3,622 matches
-
știind că nu mai are siguranță să conducă și că nu se mai poate ține suficient de bine pe picioare. Cu toate acestea, în prezența lui, continuam să reprezint o furnică. Pășea zâmbind arogant pe coridoarele spitalului, ținându-mă de ceafă cu palma lui care nu mai avea nici mărimea și nici puterea unei lopeți și care, nu mă mai strunea, ci îl ajuta să își transfere greutatea pe umerii mei. Cu toate acestea, părea în continuare că el este acela
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
-i destramă, / Despicăpiept și oase-i zdrobește, fărăsamă, / Șira spinării-i rupe, atât de-adânc împinge / Lancea, și cu ea suflarea-n piept îi stinge, / Apasăfierul tare și trupul îl clătește, / Cu-o opintire bunăla pământ îl trântește, / În douăjumătăți ceafa i-a despărțit.[6]Cavaleria grea din perioada Evului Mediu Timpuriu avea ca principal constituent un acoperământ din fier, o armură lamelară numită catafract (în lb. greacă Κατάφρακτος, „acoperit cu fier“), component ce proteja călărețul și calul de atacul agresorului
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
nimic acea încăierare îi apăru în față lui Miron. După ce se priviră în ochi câteva clipe, Miron îl lovi pe Ștefan de câteva ori cu parul, lovindu-l în coaste, în spate, una din lovituri îi căzu mai sus de ceafă, în cap. Ștefan căzu la pământ lovindu-se la cap de bordura trotuarului, rămânând inconștient întins pe jos. Din cauza larmei Sandu și mai toți din barul vecin, ieșiră afară încercând să-i potolească pe cei ce se băteau. Se produse
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352707_a_354036]
-
legătură părea un mic indian. Capul băiatului alunecă ușor pe pieptul guvernantei. Alma îl sărută ușor pe creștet și-l ajută să pună tâmplă pe genunchii ei. Alergase și se jucase toată ziua. Oboseala îl toropise, era frânt. Își sprijini ceafa de peretele trăsurii și închise ochii. Lady Mary îi povestea ceva lordului și lui Eustace. Acaparase discuția. Râdea cu poftă la remarcile lui Eustace. "Era bine să bea din licoarea mătușii, poate nu mai vorbea așa mult", gândea Alma. Ajunși
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
copiilor li se brăzdează adânc obrajii cu fierul pentru ca nimicindu-se din timp rădăcina părului, să se acopere cu cicatrici și zbârcituri. Încât îmbătrânesc fără barbă și fără pic de frumusețe, întocmai ca eunucii, cu mădulare butucănoase și vânjoase, cu cefe groase și cu înfățișare monstruoasă care te înspăimântă și te face să crezi că sunt animale cu două picioare sau momâi cioplite în chip grosolan, așezate la marginea pădurilor. Pe lângă neplăcuta lor înfățișare omenească, mai sunt și grozav de înapoiați
CINE SUNT HUNII-UNGRO-MAGHIARII? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353592_a_354921]
-
felul în care era organizat apartamentul... S-a oprit apoi în mijlocul sufrageriei, lângă mine. Fără să-mi impun m-am apropiat mult de el. Eram aproape lipiți unul de altul. Îi simțeam privirea jucăușă plimbându-se periculos de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea sa caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului meu lung, care parcă implora sărutările sale. Încercam
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
își va mai intersecta viața cu a mea, că el va fi cel care îmi va pune capăt zilelor. Când va fi asta? Azi, mâine, peste o săptămână, o lună, un an, zece ani? Parcă îi simt deja răsuflarea în ceafă... Ori poate că e doar gândul meu, teamă nu de moarte, cât mai ales de judecata ei. În perioada aceea primisesem ordin ca toate dovezile să fie distruse, cadavrele să fie dezgropate și arse, iar cei care soseau atunci cu
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
L-ai dat fetei?! -Lasă, tăticule! a început mămica. -Hai, dă-mi polul, am sărit repede cu gura, că doar vaca ta mi-a rupt-o; adică promiți și te faci că uiți? După ce și-a tras pălăria mai spre ceafa, tataie a băgat mâna în buzunar și a scos banii, care, în mod sigur, erau pregătiți și i-a întins cu un aer nu prea convingător. -Ce îți mai trebuie rochie de vară, că doar o să te duci la școală
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
tot grăbită a ieșit cu o cană de lapte. Tăticu, nervos, îmi caută sania, iar tata-mare a intrat în casă și s-a întors cu paltonul peste pajama și cu ghetele cu șireturile desfăcute. Numai căciula îi era undeva pe ceafă. La fel de repede a intrat și a ieșit și mami din casă și mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, a ridicat din zăpadă lanțul saniei. Tăticu și cu tanti Oala se chinuiau să-i toarne în gură lui Cartuș laptele din cană
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
Înainte să ieșim din sat, am țipat la el printre lacrimi. -Tataie, ai să o omori și o vom pierde și pe ea cum am pierdut berzele! Tataie a lăsat biciul în jos și după ce și-a împins pălăria spre ceafă, puțin rușinat, cu o voce care nu ar fi fost a lui mi-a zis: -Lasă să o bat eu că or să mi-o ia! -Cine ți-o ia, tataie? am sărit nervoasă. -Statul, tataie! mi-a răspuns, mirat
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
tipărită în Polonia la Uniev, este printre primele lucrări literare în care sunt abordate unele elemente democratice, într-o perioadă când „dreptatea umbla cu capul spart” și dorința de libertate față de turci răbufnea în versurile: „Ne-au suit păgânii în ceafă/ Cu rău ce ne fac și ne cer leafă”. Însăși faptul că Grigore Ureche aducând o serie de date în favoarea tezei sale despre originea comună a Valahilor și Moldavilor, și atitudinea ostilă față de cotropitorii turci în cronica sa „Domnii țării
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
mi se umflă mușchii, dar am realizat că privirea lui e mereu spre pământ în căutare de victime. Și atunci am preferat să fiu ciocârlie, să privesc Lumina în ochi și să cânt liber, chiar dacă vulturii îmi suflă adesea în ceafă... De atunci am aspirații: vreau ca sufletul să mi se umple de pace și să urce la Cer, chiar dacă trupul mi se va scufunda, cândva, din nou în țărână, iar viermii vor avea festin! Gabriel Todică 24.11.2014 Foto
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > VREME ESTIVALA Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Caleașca verii se zbenguie pe albia râului. Amiaza cu obrajii roșii a ieșit la scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul
VREME ESTIVALA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357855_a_359184]
-
doar cartofi pai, însă aveau salate de tot felul, proaspete, de sezon sau acre, conservate. Săndica a dorit o apă minerală și Mircea o sticlă cu vin demidulce de Cabernet Souvignon. Prefera să-și întărească un pic forțele și, la ceafa de porc la grătar comandată, mergea de minune. Poate îl mai ajuta și Săndica cu un pahar. - Îmi era sete și de aceea am dorit apă. Poate voi bea și eu un pahar cu vin la friptură. - Cu plăcere, însă
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
mai are ce, interveni doamna Dobrescu, concluzionând. La băiatul meu..., care este situația? Nu mă mai chinuiți, că bănuiala mea este... - Este aproape reală, sincer vă spun! rosti Eugen aproape înăbușit, ștergându-și cu batista sudoarea de pe frunte și de pe ceafă. Băiatul dumneavoastră, pe care l-am cunoscut azi, a avut o..., cum să-i spun? A avut o criză, un atac de panică... - De panică? Cum vine asta? exclamă biata femeie, încercând să se ridice de pe scaun. Au oprit-o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
alegerii și meditându-și putreziciunea. Fiindcă ea ... XV. VREME ESTIVALA, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012. Caleașca verii se zbenguie pe albia râului. Amiaza cu obrajii roșii a ieșit la scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
ca un flaut, pe maidanul de lângă biserică. Satul începe să se ofilească asemenea bunicului care în fiecare dimineață caută ... Citește mai mult Caleașca verii se zbenguie pe albia râului. Amiaza cu obrajii roșii a ieșit la scaldă, aproape goală. Pe sub ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
culoarea, roșu aprins, care o excitase deja - și îl șocase scoțîndu-și chiloțeii fără nici o invitație prealabilă și, cînd inginerul Marcu cotise pe un drum de țară, ea îl trăsese de la volan și îl înghesuise la picioarele ei, prinzîndu-i părul de la ceafă în pumni cu energie și închizînd ochii de voluptate ... și, chiar în clipa cînd i-a simțit răsuflarea între coapse și limba șerpuitoare și fierbinte despincîndu-i fructul excitat, roua ei de femeie a început să îi curgă în șuvoaie pe
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
cînd au coborît de pe pod și au pășit în crîngul de sălcii cu umbre înfricoșătoare, ca într-un sanctuar al virginității împodobit cu păsări și, cînd Mancuse a împins-o cu blîndețe în fața lui și i-a răsuflat fierbinte în ceafă, ea s-a aplecat ușor din mijloc și și-a depărtat picioarele, pentru ca să-i ușureze, ca într-o realitate onirică, întoarcerea la sacru, încărcătura emoțională, dorința și scopul, călătoria lăuntrică a acelui element care se constituie într-un fel de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
în două și o umpluse de fericire, dar încet încet își revenea din plăcerea orgasmică asemenea unei flori fecundate de bîzîitul tandru al unui bondar vagabond, bărbatul o mai strîngea încă la pieptul lui puternic, îi simțea răsuflarea fierbinte în ceafă, o înnebunea încă dorința, s-a răsucit încet cu fața la el și, beată de iubire, a îngenunchiat și, ca într-un ritual ancestral, l-a omagiat pe zeul cel puternic, care se zbătea între buzele ei fierbinți, înflorind ca un nufăr
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
ea gîngurea fercită, doamne! ce puțin îi trebuie omului ca să fie fricit, în fine, după ani de chin, își găsise și ea golful în care să acosteze, se făcea ghem în brațele lui și, cînd îi simțea răsuflarea fierbinte în ceafă, închidea ochii și se ruga la Dumnezeu să-i țină bărbățelul în viață ani mulți ... Prietena ei, Adelina, venea spre seară la o cafea, după ce se întorcea de la muncă, ea era singura ființă cu care putea să discute despre suflet
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
ce-i ieșeau din șorțul ars, purtat direct pe pielea goală, fierarul, aflat în semiobscuritatea clădirii, cu pereții afumați, agita un burduf mare, ce se strângea și se desfăcea asemenea unui acordeon, umflându-l și dezumflându-l, de parcă prinsese de ceafă un balaur ce scotea flăcări pe gură și acum se chinuia să-l omoare. N-am să uit niciodată după-amiaza aceea. Însoțit de tatăl meu, părăsisem curtea colhozului printr-o gaură făcută-n gardul de ciment cu care aceasta era
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
și durluie din sticla cu țuică, zicând: - Hai, noroc și sănătate! Aprinseră focul lângă burțile oalelor. Lemnele uscate luară, numaidecât, foc. Trosnesc de ți-e mai mare dragul! Anica își deznodă barișul de sub barbă și se încoconi, înnodându-l la ceafă. Fața începu să i se rumenească. Își aduse și Lenica un scăunel și se așeză lângă mă-sa și lângă Anica, la vatră. Focul arde și trosnește, îmbiindu-te la povestit și la “hai, noroc și sănătate” . Începură să povestească
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
e apucată. Râde mărunțel și cu poftă, arătându-și dinții frumoși, ca niște mărgele albe, sclipitoare. Ochii căprui îi strălucesc pe fața rotundă, îmbujorată. Ce frumoasă e! Și-a desfăcut și ea barișul de sub barbă și s-a legat la ceafă, încoconindu-se. Râde din toată inima, ca un copil. Anica șade pe călcâi și zgârmă mereu focul, cu un surcel. De câte ori șade la vatra focului, obiceiul ăsta îl are: ia-n mână un surcel și zgârmă-n foc. Focul arde cu putere
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
În astfel de cadru, autorul are parte de o experiență stranie. Când tocmai era furat de atmosfera stranie creată de cântec și de vibrațiile naturii efervescente, chiar la ceas de noapte, spune el, “brusc și brutal, m-a izbit în ceafă, direct în neuroni, o rază, un flash, un jet, un flux ca de laser, o lumină!...” Străpuns parcă de o curiozitate fără margini, privind în jur, a văzut: “fascicule irizante, o lumină compusă oscilantă și vibratorie făcând să joace aerul
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]