1,350 matches
-
confidențiale. Nu le puteam folosi în lucrări, însă erau extrem de necesare pentru a avea o imagine cât mai apropiată de realitate și cât mai complexă. Cum oaspeții noștri urmau, în majoritatea cazurilor, să se întoarcă în țară și să fie chestionați de Securitate în legătură cu cei pe care-i întâlniseră în Occident, aveam mare grijă să nu-i expunem inutil. De multe ori, numai un număr limitat de persoane știau despre prezența unui scriitor sau a unui artist la München. Întâlnirile și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
acest motiv, cititorii mei - câți or fi - vor fi de bună seamă surprinși, mai ales că după Mut la Humanitas a apărut Noaptea lui Iuda, cea mai bine receptată carte a mea. Deci, în ciuda aparențelor, prin romanul asupra căruia mă chestionați nu am închis conturile cu literatura. Spun aceasta deși de fiecare dată când mă apuc de un roman simt o mare greutate și mă întreb ca orice autor lucid, la ce bun? Dar uite că procesul de iluzionare funcționează în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
ei de Normală și prin Învățătoare necolege de Normală, mama și-a făcut o rețea - așa-i zice ea; pe tot cuprinsul Basarabiei și al Bucovinei, Învățătoarele țin-legătura: cum află unde, de undeva, că s-a Întors un ridicat, Îl chestionează (ca pentru Monografie): unde-a fost, cu cine, despre cine a auzit că a mai fost, unde crede că a fost dus - și Își dau telegrame. (Întrebare - În două puncte, primul: Cine și când a inventat telegrama-la-Români? Răspuns: Învățătoarele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lângă o ciurdă de vaci și a vorbit cu o găină. Ultima ispravă a fost consemnată sâmbătă, în comuna mureșeană Iernut. Acolo, la o fermă de păsări, premierul a luat în brațe o găină și a dus-o aproape de ureche. Chestionat despre ce a "discutat" cu galinaceea, Năstase a replicat: "Am întrebat-o cu cine votează și mi-a răspuns clar cu PSD". Cum o fi reușit premierul să convingă găina de la Iernut să țină cu "aripa Năstase"? Există trei variante
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
și rigori, ori mutilări, ori măcar metamorfoze. Transformând arta dansului contemporan într-un performance (o punere în discuție a realității socio-politice care își lasă în felul ei amprenta asupra corpului, dar și a manierei de reprezentare a corpului în mișcare, chestionând în egală măsură și posibilitățile dansului contemporan). Iar dacă în Outcome, corpul rezistă neafectat (chiar dacă dincoace) de cadrul metalic folosit ca element de decor, în Punct fix, contextul reprezentat scenografic prin foliile de plastic (de tipul celor folosite pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
cu orice preț cu cei de acasă. Totul amestecat cu sos gras, ce se scurge din kebaburile arăbești. Obiectul principal al acestor rânduri este însă un reportaj din Iași, pe care tocmai l-am ascultat la Radio Delta RFI. Sunt chestionați șefii Direcțiilor de Cultură de pe la prefecturi și primării, cu privire la starea jalnică a maselor (de exemplu, 80% dintre cei din mediul rural spuneau că dacă ar veni la Iași în vizită, ar intra în Mall și nu la teatru sau film
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
George Emil Palade - cu care sunteți și rudă - sunt doar câteva din numele de rezonanță cu care v-ați încrucișat destinul. În ce măsură v-a înrâurit transferul de informații spirituale și sentimentele dintre dumneavoastră și această elită a spiritualității noastre ? Îl chestionează Tase Dănăilă pe C. D. Zeletin în Tecuciul literar-artistic, II, 10, pp. 4-6, ianuarie 2008, convorbire transpusă în 2011 și în volumul C.D. Zeletin - 75 - Omagiul Academiei bârlădene Președintelui ei de onoare, Ediție alcătuită de Prof. Elena Monu, doctor în
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
și desigur el nu mai putea face nimic. În fine, a fost chemată și Ana, care numai după câteva minute a ieșit plângând în hohote. Din păcate, intențiile lor nu s-au oprit numai la Vasili ; au ținut să o chestioneze și pe Minodora. Erau foarte bine informați despre "școala" pe care o urmau copiii cu Marina Pavlovna și despre nivelul cunoștințelor lor. Minodora mea, care împlinise în primăvară doispre-zece ani, era înfloritoare. După ce trecuse prin tunsoarea "zero", părul auriu, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fusese, n-am reținut. Nu mi se părea deloc important să observ cine este în cofetărie. Deci, cine fusese? Ritmul întrebărilor, se întețea, era clar, începea din nou tangajul. Vâltoarea indignării îi luă din nou suflul. Cu ce drept o chestiona? El o privea intens, cu nările dilatate. Cu degetele bătea darabana pe marginea fotoliului. Cred că fuseseră doi liceeni la o masă, spre mijloc, da. Imposibil, la ora patru, când ieși tu de la birou nu aveau ce căuta liceenii acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trapă și așteptă să se asigure că aude ventilatorul funcționând. Apoi se Îndepărtă. Nu erau aprinse decât câteva lumini În habitat. Norman observă mai multe șiruri de bule Îndreptându-se spre suprafață, provenind de la cilindrii fisurați. — Cum te simți? Îl chestionă Beth prin intercom. — Bine. Auzi, tu știai că habitatul nostru are fisuri? Arată mai rău decît În realitate, crede-mă. Norman ajunsese Între timp la marginea habitatului și studia cei o nouăzeci de metri de teren deschis care-l separau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nevoit să admită că se simțea mai bine acum că apucase să doarmă câteva ore. Zâmbi. — Ai mâncat tot ce era de mâncat? — N-a mai rămas nimic de mâncare, Norman. — Știu. — Atunci de ce pui o astfel de Întrebare? Îl chestionă ea cu seriozitate. — A fost o glumă, Beth. Aha. — Doar o glumă. Știi, o reflecție ironică asupra situației noastre. — Înțeleg, spuse Beth, concentrată asupra ecranului. Apropo, ce-ai aflat despre balon? — Ce balon? — Balonul de suprafață! Ce, ai uitat? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
i-am întrebat, i-am criticat, i-am lăudat la rigoare, dar n-am catadicsit să scot o cărticică "de gen", m-a furat literatura originală. Am scris și trei volume de proză, mai multe de versuri. M-oi fi chestionat pe mine însumi despre "ce-i poezia", dar nu m-am luat prea în grav... O fi și poezia, ca și alte genuri, un fel de a te rosti, de a te exprima, de a te întreba de câte și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Paris există un clan al „gardienilor de imobile” de origine portugheză. Și domnul Busbib vorbește cu un ușor accent străin, dar n-am îndrăznit niciodată să-l întreb dacă este sau nu portughez. nici el de altfel nu m-a chestionat în privința originilor mele. Deseori însă m-am întrebat cum de și-a dat seama care este adevărata mea profesie. Probabil din cauza programului meu destul de dezordonat. Cînd un om nu are nicio oră fixă de respectat, nici pentru plecarea la un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
va duce la direcționarea opțiunilor scriiturii mediatice, deci la anularea unei prese libere dorită de jurnaliștii primelor tiraje post-decembriste. O presă democratică, liberă nu trebuie să aștepte ordine, indicații de sus. O presă liberă trebuie să formeze oameni liberi, să chestioneze guvernul 73. Din perspectiva discursului religios, libertatea este și ea prezentată în haina teologică, așa cum poate fi observat din articolul părintelui Alexandru Hotăran, "Libertate și autoritate", din "Adevărul", pagina I a ediției de sâmbătă 24 februarie 1990, din care cităm
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
pe chip urmele spaimei prin care trecuse în acele zile, se uita într-o parte, nu întru totul sigur că primejdia nu-l mai pândea și n-avea să fie și el prins și închis. Cică la U.C.B. îl chestionaseră: "Ai fost legionar?" "Am fost!" "Ai luat parte la rebeliune?" "N-am luat." "Te angajăm, dar dacă se dovedește că ai luat, dacă te caută armata, nu răspundem." Armata ne căutase și pe noi în școală, care își deschisese cursurile
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
revărsa continuu că auzise de venirea unui "scluptor". Sculptor, l-am corectat eu. Și se gândise că fiind eu un oaspete de seamă, poate îl ajutam cu o vorbă bună pe lângă Moașa. ― Știți cine-i Moașa, nu-i așa? mă chestionă. Am dat din cap. Ei bine, domnule scluptor, nu mai e de trăit aici, se porni el pe un ton plângăreț, explicîndu-mi că avusese o colivie cu un canar. Asta era toată averea mea. Într-o noapte, Tuberculosul, care e
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
împingînd de pe masă lampa mea cu spirt, ca să-și facă loc pentru un borcan de dulceață. ― Ce să fie? O lampă cu spirt, nu se vede? Îmi fierb câte un ceai. ― Dar aveți voie s-o țineți aici? m-a chestionat el, de parcă venise în inspecție. Am simțit că văd negru și m-am stăpânit greu. ― Sânt bolnav de stomac, i-am răspuns printre dinți. Am nevoie între mese să mai înghit ceva. ― Mă rog, admise el concesiv. Numai că aș
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un șarpe care dansează în aer și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul meu stupid, dar nu știam ce să spun. "Nu te simți bine, domnule sculptor?" m-a chestionat ea cu o îngrijorare ironică. Zăpăcit, i-am dat un răspuns de o stupiditate care o întrecea pe cea a zâmbetului de care nu mă puteam despărți: A, nu, eu suport căldura". "Eu, în schimb, nu, râse Laura, așa că mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fost niciodată prea pronunțat), extras dintr-o osmoză a shintoismului animist și a budismului zen contemplativ. Continuând să meargă la altarele shinto și la templele budiste din imitația inerțială a unei tradiții al cărei sens îi scapă complet, niponul contemporan, chestionat în privința motivației actelor sale, se autodeclară "laic". Totuși, îi place să celebreze căsătoria în tradiția shinto, în fața unui altar amenajat adesea și ne găsim deja în plină frenezie a simulacrelor într-o biserică creștină, pentru ca tânăra mireasă să poată trece
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că dinții mei nu mai suportă pâinea prăjită. Așa că, după-amiezile de vineri, stau pe canapeaua din sufrageria mătușii și, de plictiseală, mă îndop mai mult decât ar trebui cu prăjituri cu lămâie și cu nucă. Azi însă, în timp ce mătușa mă chestiona despre școală și note, ochii mi se tot întorceau la bluza ei albă cu jabou de dantelă, căreia îi lipsea un nasture. N-am zis nimic, ca nu cumva să-i vină mamei ideea să mă pună să-l cos
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
atașat de copil. Ar fi trebuit să-l auziți cum era convins că, atunci când Peter o să crească, o să joace pentru FC Aberdeen. Nu prea-l văd În rolul tatălui ticălos. Insch Încuviință din nou. Cât Logan făcuse ceaiul și Îl chestionase pe tată, Insch o luase la rândul lui delicat la Întrebări pe mamă. — Nici eu. Copilul nu a avut nici un accident, ori vreo boală misterioasă, ori vreo vizită la doctor. Dar cum de nu s-a dus la școală azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
negri solizi, stăteau în dreptul intrărilor, promițând câte o friptură de pui gratuită pentru primii clienți. În parcare se vedea un număr redus de mașini. Danny și-o lăsă pe a lui pe una din străzile laterale, apoi începu să-i chestioneze pe durii proțăpiți la intrarea în cluburi. Portarii de la Zamboanga și Katydid își aminteau că-l văzuseră pe Martin Mitchell Goines „pe-acolo”. Un tip care scria meniul pe o pancartă din fața clubului Royal Flush duse identificarea un pic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu apăruse în ziare, fiind un simplu vagabond, iar asasinul știa că locul crimei nu era dezvăluit de publicitatea făcută cazului Goines. Singurii cunoscuți ai lui Goines care aflaseră de soarta lui Marty erau cântăreții de jazz pe care îi chestionase, ceea ce îi elimina dintre suspecți - odată ce Goines era identificat de poliție, nici un asasin deștept nu ar mai fi adus viitoarele victime în apartamentul mortului. Ceea ce însemna că dacă oamenii legii nu-și făceau apariția în forță pe Tamarind Street, asasinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
roșu”. — Atunci știți de suntem aici. Eisler încuie ușa și se așeză pe scaunul rămas liber. — Cățeaua e din nou în călduri, în ciuda zvonurilor că ar fi pierdut sarcina. Dudley zise: — Nu aveți voie să spuneți nimănui că v-am chestionat. Dacă ne veți nesocoti sfatul, veți suporta consecințe grave. — Adică, Herr... Mal interveni: — Mort Ziffkin, Chaz Minear, Reynolds Loftis și Claire De Haven. Ne interesează activitățile lor, nu ale dumitale. Dacă veți colabora cu noi fără rețineri, v-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
față de camarazii de stânga ai lui Loftis, bandajele neascunzând altceva decât inciziile chirurgicale. Buzz lăsă pentru final episodul cu distrugerea feței lui Coleman de către Lux. Mal interveni, folosindu-se de prilej pentru a-l introduce în peisaj pe saxofonistul Healy, chestionat de Danny Upshaw în ziua de Anul Nou. Iată de ce puștiul nu reacționase la asemănarea perfectă Loftis/Coleman: ea nu mai exista. Apoi Mal vorbi despre Coleman. Coleman dezvăluie că Marty Goines e homosexual. Coleman pomenește în mod repetat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]