1,795 matches
-
brațele Încrucișate și așteptă. „Să simți tensiunile... să respecți integritatea schemei corporale...” Bruno turna ulei Întruna, fără a izbuti să treacă de genunchi; insul sta țeapăn ca un buștean. Până și bucile Îi erau Îmblănite. Uleiul Începu să picure pe cearșaf, pulpele erau năclăite. Bruno Își ridică privirea. Alături, doi bărbați erau culcați pe spate. O fată Îi masa pectoralii celui din stânga; sânii i se legănau Încetișor, tufa i se mișca la nasul partenerului. Casetofonul animatorului răspândea În aer acorduri ample
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lucruri din trecut..., făcu Bruno, conciliant. Își petrecură după-amiaza la piscină. În fața lor, de cealaltă parte de bazinului, adolescentele țopăiau disputându-și un walkman. Sunt drăguțe, nu? spuse Christiane. Blonda cu sânișorii mici e chiar frumoasă...; apoi se lungi pe cearșaful de baie. — Dă-mă cu cremă... Christiane nu participa la nici un atelier. Mai mult, zise ea, simțea un fel de scârbă pentru activitățile astea schizofrene. Poate sunt cam dură, adăugă ea, dar le cunosc pe aceste șaizecioptiste trecute de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rochie lungă cu floricele, și cu manșete din dantelă. Bruno o strânse În brațe. Inimile lor băteau să se spargă. Mâncară Într-un restaurant italian, apoi urcară În garsoniera lui să facă dragoste. Bruno lustruise parchetul, pusese flori În vaze; cearșafurile erau curate și miroseau frumos. Izbuti s-o penetreze Îndelung, așteptând până ce ea avu orgasm; soarele, intrând prin spațiile dintre perdele, făcea să-i strălucească părul negru - În care se vedeau câteva reflexe cenușii. Christiane avu un prim orgasm, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pentru parfumuri (au coborât Împreună treptele din Montmartre; s-au oprit, Înlănțuiți, pe Pont des Arts, luminați brusc de farurile unui vaporaș turistic). Cunoscură de asemeni acele semi-certuri de duminică după-amiază, acele momente de tăcere când trupul se ghemuiește În cearșafuri, acele răstimpuri de tăcere și plictiseală În care viața se destramă. Garsoniera Annabellei era Întunecată, după ora patru după-amiază trebuia să aprindă lumina. Erau triști uneori, dar cel mai adesea erau gravi. Amândoi știau că-și trăiesc ultima legătură umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îmbătrânirii și morții. Astfel, a doua parte a vieții Annabellei fusese mult mai tristă și mai cenușie decât prima; nu avea să-i rămână din ea, până la urmă, nici o amintire. Pe la prânz, Michel intră În camera ei. Ea respira imperceptibil - cearșaful care o acoperea rămânea aproape nemișcat -, suficient totuși, spunea doctorul, ca să permită oxigenarea țesuturilor; dacă respirația va deveni mai dificilă, se gândeau să instaleze un dispozitiv de respirație artificială. Deocamdată, acul unei perfuzii Îi intra În braț puțin mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
deveni mai dificilă, se gândeau să instaleze un dispozitiv de respirație artificială. Deocamdată, acul unei perfuzii Îi intra În braț puțin mai sus de cot, un electrod era fixat la tâmplă și asta era tot. O rază de lumină străbătea cearșaful imaculat și-i lumina o șuviță din superbul păr blond. Chipul ei, cu ochii Închiși, doar cu puțin mai palid decât de obicei, părea nespus de Împăcat. Părea eliberată de orice teamă; lui Michel i se părea mai fericită ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e Crăciunul ăl sfânt, fă, zi mare la casa omului. Am luat și primă... - Ce-mi făcu? Uite că ne făcu de-a rămas cu burta mare! Nu te bucuri? Își scosese mâna. O șuviță de sânge se prelingea pe cearșaf. Mantinela gemea ușor, ca și cum un șerpoi solzos intrase în ea și se zvârcolea nebun în burta ei, încercând să iasă și nu mai găsea borta pe unde intrase. Doar zvâcnea dând să se înalțe, speriat, flămând, răvășindu-i mitra, înfiorând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
simțeam oameni ca toți românii. Că ne bucuram de prima asta care am luat-o. Și uite, ce-ai făcut din bucuria noastră... Fărmăcata nici nu-l mai auzi. Începu să urle ca la mort. Ridică fata, o acoperi cu cearșaful, cu macatul, cu ce mai găsise pe pat și o zbugi afară. Țipa deznădăjduită: - Nu muri, prințesa mea! Nu mă lăsa chiar acușica, comoara vieții mele! Cum să mori, regino? Cum să ne lași, scumpetea scumpeților?! Nu vezi că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Să nu mă puneți să port togă, altfel nu mă interesează, spuse Hugo răspicat. Când MM m-a întrebat dacă vreau să-l joc pe Oberon, i-am zis că da, numai să nu încerce careva să mă-nțolească în cearșafuri. —Înțolirea-n cearșafuri suna mai mult a Macbeth, făcui eu. —Numele piesei scoțiene rostit într-un cimitir! Dă-te de trei ori peste cap și trage-i-o vicarului, ne sfătui Hugo. Altfel suntem toți blestemați. Mă ridicai în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
puneți să port togă, altfel nu mă interesează, spuse Hugo răspicat. Când MM m-a întrebat dacă vreau să-l joc pe Oberon, i-am zis că da, numai să nu încerce careva să mă-nțolească în cearșafuri. —Înțolirea-n cearșafuri suna mai mult a Macbeth, făcui eu. —Numele piesei scoțiene rostit într-un cimitir! Dă-te de trei ori peste cap și trage-i-o vicarului, ne sfătui Hugo. Altfel suntem toți blestemați. Mă ridicai în picioare, ștergându-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lungă tăcere, își dădu seama că era în picioare, lângă el. Își ridică ochii și trebui să facă un efort de necrezut ca să nu izbucnească în hohote de râs. Era ca o fantomă, acoperită din cap până în picioare cu un cearșaf vechi, căruia îi tăiase o gaură ca să-și poată scoate capul; o sperietoare autentică plină de pete de grăsime și de petece, o caricatură jalnică a fetei din reclamă. Făcu eforturi să se stăpânească și reuși să evite râsul. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rog, tu de ce râzi? o întrebă el. Ei? Ce știi tu de cărți de credit? Nu poți ști nimic. Nu se mănâncă. Și dacă nu se mănâncă, nu te interesează... Așa-i că am dreptate? Deodată rămase tăcut. Apa lipise cearșaful de trupul Piei și lăsa să se întrevadă vârful sfârcurilor, linia trupului și a sexului. Părul îi aluneca pe spate, negru și lins, iar chipul, șiroind, căpătase o subită și de nedescris frumusețe, cu ochii strălucitori, dinții foarte albi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îmbrăcaseră? Dar nici nu se excitase pentru cum era îmbrăcată Piá. Ci pentru exact acea cale de mijloc în care trupul ei apărea ascuns și prezent în același timp, acoperit și gol, apropiat și îndepărtat, vizibil, dar protejat de un cearșaf vechi, devenit tunică de fotografie publicitară. De multă vreme nu mai încercase o dorință atât de puternică precum aceea de a o lua în brațe, de a o scoate din apă și, încă șiroind, de a o răsturna pe iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se va mai sfârși până la țărmul mării. Banane, banane, și iar banane... Mii, milioane de banane! Un adevărat paradis pentru toate maimuțele din această lume. Visul de aur al Piei. Zâmbi când și-o aminti pe fată. O revăzu cu cearșaful ei îmbibat, cu părul ud, gura deschisă pe jumătate și cu ochii strălucitori. O văzu și în ziua sosirii ei, stând ca o maimuță, cu picioarele desfăcute, capul plecat și cu o înfățișare mai mult de animal de grădină zoologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în ziua sosirii ei, stând ca o maimuță, cu picioarele desfăcute, capul plecat și cu o înfățișare mai mult de animal de grădină zoologică decât de ființă omenească. Se schimbase mult în puțin timp! Se schimbase, sau era doar un cearșaf vechi ceea ce o făcea să pară schimbată? Nu învățase nici un cuvânt în cinci luni. „Banana“, asta era tot. Dar, de fapt, nu era vina ei. Cum ar putea învăța o limbă căreia nu-i cunoștea nici măcar un sunet? — Poate ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
capăt al camerei îl privi stăruitor: — Ăsta e motivul. Nu-i așa? Singurul care există. Nu e selva, nici libertatea sau zgomotul și poluarea... Nu-ți place să muncești. O privi câteva clipe și zâmbi batjocoritor. Dădu la o parte cearșafurile, își găsi pantofii sub pat și începu să se încalțe. Unde pleci? — La hotel, firește. Nu vreau să-mi petrec noaptea certându-mă. — Nu înseamnă că nu vrei să te cerți... Adevărul e că te doare să ți se spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Se întoarse spre Kano: Pot s-o iau? — E a ta, răspunse indigenul cu naturalețe și, întorcându-se cu spatele, se îndreptă cu José Correcaminos spre coliba mare. Îi privi câteva clipe și reveni la colibă. Desprinse de pe o grindă cearșaful vechi, o acoperi pe fată și luă pe sus trupul ușor. Căpetenia tribului și femeile îl priviră în tăcere. Când ieși cu povara și se îndepărtă, încetară să mai îngâne monoton și se întoarseră la ocupațiile lor, încheind chestiunea. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
yubani nu avea drept la un suflet, dar orice ar fi fost ceea ce a hrănit viața din trupul ei, se va odihni în pace pentru totdeauna, bucurându-se de căldura zilei, de lumina soarelui, de veselia culorilor. O acoperi cu cearșaful vechi și își aminti ziua în care a văzut-o pentru prima dată stând pe vine la umbra copacului și cealaltă zi, când a dorit-o mai presus de orice. Jaguarul răgi mai aproape decât oricând. Mirosul morții se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
foarte încet și eu aș vrea să opresc această șosea. Să o împiedic să mai înainteze fie și un metru... A sosit odată cu zorile. Mai întâi, a fost un zumzet îndepărtat, ca de țânțar care luptă să se strecoare sub cearșaf. Apoi, un huruit inconfundabil care creștea în intensitate pe măsură ce se apropia și, în sfârșit, un vacarm uitat, care a răzvrătit papagalii, a speriat stârcii, le-a făcut pe maimuțe să țipe de frică și pe toți patru să sară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vadă dacă nu se Întâmplă din nou. Dacă se Întâmplă, trebuie s-o Închid cât de repede și să storc hainele cu mâna. — Paola, asta trebuie să faci de fiecare dată când speli rufe? — Nu. Numai dacă sunt prosoape și cearșafurile alea de flanelă de pe patul Chiarei. Aici, se opri din vorbit și ridică degetul mare deasupra butonului când aparatul scoase un clic. Brusc, aceasta izbucni Într-o mișcare smucită și hainele dinăuntru Începură să se Învârtă, apăsate de peretele cuvei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spus familiei să vină și să-l ia la două. Brunetti se duse la ușă și-o Împinse În lături. Înăuntru, doar la câțiva metri de ușă, trupul lui Ruffolo stătea Întins, gol și expus, pe-o masă de metal. Cearșaful care-i acoperise corpul stătea crâmpoțit pe podea, de parcă fusese smucit și aruncat acolo. Brunetti făcu câțiva pași În cameră și se uită la tânăr. Cadavrul stătea cu capul Întors pe-o parte, așa Încât putu vedea linia zimțată din păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
recunoscu gura pe care o sărutase mai demult. Nădușit de sudoare, își întinse brațele spre ea strigând: ”- Așteaptă-mă!... Așteaptă-mă!... ” Sângele îi vâjâia în urechi... creierul său istovit, cu încăpățânare, repeta... ”Așteaptămă... Așteaptă-mă! ”. Si, agățat cu mâinile de cearșaf, se prăbuși ca într-un vis plutind... Când ridică privirea, o zări pe Vasilica în mulțimea care se pierduse în soare... Tocmai se trezi dintr-o toropeală lungă și grea, de friguri și vise stranii... Se cercetă. Acum i se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bun, jos, În sala de mese. După o vreme, obosiți să ne certăm, ne-am dus la culcare, bineînțeles, În patul meu. la un moment dat, văzând că nu-i răspund la avansurile discrete pe care mi le făcea pe sub cearșaf, Dodo s-a Îmbrăcat și a ieșit din cameră jignit. Ca de obicei, iubirea mea pentru el dispărea și revenea ca mareea. Uneori Îl iubeam din tot sufletul, pentru că avea urechi mari, pe a căror bordură se putea desena un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de focă. mă trezesc În toiul nopții bâjbâind după o pătură moale și pufoasă, care nu e de găsit nicăieri. Întotdeauna când dorm la ei uit să-i cer una lui Jacqueline la culcare. Singurul lucru de acoperit e un cearșaf subțire de vară, pe care eu și Jacqueline ni-l disputăm prin somn toată noaptea, trăgându-l când Într-o parte, când În cealaltă pe deasupra lui Jean-Claude, care doarme la mijloc. — În casa mea vor fi multe pături de lână
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
bun, jos, în sala de mese. După o vreme, obosiți să ne certăm, ne-am dus la culcare, bineînțeles, în patul meu. La un moment dat, văzând că nu-i răspund la avansurile discrete pe care mi le făcea pe sub cearșaf, Dodo s-a îmbrăcat și a ieșit din cameră jignit. Ca de obicei, iubirea mea pentru el dispărea și revenea ca mareea. Uneori îl iubeam din tot sufletul, pentru că avea urechi mari, pe a căror bordură se putea desena un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]