2,711 matches
-
de noroi. Tatăl lui Jim trecu pe lîngă ei, cu ochelarii stropiți cu apă, Împingînd din fața lui noroiul negru. Apa Îi ajunsese la piept cînd Îl prinse pe ofițerul rănit de grad inferior care era purtat de șuvoi printre stîlpii cheiului. Îl duse Într-un loc unde apa era mai puțin adîncă, trăgîndu-l de o mînă, și Îngenunche sleit de puteri lîngă el, În noroiul uleios. Alți salvatori ajunseseră și ei la cuterul care se scufunda. Scoaseră ultimii marinari răniți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Tatăl lui Jim Îl tîra pe ofițerul rănit spre Întinderea de noroi. Epuizat, Îi dădu drumul și se prăbuși În apa mică a unui pîrÎiaș format din apa de scurgere de sub dig. Soldații japonezi de pe Bund alungau mulțimea departe de chei, obligîndu-i pe chinezi și pe europeni să coboare din mașini din ricșele lor. Mama lui Jim dispăruse, luată de lîngă el de coloana de camioane militare. Un marinar englez rănit, un tînăr cu părul blond-Închis avînd nu mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Petrel ajungeau la ei; colaci de salvare și scînduri, o bucată de pănză de tendă cu frînghiile atîrnînd, care semăna cu o meduză uriașă, scoasă din adîncuri de vasul de război scufundat. O rază de lumină aluncă de-a lungul cheiului, ca o ghiulea silențioasă. Jim se Întinse lîngă tatăl lui. Adunați deasupra lor, pe Bund, se aflau sute de soldați japonezi. Baionetele lor formau o palisadă de săbii care luceau În soare. 5 Fuga din spital — Mitsubishi... Zero-Sen... ah... Nakajima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și, zile În șir după aceea, japonezii au trimis scafandri la epavă, Încercînd fără succes să recupereze cutiile cu coduri. Curînd după ora zece, japonezii redeschiseră Bundul și mii de chinezi speriați și europeni neutri fură Împinși de-a lungul cheiului. Priveau În jos, la echipajul rănit al navei Petrel, și stăteau tăcuți, În timp ce steagul Țării Soarelui Răsare era Înălțat pe catargul vasului american Wake. Tremurînd lîngă tatăl lui În soarele rece de decembrie, Jim se uita În sus, la ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Petrel, și stăteau tăcuți, În timp ce steagul Țării Soarelui Răsare era Înălțat pe catargul vasului american Wake. Tremurînd lîngă tatăl lui În soarele rece de decembrie, Jim se uita În sus, la ochii lipsiți de expresie ai chinezilor strînși laolaltă pe chei. Erau martori la totala umilire a Puterilor Aliate de către Imperiul Japoniei, o lecție la obiect dată tuturor celor care nu erau dornici să intre În Sfera de Coprosperitate. Din fericire, cîteva ore mai tîrziu, un grup de oficialități de la Ambasada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din băncile străine și din clădirile comerciale, ducînd mașini de scris și cutii cu dosare. Jim pedală În jos spre Bund, care era dominat acum de corpul masiv al crucișătorului Idzumo. Era ancorat la vreo patru sute de metri depărtare de chei, cu vechile coșuri proaspăt vopsite, cu turelele tunurilor acoperite cu pînze care fluturau. La mică distanță În amonte, se afla nava americană Wake, purtînd acum steagul Soarelui-Răsare și avînd imprimate caractere japoneze În culori vii la prova și la pupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se refugiaseră marinarii răniți de pe nava Petrel și unde Îl văzuse pentru ultima oară pe tatăl său, pe lîngă debarcaderele unde acostau șampanele și pe lîngă piața de pește unde chefalul palid era expus printre liniile de tramvai, pînă la cheiurile din Concesiunea Franceză unde Bundul se sfîrșea În debarcaderele funerare și docurile din Nantao. Acolo nimeni nu-i făcea nici un rău. Această regiune de golfulețe și depozite de gunoaie era plină de carcasele corăbiilor cu opium, de hoituri de cîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe deasupra capetelor lor. Ajutat de tatăl său, Jim Înălțase zeci de zmeie din grădina de pe Amherst Avenue. Era fascinat de zmeiele dragon, care pluteau În urma alaiurilor chinezești de nuntă și a convoaielor funerare, precum și de zmeiele de luptă Înălțate de pe cheiurile de la Pootung, repezindu-se unele asupra celorlalte, cu linii ascuțite ca lama și Îmbrăcate În sticlă pisată. Dar cele mai bune erau zmeiele care purtau oameni, pe care tatăl lui le văzuse În nordul Chinei, cu o duzină de funii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Împinse deoparte și Încercă să-l țină drept pe domnul Maxted. Întunericul și rîul vîscos Îi amețise pe amîndoi și, În orice moment, puteau cădea peste șine. Conduși de cele trei camioane, prizonierii părăsiră calea ferată și se adunară pe chei, lîngă magaziile În ruină. O sută de prizonieri rămăseseră În urmă, pe drumul pietruit prea obosiți să continue și resemnați față de orice viitor le pregătiseră japonezii. Stăteau În ploaie, sub taluzul căii ferate, urmăriți de soldații cu pelerinele șiroind. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Doctorul scormonește-rahat? — Ăsta-i, domnule Tulloch. Am scormonit rahatul pentru doctorul Ransome. Trebuie să mă duc la Shanghai să-i găsesc pe mama și pe tata. Am avut un Packard, domnule Tulloch. — A scormonit ultimul rahat... Tulloch scoase inelul de chei al sergentului Nagata din punga cu muniții a revolverului. Era Încă nedecis dacă să-l primească pe Jim În lagăr. — Un Packard? Bună mașină... Descuie poarta și Îi făcu semn lui Jim să intre. Auzind zăngănitul lanțurilor, englezul cu mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Shanghai. Peste cîteva zile, va fi ospătar de vinuri la hotelul Cathay, servindu-i cu grație pe ofițerii americani care vor coborî pe țărm din crucișătorul ancorat la Bund. După ce Basie și ceilalți bărbați plecară, dispărînd printre depozitele ruinate de pe chei, Jim studie revistele de pe scaunul de lîngă el. Era sigur acum că al doilea război mondial se terminase, dar oare Începuse al treilea? Uitîndu-se la fotografiile din ziua debarcărilor, traversarea Rhinului și capturarea Berlinului, simți că ei făceau parte dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ultimul război care va decide viitorul planetei. Jim Își șterse sîngele de pe volan, timp În care reîncepu tirul de pe malul Pootung. De patru zile, nasul lui sîngera și se oprea. Înghiți sîngele și urmări șoseaua deschisă care se Întindea de la chei pînă la stadionul Îndepărtat. La o sută de metri de Buick, doi milițieni chinezi se urcară la pupa submarinului de lîngă plajă. Cu puștile atîrnate pe umăr, ignorară lupta de peste rîu și merseră pe punte pînă la parapetul tunurilor. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pestriț al nopții. Mii de chinezi umpleau piața, umblînd printre limuzine și tramvaie, jeep-uri și camioane militare americane și o hoardă de ricșe și trăsurici. Împreună urmăreau militarii americani și englezi intrînd și ieșind din hotelurile de pe Bund. La cheiurile de lîngă Arrawa, ascunși sub corpul vasului, marinari americani veneau pe uscat de pe crucișătorul ancorat În mijlocul rîului. CÎnd coborau din bărcile lor de debarcare, le ieșeau În Întîmpinare chinezi, bande de hoți de buzunare și conducători de trăsurici, prostituate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim ar fi dorit să le explice părinților săi tot ceea ce el și doctorul făcuseră Împreună, dar mama și tatăl său trecuseră prin propriul lor război. Cu toată afecțiunea lor pentru el, păreau mai bătrîni și foarte departe. Jim traversă cheiul lîngă care stătea ancorat vasul Arrawa, uitîndu-se În sus la jurnalele de actualități proiectate deasupra mulțimii serii. Cel de al doilea ecran, din fața hotelului Palace, era acum alb, imaginile sale cu lupte de tancuri și armate care salută erau Înlocuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
hîrtie se scuturau În curentul iscat de un avion care ateriza, transportînd marinari de pe crucișătorul american. Florile formau o ghirlandă plutitoare În jurul coșciugului, care Își Începea lungul drum spre estuarul rîului Yangtze, pentru ca apoi să fie readus de flux printre cheiuri și bancuri de nisip și Împins din nou spre malurile orașului Îngrozitor. PAGE FILENAME \p D:\Attachement\vasi\Imperiul Soarelui.doc PAGE 26
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-i bâlbâit ca regele?” Și tu Îți Închipui cum poate fi un rege bâlbâit, mănânci orez cu lapte, și privești În continuare funeraliile. Ieri ai fost cu liceul să treceți prin fața catafalcului. V-ați așezat la coadă către prânz, pe cheiul Dâmboviței, peste drum de Teatrul de Operetă și abia către seară ai intrat În Palatul Republicii, unde erau catafalcul și sicriul. Totul a durat câteva secunde, nu ai văzut nimic, decât coroane și pe tovarășii care stăteau drepți de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
locul lor la vedere. —E cineva aici? Întrebă Ruby ca să se asigure. Nici pâs. Se furișă Înăuntru, ferindu-se de gălețile și de mopurile din cale. Simți un miros puternic de dezinfectant În nări. Aruncă o privire la rândul de chei de pe cuier. Cheia de la biroul lui Jill era chiar ultima. De ea atârna o etichetă pe care scria numele ei. Felicitându-se În gând pentru dibuiala de care dădea dovadă În jocul ăsta de-a detectivii, se Întoarse pe călcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se fac un romancier și un cititor deopotrivă, cu roluri interschimbabile, și anume tribulațiile lui U. Jugo de la Raza (nume sub care, potrivit chiar explicațiilor lui Unamuno, se ascunde însuși autorul): acesta, rătăcind prin fața șirului de tarabe ale buchiniștilor de pe cheiurile Senei, găsește o carte care, de la început, îi oferă un avertisment fatidic și înspăimântător: cine o va citi va muri odată cu ultimul ei cuvânt. Cum să continue și cum să-l scoată pe eroul său din această provocare metafizică ineluctabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pentru a trăi în sine însuși, pentru a fi el însuși. Sau mai bine zis pentru a evada din eul său necunoscut și de necunoscut până și lui însuși. U. Jugo de la Raza, rătăcind pe malurile Senei, de-a lungul cheiurilor, printre tarabele buchiniștilor, dă peste un roman care, de cum a început să-l citească înainte chiar de-a-l cumpăra, îl cucerește neobișnuit de intens, îl scoate din sine, îl introduce în personajul romanului - roman al unei confesiuni autobiografico-romantice -, îl identifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fierbințeală în ceafă și frig în tot corpul, picioarele îi tremurară și-n minte îi apăru spectrul anginei pectorale de care fusese obsedat cu ani în urmă. Cartea îi tremură în mâini, fu nevoit să se rezeme de taraba de pe chei și-n cele din urmă, punând volumul în locul de unde-l luase, se îndepărtă, de-a lungul fluviului, spre casă. Simțise pe frunte suflul pe care-l stârnește fluturarea de aripi a Îngerului Morții. Ajunse acasă, în casa lui trecătoare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fi trebuit să urmeze a fost că într-o bună zi bietul Jugo de la Raza n-a mai putut rezista, a fost învins de istorie, adică de viață sau mai bine zis de moarte. Trecând pe lângă taraba cu cărți de pe cheiurile Senei, a cumpărat cartea, și-a vârât-o în buzunar și a rupt-o la fugă de-a lungul fluviului, spre casă, ducând cartea cum duci un lucru de furat, temându-te ca nu cumva să-ți fie și ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
liniștit, se sculă și contemplă o clipă scrumul cărții fatidice a vieții sale. Și scrumul acela i se păru, ca și apele Senei, o nouă oglindă. Chinul i se reînnodă: cum avea să se sfârșească istoria? Și se duse pe cheiurile Senei ca să caute alt exemplar, știind totuși că n-avea să-l găsească, și de ce n-avea să-l găsească. Și suferi că nu-l putea găsi, suferi de moarte. Se hotărî să întreprindă o călătorie prin lumile astea ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se înșela. Înainte de America fusese greu, dacă voiai să îi dai un calificativ. Dar America era într-adevăr numai lapte și miere. Am fost fericit să mă aflu aici. —Povestește-mi. De unde să încep, doctore? De la acea primă dimineață pe chei? Nu prea cred. Nu i-am spus nici soției mele despre asta. Sau ar trebui să încerc să îți explic întâlnirea neverosimilă, una la un milion, ce a urmat, când credeam că jocul s-a terminat înainte de a începe? —Amsterdam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
i-am spus nici soției mele despre asta. Sau ar trebui să încerc să îți explic întâlnirea neverosimilă, una la un milion, ce a urmat, când credeam că jocul s-a terminat înainte de a începe? —Amsterdam, a spus bărbatul de pe chei când a văzut eticheta de pe valiza mea. Poate îl știi pe tatăl meu. Eram rezidenți americani acum, liberi să mergem unde voiam, dar tot ne agățam unul de altul din teamă, din obișnuință sau suspiciune. Sau cel puțin așa făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
făceau ceilalți. Eu mă grăbeam să scap de acolo. Dar se așezase în fața mea, acest vestigiu al trecutului meu, deși atunci nu eram conștient de asta. Auzisem de el, dar nu ne întâlniserăm niciodată și, stând față în față pe chei, am crezut că este doar un alt refugiat. Prin toată Europa, prin toate țările, oamenii treceau cu greu prin garduri de sârmă ghimpată, străbăteau țări întregi, se întorceau în cartierele bombardate ca să întrebe iarăși și iarăși. Ai fost în lagărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]