1,453 matches
-
vi s-a luat, cu orice armă, de vreme ce toate armele sunt bune în mâinile apăsătorilor. Faceți din fiecare casă o cetățuie, din fiecare femeie o eroină, din fiecare copil un luptător, luptați, luptați fără preget și, când cea din urmă cetățuie va fi luată, când cel din urmă voinic va cădea, când ultima armă va fi frântă, femeile și copiii să se urce pe culmile munților ca Luând fulgerul din nouri Și de sus din înălțime Să-l arunce-n ungurime
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
prin colaborarea cu Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Iași, Direcția de Sănătate Publică Iași, Colegiul Național „Garabet Ibrăielanu”, Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”, Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”, Școala „Ștefan Bârsănescu ” și Școala cu clasele I VIII Lunca Cetățuii.
CATEDRA DE BIOLOGIE. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Agheorghiesei Tatiana () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1838]
-
și tot ai putea bănui... Nu prea cred că taina va putea fi multă vreme păstrată. și atunci ducele ne va bănui pe noi de necre dință.“ Multe nopți petrecu Rishawa văzându-se parcă aievea aruncată pentru totdeauna În tainițele cetățuii din Gundelfingen. Odinioară reședință a familiei ducale, astăzi era un ultim loc de apărare și refugiu și o Închisoare temută despre care se povesteau lucruri Înfiorătoare. Nimeni nu tulbură Însă liniștea domnului ministerial Hildebrand și a soției sale. Cu timpul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
el știe cum, ca să Întărească pieptul bolnavului, să nu tușească și să i se deschidă rana din nou. Cotiră spre dreapta. Foarte curând, În fața lor se Înălță o movilă uriașă, pietroasă, un stouff cum spu neau localnicii, de pe care o cetățuie neagră și amenințătoare privea cu semeție către vale. Călugărul apucă pe drumeagul Îngust care ducea Într-acolo. — Unde mergi, frate Gregor? Întrebă Adelheid. Parcă era vorba de un preot? — Da, domniță, chiar acolo și mergem. Prietenul părintelui Constantius e capelan
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și cu o pânză deasă de păianjen. Abia stăpânindu-și dezgustul, Încercă să-l deschidă și, după câteva Încercări, Încuietoarea cedă și aerul proaspăt al nopții pătrunse În odaie. Prizoniera se aplecă În afară. Pricepu că se află În turnul cetățuii. Sub ea se căsca departe jos, mai degrabă se bănuia prin Întuneric, o prăpastie neagră și adâncă, parcă fără fund. În zare se vedeau, vagi, contururile mun ților. Deci fereastra nu dădea spre curtea cetății, ci În afară. Aducându-și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
era clădit direct pe colina abruptă, așa că la Înălțimea lui se adăuga și prăpastia stâncoasă. După razele palide ale soarelui, care abia reușeau să străpungă norii gălbui și triști, Își dădu seama că se afla În partea de sud a cetățuii. Undeva În apropiere trebuia deci să fie mânăstirea Sfântul Trudpert. Dacă le-ar fi putut trimite vorbă călugărilor... dar nu era sigură de loialitatea lor... După ce ducele Bertold cel bătrân hotărâse să-și aleagă lăcașul de Îngropăciune la Sfântul Petru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Martin Wellmer, În 150 Jahre Freiburger-und Breisgau-Geschichtsverein, Freiburg, 1976/1977. 11. Cunoscut și ca Bohemund al Antiohiei, unul dintre condu cătorii primei cruciade. Este menționat În toate cronicile cruciadelor (vezi Otto Henne am Rhyn, Geschichte der Kreuzzüge, vol. Iă. 12. „Cetățuia Zähringer, o ruină aflată În apropiere de Freiburg, a fost multă vreme locuința ducilor Zähringer, Înainte de a se con strui palatul de pe muntele Schlossberg. Înainte ca ducii Zähringer să se stabilească În Breisgau, exista acolo o așezare a nobililor alemani
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Zähringer să se stabilească În Breisgau, exista acolo o așezare a nobililor alemani [...]. S-au găsit și urme celtice chiar din epoca de piatră, cu ocazia cerce tărilor arheologice“ (Wildtal - Zähringer Burgă. După ce s-a clădit palatul de deasupra Freiburgului, Cetățuia Zähringer a devenit o În chisoare temută. 13. Palatul de pe Schlossberg a fost clădit de Bertold II În 1091. (Descrierea se poate citi În Leo Alexander Rickert, op. cit.ă. După cum stă scris În Chronicum Helveticum, și În multe documente ale
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și puțintică chemare spre cărările îndreptării”, era privită „cu ochi dușmănoși” de acei „ care aveau îndestulător motive de a se teme, că prin ridicarea românilor la o stare mai omenească se surpă temelia bunăstării lor materiale și li se prăbușește cetățuia privilegiilor politice.” Dr. I. Lupaș, 1916. ne spune că „un consilier din Cluj, Somlai, care era suprarevizor de ziare, nu s-a sfiit ai spune lui Barițiu, că prin foile lui propagă comunismul, căci, legile țării nu permit ca valahii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
munți de piatră sfărămicioasă. Flori nenumărate, buchete mari, grele, de sânziene umplu coasta muntelui și dau miros dulce. Ochiul boului și garoafe pătează ici colo tufărișurile. Fragi par boabe de rubine. După amiază, la băile Oglinzi, drept peste munte, pe lângă cetățuia Neamțului, prin albia unui puhoiu de munte care sfarmă piatra; o macină și o duce la vale. Suim prin poiana-lui-Ion Pietraru, vestitul hoț, o frumoasă poiană cu mesteceni rari, cu coaja albă, văruită parcă, prin iarba verde a poenii pătată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au mai rămas urmele unei vechi frumuseți. Pe la 3 1/2 pornim cu piciorul iar peste munte spre Varatec. Pe un drum nou, abia acum desfundat, peste nenumărate poduri, printre rariști, prin poeni din una se vede departe Neamțul și cetățuia înnaintăm mai mult în tăcere. Ici-colo câte un izvor; ici-colo câte o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, zburând ușurel la fața pământului; un huruit dulce și înnăbușit de turturea într-un desiș, în văi. În urmă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în albia stâncoasă. În cotu-i adânc tăiat, Soroca se înalță în etaje de vile și vii. Călătorul care vine din depărtările Podoliei, vechea așezare îi apare de dincolo ca o surprinzătoare viziune învăluită în abur de vis. La malul apei cetățuia medievală, a străvechilor străji sorocene, care păzeau hotarul moldovenesc, doarme într-o netulburată și adâncă melancolie. Pe maluri, între holdele pârguite de soarele de Iulie dincolo, ori între șiragurile de copaci dincoace, aproape nu se zărește mișcare. Peisagiul parcă dormitează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Lăutari dela Deva. "Ce te ții așa măreață? Parcă n-aș ști cine ești!" etc. Morile la stradă, pe apa Cernei, alăturea de prăvălii. Patriarhalism. Servitorul dela școala normală, care a apărat zestrea școlii, când a plecat directorul vechiu (ungur). Cetățuile, care se închid la ora 10. Petit Georgel, je vous envoie ci-joint une lettre de notre père Ecrivez à votre mère mais tachez d'écrire plus proprement. Vous écrivez comme un petit bébé. Dimi este parti mardi soir en excursion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu catârul, Nifon la trecerea unui pârău Agatanghelos Pahomie cu ideia și știința că trebue să arate cum se trece și catârul îl urmează Intrările la mănăstiri au grapă cu lanț care se ridică și se coboară, ca la o cetățuie. Xenodochion "odaia" din afară de mănăstire unde dorm cei care ajung după ce s-a ridicat puntea. Un călugăr veghează acolo și primește și ospătează pe întârziații în munte. psihiphisa = mozaic Zice Nikitos că la 6712 (1204) cruciații au prădat sfintele mănăstiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Putem îndrăzni a spune că el singur a văzut primejdia, ca Ioan când a avut visul de spaimă în ostrovu-i singuratic; dar contimporanii lui în afară de iluminați și cărturari l-au înțeles mediocru. Dacă zimbrul n-ar fi oprit repetat, în cetățuia lui de codru munte și pustie, pe marele vânător, El Tatâb și-ar fi putut lua timp ca să ajungă mai curând acolo unde numai moartea l-a împiedicat să ajungă. Calul său alb ar fi mâncat orz din pristolul dela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
văd multe animale care dimineața se nasc ca niște viermi și aleargă pe apă, la amiază fac aripi și zboară pe deasupra undelor, iar la asfințitul soarelui mor: efemere. * I. Cetatea-Albă, Akerman, Moncastro, pe malurile Nistrului. Are la o margine o cetățuie cu turnuri, un zid dublu și șanțuri adânci, făcută după moda veche, însă trainică. Mahalalele sunt mai mari decât orașul, iar casele toate sunt făcute de lemn. * I. François de Pavie povestește că de la Acherman a plecat prin Basarabia cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Tbilisi e străbătut de râul Kura. Deasupra râpei lui, pe stâncile granitice, casele vechiului Tbilisi se țin încă, de o mie două sute ori o mie cinci sute de ani. Câteva mănăstiri chiar la malul nalt al Kurei; alte biserici și cetățui se înșiră pe coasta muntelui. Orașul nou se întinde spre miază-noapte. Foarte frumos și impunător oraș. Clădiri mari s-au construit după revoluție, având caracterul gruzin. Kura a fost oprită în mai multe locuri, unde s-au construit hidrocentrale electrice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cotor e mai frumoasă decât Dubrovnic. Splendoare de biserici, una mai frumoasă decât alta; unele se ruinează, altele s-au ruinat. La catedrală tezaur de obiecte ale cultului catolic. Zidurile cetății împrejmuiesc până sus pe culme locul, cu fortificații și cetățui până în piscuri din vremea Bizanțului. Piață, stradele etc. ca la Raguza. Peisagiul măreț între munți impunători. În drumul de lângă Herțegnovi, am trecut pe lângă Perast "Orașul mort", cu insula morților a lui Böklin, țintirim și biserică între chiparoși și alături o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ieșit la ținut mai larg, și-a așezat tabăra lângă târgul Romani-Vasar, pe care aceia îl traduc „Târgul Roman”; acesta are întărituri din lemn, înzestrate cu val și cu șanț; îl scaldă râul Sereth; la malul lui se află o cetățuie de lemn, întărită mai mult cu straja ei, decât prin arta „militară”. Dlugosz scria și el că regele, ieșind din munți, a mers pe la Bacău - Târgul Romanului și Neamț. A ars tot ce a întâlnit în cale și a ucis
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Am primit și mustrări "logice" pe seama ei, ni s-a spus, cu temei, că așa ceva nu se poate face. Noi am făcut-o tocmai pentru că nu se poate face. Și din cauză că optzecismul devenise o provincie sufocantă, se baricadase într-o cetățuie de autoflatări. Poți fi parte dintr-o generație până pe la 30 de ani. După aceea însă, am mai zis-o, e caz clinic, caz de spital psihiatric (poate și literar) să mai rămâi acolo. N-am făcut chiar atâta militantism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
istoriei. Prologul lor suna cam în acest fel: „Apropiindu-se de Iași, călătorul din trenul care de puțin timp a coborât lunga pantă dinspre masivul frumos împădurit al Bârnovei și a trecut pe lângă două monumente istorice de evocatoare rezonanță - mănăstirile Cetățuia și Frumoasa - vede, chiar lângă linia ferată, o vastă incintă a cărei împrejmuire din cărămidă, deși înaltă, nu poate ascunde privirii un număr mare de ample clădiri. Călătorul străin de aceste locuri își dă repede seama că în fața ochilor săi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
18 km distanță de Huși. În această zonă au avut loc lupte între armatele rusești și cele turcești în 1711, la Stănilești, și în anii 1716-1718. Aproape de comuna Moșna, pe o colină, se află urmele unei clădiri care poartă numele Cetățuia lui Ștefan cel Mare, situată între satul Bosia și fostul târg Fălciu, o nouă atestare folclorică a amintirii marelui voievod moldovean în această zonă. Movila și moșia Răbâia sunt pomenite în diverse documente publicate de Gh. Ghibănescu. Istoricul menționează că
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
otomană în număr de 40.000 a trecut Dunărea și în câteva zile va ajunge la 50.000 de oameni. Dimitrie Cantemir a cerut ca soția sa, Casandra, însoțită de vornicul Iordachi Ruset, împreună cu boierii și slujitorii să plece de la Cetățuie spre Oituz, dar mai întâi „să purceadă în gios spre Huși, să zăbovască acolo, până or agiunge moscalii la Bugeac de s-or bate cu turcii”. La 18 iunie, țarul, care avea gradul de general-locotenent, și suita, constituind avangarda, au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
decât acela. Întorcându-mă în cartierul copilăriei, să spun că era o zonă a vechii Brăile tipic istratiană. Am evocat-o de altfel și altă dată, în fugă, când am scris un studiu despre autorul Chirei Chiralina. I se spunea Cetățuia și era delimitată, pe o latură a ei, de amin titul bulevard al Maicii Domnului, sau al Sfintei Marii, cum îi spuneau mai frecvent brăilenii, iar pe cealaltă de platoul înalt, deschis către Dunăre. Micile case care încadrau platoul erau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Nu procedam științific, de bună seamă, ci mă lăsam purtat în acele reconstituiri de im pulsu rile imaginației mele pe atunci mereu în fierbere, nu fără puncte de sprijin, totuși, în realitate: căci evoluam zilnic, parcur gând micile străzi din Cetățuie, pe itinerarii istratiene identi ficabile. Iar în apropiere era un alt cuprins istratian, Comorofca lui Codin, eroul cu trăsături romantice, uriașul cu suflet de copil, bestia miloasă. Comorofca era cartierul lipovenilor, creștini de rit vechi rusesc, al căror lăcaș de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]