2,433 matches
-
smoala, gâtul mi s-a strangulat. Am băut o seară întreagă apă minerală. Nu am putut să înghit nimic. Mi-era frică să casc gura ca să nu iasă afară plânsul pe care-l oprisem undeva, la mijlocul gâtului. Cristophe era dezolat. Chelnerii perindau alte vitrine prin fața mea, presupunând că nu-mi place oferta. Singurul lucru pe care i l-am comunicat generosului coleg elvețian a fost: - Mă simt ca la carnaval și știu că mâine se termină. Mă întorc în lumea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
seminar „Pedagogie des Philosophes” din sătucul de lângă Lausanne. Să trec peste ce însemna sat. Și peste faptul că era septembrie și frunzele nici nu aveau timp să zacă pe alei două secunde. Venea câte un tip, de ziceai că-i chelner de mare casă, și le strângea imediat. Fumam afară. Era așa de curat, că îngropam mucul țigării în pământ. Aveam seminarii zece ore pe zi. Franțuji de la Sorbona îi priveau pe cei de la Geneva ca pe niște provinciali. Swițerienii păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
seara târziu mă plictiseam de moarte. Televizorul meu din perete nu putea fi deschis. N-aveam pe ce apăsa. Iar cu franco-swițerienii nu făceam „ieșiri” fiindcă nu aveam bani. Mâncarea era inclusă în prețul sejurului plătit de universitate. Băutura, nu. Chelnerii mă întrebau ce doresc să beau. Eu ziceam: simplement de l’eau. Franco-swițerienii mă credeau puritană și nu voiau să-mi rănească specificul cultural, așa că nu mă îmbiau la vinul lor. Petrit albanezul era mai spontan. Cerea ce voia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
deștept în care ne descurcam noi, pe vremea lui Enver Hodja și a lui Ceaușescu, astfel încât să driblăm statul comunist la rația de alimente. Stăteam cu spatele la hotel, la sorbonezi, la lausanezi, la merçi infiniment madame pe care mi-l spuneau chelnerii când ceream simplement de l’eau și mai ales la occidentalul acela gol, cu telecomanda în mână. Cu spatele la viața lor de laborator artificial și la istoria lor călduță. Și spuneam tribului meu (în cazul de față, albanezului), asemenea lui Vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ca pe vremurile boierești. Eu mândră, înțepată și stresată. Mă agitam întruna, nu-mi găseam liniștea, eram supărată pe colegi care nu mișcau un deget, dar făceau mofturi. Mă uitam la ei cum dansează, îi număram din ochi, supravegheam sosirea chelnerilor și succesiunea meniurilor, primeam profesorii și îi conduceam la locul lor. No food, no drinks, no dance, no fun! Mă agitam ca o chivuță care răspunde de o nuntă întreagă. Târziu, cam pe la unu și ceva noaptea, a venit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de o nuntă întreagă. Târziu, cam pe la unu și ceva noaptea, a venit un profesor. L-am preluat și l-am așezat lângă mine, ca să mă asigur că i se va servi tot meniul, că de, eu aveam autoritate asupra chelnerilor. Mă cam irita că părea întors pe dos. Am insistat să-mi spună de ce. - Nu cred că ai vrea să afli. - Ei, totuși, dom’ profesor, dacă nu e prea personal. A tăcut, dar eu nu-mi mișcam ochii de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
crâșmă, la BDLU (bufetul de lângă universitate), și beam în neștire, până picam cu capul pe masă. „Bă, Miclea, de la mine o să înveți logica, dar n-o să înveți cum să trăiești. O să te ratezi și tu ca și mine, învățând pe chelneri logica. Băă, chelner, ia vină-ncoace. Fii atent: un cretan spune: Toți cretanii sunt mincinoși. Cretanul minte sau nu minte, zii, creti!” „Pe asta o știu, dom’ profesor, zâmbea ăla, tâmp, mi-ați mai spus-o săptămâna trecută și ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bufetul de lângă universitate), și beam în neștire, până picam cu capul pe masă. „Bă, Miclea, de la mine o să înveți logica, dar n-o să înveți cum să trăiești. O să te ratezi și tu ca și mine, învățând pe chelneri logica. Băă, chelner, ia vină-ncoace. Fii atent: un cretan spune: Toți cretanii sunt mincinoși. Cretanul minte sau nu minte, zii, creti!” „Pe asta o știu, dom’ profesor, zâmbea ăla, tâmp, mi-ați mai spus-o săptămâna trecută și ați zis că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Auzi, bă, ce a înțeles ăsta, labadox! Oare chiar așa de beți am fost data trecută sau așa a înțeles el? Zii, tinere coleg, care-i definiția primitivă pentru labadox?” „Un lăbar doxat dom’le.” „Ha, ha, bună, bunăăă, zicea chelnerul. Mă duc să vă aduc niște chiftele de pește, dom’ profesor, că ați băut trei sticle și n-ați consumat nimic, și mă vede șefu’ dom’le, nu vă supărați, știți că n-am voie să servesc băutură fără mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
femeie, că este ceva în neregulă cu asta. Prima întâlnire s-a produs la Baku, capitala Azerbaidjanului, în 1990. Locuiam în hotelul central, cel de lângă parlament. În holul hotelului, cu excepția turistelor europene, singurele femei, nu erau decât bărbați azeri: recepționeri, chelneri, oameni de serviciu și pur și simplu localnici care veneau în hol să privească femeile accesibile vizual, cele europene. Și asta după șaptezeci de ani de comunism și de egalitarism tovărășesc între femei și bărbați. Stăteau ore în șir cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Halloween, inclusiv un tip uriaș într-un travesti de blondă vampă și decoltată de tot hazul. Cei de la masa mea erau fericiți: „Noi nu avem costume, da’ avem o prietenă născută în Transilvania”. (Calhoun și Pamela). I-au spus și chelnerului, râzând să se prăpădească! Toți cei de la masă am stat cu gâturile înțepenite sau balansând pe ritm. Am și mâncat ceva și am băut un vin roșu. Cred că pot generaliza: vinul roșu este băutura feministelor, vezi Jean, Pamela și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
organizam și eu, din când în când, mese în ambasadă pentru șefi de misiuni, directori din ministere, oameni de afaceri, membri ai diasporei. Mobilizam toate tovarășele, inclusiv soția, discutam un meniu, apoi pregăteam totul în ambasadă, fără restaurante, bucătari sau chelneri. Saloanele ambasadei erau primitoare, grădina arăta splendid după plantările de trandafiri și palmieri inițiate de subsemnatul, aveam încă servicii de masă de porțelan și tacâmuri de argint masiv (aveau să fie ulterior trimise în țară, la ordinul expres al "tovarășei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
5tc "Capitolul 5" Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Baked Alaska Dragă Anna, Sper că ai avut un weekend „bun“. Dacă te vezi cu Rachel spune-i te rog că Baked Alaska e un desert minunat. Chelnerii aprind lumânări și sting toate luminile când îl aduc în sală. După cum știi, nu sunt o femeie care să „dea apă la șoareci“ ușor, dar, când s-a întâmplat asta în ultima noastră seară în Portugalia, arăta așa de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de față. Până acum mă ținusem departe de băutură pentru că mi-era teamă că s-ar putea să-mi placă prea mult. Se pare că avusesem motive. În timp ce ștergeam drojdia de șampanie de pe bărbie, mi-am dat seama că un chelner stătea răbdător lângă mine, așteptând să-mi întindă meniul. Oh, Doamne, îmi cer scuze, mulțumesc, am murmurat, gândindu-mă: Poartă-te normal, poartă-te normal. Jacqui îmi spunea cât de greu e să pui mâna pe un Labradel, erau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să intre la tipar. Dă-mi voie să-ți arăt despre ce e vorba. Am bătut din palme (chiar mi-a plăcut partea asta, m-am simțit ca unul din băieții răi dintr-un film cu James Bond) și un chelner cu mănuși albe a adus pe o tavă o cutiuță mică și grea pe care i-a prezentat-o. (Repetasem mișcarea de mai multe ori înainte.) Cu ochii mari, Blythe a luat-o, a deschis-o, a rămas uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sula lui. După aia... — Doamne. Și unde erați în clipa aia? Împreună în pat? — Aici, în bucătărie. A venit în timp ce tu erai plecat. Mi-am turnat de băut și am spus calm: — Toată lumea se dă la tine, Selina. O fac chelnerii din restaurante. O fac bărbații pe stradă. Închise ochii și începu să râdă. Apoi redeveni serioasă. Dar, după câte se pare, e prietenul tău, spuse ea. — Toți prietenii mei își încearcă norocul eu tine. — Tu nu ai nici un prieten. — Terry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pot să înțeleg. Nu-mi place când nu pot să înțeleg lucrurile. Într-adevăr, lamentabil de neinformat, Fielding Goodney. Zâmbetul prin care își autoreproșa scăparea era inocent. Apoi se întoarse hotărât și făcu semnul V, ținându-și mâna întoarsă spre chelnerul aflat mereu la datorie. Alte două sticle de Red Snapper au apărut imediat. Am făcut comanda. Fielding ținea meniul de un roșu aprins (din mătase, împodobit cu un chenar din fir care îmi amintea mie și degetelor mele de Selina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fost multe, și nu cu mult mai rele. Iisuse, și eu fac la fel de rău? Și eu dau dovadă de o asemenea fragilitate concertată și repetitivă? îndesă în el patru cocteiluri. Provocă o altercație de neînțeles cu șeful de sală. Un chelner se prezentă grăbit, aducându-i o farfurie cu supă fierbinte. Meadowbrook îi răsturnă conținutul incandescent în propria-i poală, slobozind un urlet atât de inuman, încât pisica restaurantului (o persană adormită, apatică) țâșni ca un kamikaze printr-o vitrină aterizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
credit, Meadowbrook a făcut marea ispravă de a prelua nota de plată. — Din care scădem supa! avertiză el. Cartea îi fu adusă înapoi pe o tavă de argint. Era ruptă în patru bucăți. — Mor aici, spuse Meadowbrook. — Fără acoperire, rânji chelnerul. — Doamne, hai să mergem. Ăsta am fost eu. M-am ridicat La fel și Fielding. — Ai fost respins, Chris, spuse el și trase două hârtii de cincizeci din clema lui de aur. * Există o intuiție în timp ce, aflându-te în taxiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
încordat? Poate nu chiar așa de încordat... Luam prânzul la o cabană cochetă de lângă Bank Street din West Village - autorizată, cu siguranță, să vândă băuturi alcoolice, dar cu o înclinație pentru mâncarea, sănătoasă, pentru mâncatul atent, pentru macrobiotică și longevitate. Chelneri și chelnerițe pândeau fantomatici de prin ungherele de lemn. Uite-l pe Hansel. Uite-o pe Gretel. Se mișcau în hainele lor albe ca niște medici și surori. Mâncarea pe care o aduceau era administrată ca un medicament, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în Londra. Dacă Doris Arthur termina scenariul înainte de termenul stabilit, el putea să mi-l expedieze prin poștă în 24 de ore. Între timp, a promis Fielding, va închiria un etaj sau un studio și va face vizionarea pentru figuranți - chelneri, dansatori, gangsteri. — O să ne distrăm grozav când o să ajungem aici, a spus el. Viitorul e cât se poate de luminos, moșule. Ne-am îmbrățișat, într-o strângere puternică, lipindu-ne obrajii - dar fără implicații sexuale, firește. Doamne, cum mai aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oferindu-i partea cea mai puțin seducătoare a mea. Părul rărit? Da. Spaima provocată de dinți - activă. Groaza pe care mi-o provoacă inima: incandescentă. Nu plutea nimic în aer. I-am răsturnat un coniac în poală. Am înjurat, iar chelnerii și-au râs de mine și m-au înșelat. Încet dat irefutabil, m-am bășit în taxiul care ne ducea înapoi la apartamentul ei dublu. Limba îmi era ca un frazzfurter carbonizat. Pe la jumătatea drumului, însoțit de plecăciunile portarului - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
terminat tot ce a fost între noi, am spus eu. N-am vrut să periclitez relația noastră de afaceri - colaborarea noastră artistică. * Fielding Goodney își îndreptă manșetele și sorbi din vin. Izbucni brusc în râs, dezgolindu-și măselele bombate. aceiași chelneri în fracuri, aceleași meniuri împodobite cu chenare și aceleași antreuri de douăzeci de dolari, aceiași mari gangsteri și femei reci și strălucitoare - atmosfera obișnuită. Am reușit să mă hotărăsc: era singurul fel de mâncare al cărui nume îl puteam pronunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Spunk... Dea. Nu-i așa că e tare de tot? Acum două zile l-am luat la Blithedale și i-am făcut cinste cu un prânz la cantină. În timp ce se încrunta la meniu, s-a pus într-o situație neplăcută față de chelnerul pletos care încerca să-și comande salata. A ieșit la iveală, după multe bâlbâieli și corecturi, că bietul copil nu prea știe să citească. Era cât pe ce să leșin de jenă și duioșie și am mai remarcat cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
avea nici un strop de strălucire - cu încălțări modeste, unii printre ei, și în mare nevoie de smacuri și intervenția coafezelor în valoare de câteva miare bune. În jur, doar trăncăneala și vorbe de clacă, strânse în jurul șampaniei bune, tartinelor dichisite, chelnerilor în smoching, banilor, printre care mă strecuram liber ca apa, în timp ce împărțeam zâmbete stranii, semne din mână sau țipete. Toți păreau să discute despre actorie, și încă în termeni foarte specializați - muncă, odihnă, disponibilitate, vizionări, proiecții și toate celelalte. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]