și mama. — Tu n-ai mamă, ești orfan. — Atunci, nu mi-a mai spus nimeni. Lionel îi scoate și el ochelarii. Se văd amândoi ca prin ceață, ca pe Quai des brumes. Lionel o sărută: — Se pare că nu mă pot împotrivi sorții. Nu vreau să profit de tine, ești beat. N-o spune prea convinsă. Spectatorii se așază mai bine în scaune. Unii deschid cutii de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
piesă”; sau:„Casa de nebuni a lumii cehoviene, În care ați Închis o Întreagă epocă. Eu Însumi eram Închis În casa de nebuni a comunismului”. Sau:„ de fapt, marele personaj pe care l-ați creat este atmosfera: un fel de ceață, În interiorul căreia ființele se comportă ca niște spectre”; cît despre faptul că marele rus a murit devreme, Vișniec opinează: „Ați avut noroc! N-ați mai fost pus În situația de a pactiza cu diavolul, cu literatura realist socialistă, cu Stalin
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
iarnă întinsă de-a lungul durerii, cu pasul greu, iarnă măsurată precis cu compasul cu privirile și atingerile mele de gheață cu sângele tău catifelat, susurând în cămăruțele inimii mele. tu ești odihna vieții mele de coride, de poștalioane de ceață, de săgeți zbârnâind odihna mult așteptată cu lumină, cu îmbrățișări de mușchi cald de copac, cu furnici cărând fărâmituri de pâine către buzele noastre. nouă în primul loc: găsești că ploaia ușurează așteptarea ta, apele curgând în partea de sus
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
luminoase, mârâie și stă pe labele din spate când te simte că te apropii de suferințele tale din trecut, care ți-au zgâriat pieptul pe dinăuntru, albinuțele superpolenizatoare toarnă găleți de lăptișor de matcă peste cicatricele tale, lacul kanas aruncă ceață portocalie deasupra ta, să nu îți mai zărești durerile de dinaintea începutului schițelor grădinii suspendate a dragostei tale. șase în al patrulea loc: apa se adună deasupra grădinii tale, tu te strângi lângă ființele dragi, ele sunt familia ta, formați, împreună
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
știut, după castane căzute și pajiști îngălbenite că ești perechea ideală Țcu care pot să trăiesc la pielea goală, reversând păcatul originar) am experimentat cu tine dragostea întinsă pe pâine mâncată duminică dimineață, cu ochiuri și muștar. am văzut fulgerele, ceața, inundarea supremă, potopul de plumb pe care le-ai oprit cu un gest, pe prispă am simțit cutremurul distrugător, împotriva căruia ai sprijinit umărul tău de perete. în urma erei mele glaciare, te-ai ivit, te-am ales. te doresc ca și cum
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de fericirea de a o revedea pe prințesa ta cuminte-așteptătoare de tine, feliuțe uscate de măr sălbatic ți-au făcut doldora buzunarele hăinuței de foarte multe-pielicele-cusute-laolaltă. singurătate am parcurs țări de funingine, în lung și în lat pe autostrăzi de ceață, luminată de lapovița tăind în stânga și în dreapta încălzită de straturi groase de zăpadă, îmbrățișată de igluuri sparte la gură mângâiată de furtuni învârtitoare de lumi am vrut să îmi găsesc un loc pe plac, să mă întâlnesc cu mine, cea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ușori care sar de pe orbita tristeții pe cea a freneziei. șase în primul loc: a venit timpul să înaintezi lin, nu să alergi, acum a nins, e tocmai bine, zăpada s-a bătătorit un pic și se prelungește în lumina ceții, dinspre șes către munte, pe tot drumul pe care trebuie să mergi tu. scoate din desaga-fără-fund săniuța ta cu șenile de argint marcat, pune-ți fesele obosite pe ea și cheamă vulpile-zburătoare-cu-cap-cenușiu, e vremea să înaintezi gentil, nu năvalnic, e
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
În această zonă, adâncimile apei erau reduse și foarte variabile din cauza reliefului accidentat, canalele înguste (în unele locuri atingând lățimi de numai 35 metri) nu permiteau încrucișarea navelor, iar vitezele mari ale curentului, cu numeroase turbioane, precum și vânturile puternice și cețurile groase, care durau tot timpul sezonului rece, precum și vasele scufundate de-a lungul timpului, limitau capacitatea de transport a fluviului Dunărea, determinând totodată creșterea cheltuielilor de transport.88 La rândul său, defileul Porților de Fier este format din patru defileuri
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
în timpul nopții. Astfel, înainte de construirea Sistemului hidroenergetic și de navigație "Porțile de Fier", adâncimile reduse și diferite în acest sector al Dunării, canalele înguste ce nu permiteau încrucișarea vaselor/convoaielor, vitezele mari ale curentului apei, ca și vânturile puternice și ceață care era prezenta în tot timpul sezonului rece, numărul mare al locurilor periculoase și al vaselor scufundate, limitau capacitatea de transport a fluviului între porturile situate pe cursul Dunării Mijlocii și al Dunării de Jos și creșteau mult cheltuielile de
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
va rămâne. LIOARA: Mă aflu uimită ascultându-te. Oare să fii cu adevărat un copil orfan și fără sprijin? LIANA: Așa este, luminată stăpână. Tată nu mai am, iară pe maica mea abia o mai țin minte, ca printr-o ceață. În locurile din care-am pribegit îmi era prieten doar un înțelept bătrân, care nici el n-avea cum mă mai ocroti în preajmă-i. Așa c-am pornit în lume, să-mi caut un rost și-un adăpost. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
moment important. Se antrenează pentru Crăciun. De fapt, primul plesnit de bici îl auzi inevitabil pe la mijlocul lui octombrie, undeva pe la 7 seara, când cineva, nu se știe cine, iese în stradă și începe să trăsnească. De obicei, plouă sau e ceață, ceea ce sporește misterul personajului care dă tonul la bubuielile cu bice. Apoi, de pe la jumătatea lui octombrie, urmează o perioadă de acalmie, cel ce a plesnit primul continuă să-și păstreze anonimatul și cam în perioada asta, după scurte intermezzo-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
albine. Un zumzet continuu... Și-a sprijinit amândouă mâinile pe poartă, iar fruntea i-a căzut pe scândura ciuruită... Ce faci acolo, omule? s-a auzit un glas. Costăchel și-a ridicat cu greu capul, a deschis ochii și, prin ceața lacrimilor, a privit năucit spre locul de unde venise întrebarea. În fața lui sforăia din când în când un cal vlăguit, înhămat la o căruță încărcată cu fân, în vârful căreia tronau un bărbat și o femeie. „De unde au răsărit aiștia? Nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
creierului și a sufletului... Costăchel s-a oprit din vorbire. Simțea un nod în gât. Durerea neîmplinirii sale ieșise tocmai acum, ca un lotru la drumul mare, să bântuiască prin sufletul lui neîmpăcat... Din gândurile care-l cuprinseseră ca o ceață l-au trezit bătăile din palme și vorbele izbucnite din mulțime: Așa-i! Așa-i!... Fruntea grea de ani a lui badea Costache s-a plecat involuntar și ochii au fixat un punct de lângă vârful opincilor sale... Un gând greu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
m-ai lăsat să trăiesc și ziua asta. De unde vii, Costăchele? Răspusul lui Costăchel a fost o îmbrățișare disperată... Au rămas așa o bucată de vreme... Pe nesimțite, plânsul lor s-a transformat într-un murmur de cuvinte neînțelese. Când ceața lacrimilor din ochii lui Costăchel s-a risipit, a întrebat: Da’ unde-s băiatul și mama? Mama... Dumnezeu s-o hodinească. O trecut anul de când ne-o părăsit. Băiatul îi la școală. Îi în clasa a șaptea. Ai să vezi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
m-o lăsat o vreme. Apoi m-o întrebat: „Ce ai rămas așa, cu ochii țintă la apă? Nu-ți vine a crede că am trecut-o?” „Nu de asta am rămas dus pe gânduri... Uite așa deodată - ca prin ceață - l-am văzut pe Ștefan-vodă cel Mare. Ședea în poarta unei cetăți, călare pe un cal alb. Cu palma stângă streașină la ochi și cu dreapta pe paloș... Privea în zarea pustiului rusesc”... „Eu însă, simt cum în sufletul meu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu atât în ochii lumii, ci mai ales în proprii mei ochii care nu au știut să privească dincolo de pragul ușii. Doina invoca tragicul accident petrecut cu un an în urmă când veneau într-o seară cu mașina, pe o ceață s-o tai cu cuțitul, de la o petrecere a prietenului lor, doctorul Tismăreanu, și când fuseseră acroșați de un TIR, din care ea s-a ales cu o gravă fractură la piciorul stâng. Vinovat era șoferul tirului, dar ce folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
trimitea pe solzii valurilor gândurile ei încărcate de tristețe pentru a fi duse departe, departe până la marea cea mare. Privind zările, părăsea însă aceste gânduri. Deodată avu o tresărire. I se păru că pe celălalt mal al râului învăluit în ceață vede o femeie cu un copil de mână peste nisipuri și neguri... După înfățișare, atât cât puteau ochii ei să limpezească depărtările, în închipuirea ei se contura a fi chipul lui Răducu. părea a fi Răducul ei. Unde l-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nici cel mai mic sunet. Pe el nimic nu-l puse în încurcătură; totul decurse precum dorise el să decurgă, conform planului său dinainte stabilit. Acum, se isprăvise! Ca din senin, ura oarbă și incandescentă a bărbatului se spulberase, iar ceața patimii copleșitoare i se-mprăștiase, de nu mai rămăsese decât luciditatea înfricoșătoare și morbidă a realității. Judecata limpezindu-i-se, el își dădu pe loc seama înspăimântat că păcatul fetei, pus în cumpănă cu pedeapsa primită de ea, fusese prea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să văd totul diform, neclar și îmbrăcat într-o haină plăcută la aspect, dar supusă, desigur, putrezirii. Acum, tot ceea ce trebuie să faci tu este să-ți cureți bine mintea de toți gărgăunii, ce deocamdată ți-o stăpânesc cu o ceață imposibilă. Numai așa, ochii tăi vor începe să vadă, iar inima ta surdă va deveni cu adevărat sensibilă la lucrurile care chiar contează! În plus, nu uita că, în viață, singurul scop important al omului este să îmbrățișeze nu adevărul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Alex, se derulau cu repeziucine ca un fotomontaj; ziua În care l-am bănuit că are o legătură cu Lola, căsătoria, bucuria nebună la vestea că va fi tată... Toate Își pierdeau conturul, deveneau tot mai neclare, se pierdeau În ceața deznădejdii. Nu știu cât timp a trecut din acel moment, dar deasupra mea deslușeam chipul mamei care mă striga: Diana! Diana! Draga mea, dragă! Totul o să fie bine. Ajungem la spital În cel mai scurt timp. Fii puternică!! Am născut În acea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-o. Simte același lucru acum, când se uită în oglinda pârâului în care și-a cufundat picioarele. Își smulge năframa de pe obraz și o aruncă cât colo. Treptat vălul de căldură dispare, lumina se scurge în pământ, zărește ca prin ceață un chip unduind în apa văii. Părul de culoarea nisipului, pielea arămie, liniile chipului desăvârșite. Privirea i se oprește asupra botului ce se desenează în apa râului. Un bot de iepure lasă rândul de sus al dinților descoperiți într-un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pare că lucrurile din jurul meu stau invers de cum eram obișnuită. Soarele răsare dinspre soare-apune. Doar lângă ocean mi se pare că soarele străbate aceeași traiectorie ca la mine acasă. Mă uit la discul roșiatic cum urcă printr-un fel de ceață, aburi ca la facerea lumii, fiecare dimineață este un miracol, mă bucur cu toată ființa de spectacolul naturii, jumătate întâmplat aievea, jumătate zămislit de propria mea fantezie. Lucrez la spectacolul lumii cu ochii pictorului, cu urechea muzicianului, cu sufletul fragil
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]