1,541 matches
-
Deloc, sînt la fel de nedumerit ca și tine. Se pare că nu sîntem singuri. O urmă de zîmbet apare pe buzele uscate ale lui Wakefield cînd vede uimirea sinceră a Diavolului și sprîncenele lui stufoase Înălțate a Întrebare. Apoi Începe să chicotească, precum o fetișcană emoționată la prima Întîlnire. CÎnd ochii galbeni ai Diavolului se cască Într-o expresie de sinceritate prefăcută, Wakefield izbucnește În rîs. RÎde și rîde și nu se poate opri. Nu pot... să cred, reușește să Îndruge În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe Wakefield, În timp ce conduce pe lîngă casele lor. Ce anume face ca, În sînul Americii, niște oameni care de abia se cunosc, care trăiesc În case de paie, să poată dormi? E uimitor, Își spune În sinea lui, uimitor. Diavolul chicotește. O, Wakefield, ce suflet naiv ești! Dar ce zici de industria de securitate a locuințelor, o piață de miliarde de dolari? Eu Îmi trag zece la sută din profituri! Și ce zici de broaște și zăvoare și reflectoarele exterioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un călător, spune Reverendul, trasînd o linie pe talpă de la pernuța de sub degete pînă la călcîi. E o linie lungă, puternică, se tot Îndreaptă singură. Atingerea Îl gîdilă. Wakefield Încearcă să nu rîdă, dar cînd vede chipul studios al Zeldei, chicotește. — Ăsta-i trecutul. Reverendul zîmbește. Hai să vedem acum ce e cu viitorul. Îi ia În mînă celălalt picior și trasează alte și alte linii cu un deget cald. — Vei sta pe acasă un timp, spune ea, apăsîndu-și puternic degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
timp, spune ea, apăsîndu-și puternic degetul mare Într-un punct care pare să fie conectat cu Întregul lui organism. Wakefield se cutremură. — În afară de citit, face și ceva reflexoterapie, Îi explică Zelda. Probabil o să te coste ceva În plus. Reverendul Telluride chicotește. Lui Wakefield nici că-i pasă; e foarte bine. Poate că a lătrat mereu la copacul nepotrivit, ca sa zică așa. Poate că propriul trup este singura casă pe care a avut-o vreodată și poate că ar trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
noi doi. Dar nu vrea să-i rănească sentimentele lui Wakefield, așa că adaugă: — Dar să știi că mi-au plăcut călătoriile tale, chiar mi-au plăcut. — Cum adică „noi doi“, față palidă? Nu te-am mai văzut pe aici. Diavolul chicotește. — Ba m-ai văzut prea bine, numai că erai prea ocupat dînd atenție „lucrurilor importante“, haha. ți-aduci aminte de ciudatul de la spelunca din deșert? Am Împușcat un vecin pentru că punea muzică proastă. — Tu erai? — Dar bodyguardul ăla mătăhălos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
altă zi, când ai și niște haine pe tine? — E timpul să ieși din baie, Lots, insistă Henrietta, înfășurând-o în prosopul uriaș de baie. Pot s-o usuc eu? întrebă Fran, luând în brațe trupușorul neastâmpărat care începuse să chicotească și învelindu-l în prosopul călduț de bumbac. Capul lui Lottie i se odihnea sub bărbie, umplând-o de fericire. — Crezi că voi găsi vreodată pe cineva cu care să fac așa ceva? — Pentru Dumnezeu, Fran, o dojeni Henrietta, care considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
faci sex, o lămurește Lottie pe un ton compătimitor, profitând de diversiune și de ocazia de a-și arăta vastele cunoștințe. Trebuie să faci sex cu un bărbat dacă vrei să ai un copil, mătușică Fran. Toată lumea știe asta. Fran chicoti. — Vreau să spun un bărbat pe termen lung. Un bărbat în casă. Henrietta, care rareori rămânea fără replică, era de-a dreptul uluită. — Doar nu vrei să sugerezi căă? Însă își dădu seama imediat că tocmai asta sugera Fran. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și îl atașă la ceva care semăna cu un fier de ondulat părul. — Aceasta e sonda pe care-o introducem pentru colectarea de ovule. Folosim un prezervativ, desigur. Sincer, consumăm mai multe prezervative decât Warren Beatty în secția asta. Fran chicoti, uimită din nou de cât de destinsă era atmosfera. — Punem partenerii s-o facă, dacă nu cumva tremură ca o frunză-n vânt. De fapt, adesea au nevoie de mai multe sedative decât femeia. Oare de ce nu mă mir? Deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu tărăgăna prea mult. Credeam că de-abia aștepți să pui mâna pe materialul lui genetic. — Mamă, explică Sophie, asta a fost de-abia prima întâlnire. După cum se poartă tipul ăsta, o să facă rezervare cu două săptămâni înainte oricum. Fran chicoti. — Oricum, o întrebă Sophie pe maică-sa, credeam că ești împotriva sexului în afara căsătoriei. Mie îmi spui tot timpul asta. Pentru că ai șaisprezece ani. N-o să mai fiu când o să ai vârsta mătușii Fran. Se întoarse spre prietena ei. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pentru a descrie jocul actoricesc! Keith Wilson, observă Fran, era deja destul de bine dispus. — Și „animat“, nu uita de „animat“, îl întrerupse Mike, trupa din Woodbury Dene a dat o reprezentație animată a spectacolului Annie Ia-ți Naibii Pușca. Fran chicoti. — Dar vă mai amintiți când a sunat cineva să anunțe că a avut loc un accident pe șoseaua de centură și Stevie a întrebat: „Câți morți?“. Și când tipul a răspuns „Nici unul, slavă Domnului“, Stevie a zis: „Atunci nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vârsta la care cel mai important lucru în viață era să ții pasul cu de-alde Samantha. — Sam spune că nu e o nuntă adevărată dacă nu ai șase domnișoare de onoare și un moment de karaoke la petrecere. Fran chicoti. Nu reușea să și-l închipuie pe Laurence ținând isonul la Staying Alive. — Maa-mă, zău așa! Sophie cea de șaisprezece ani era stânjenită la culme de tupeul maică-sii. — Las-o pe mătușica Fran să hotărască dacă vrea să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
bebelușul ar putea să aibă părul șaten, ochi albaștri, înconjurați de riduri și să poarte petice de piele la coate ca Jack Allen, în loc să fie un zeu arian fără simțul umorului și cu o diplomă de profil real. — Stevie! Fran chicoti fără să vrea. — Laurence are un minunat simț al umorului. Doar că e diferit de-al tău. — Sau de-al oricui altcuiva. Stevie țâșni înapoi în forfota din redacția de știri înainte ca Fran să apuce să-i dea replica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
clătină din cap. — OK, atunci ce zici de asta? Poate e mai pe gustul tău. Arătă spre o rochie delicată și elegantă Catherine Walker, fără urmă de volan sau blăniță. — Glacială și inabordabilă în satin de culoarea fildeșului. Perfect. Fran chicoti, deși trebui să recunoască, îi plăcea la nebunie rochia. — E greu să fii glacială și inabordabilă când ești cu burta la gură. Vocea Henriettei coborî la nivelul unei șoapte. Cum se întâmplă cu vocile unor persoane din înalta societate, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în seara asta. Jack trebuie să-i fi auzit venind pe alee și îi aștepta în prag, ținând brațul în jurul lui Ben, care avea ochii roșii de plâns, învinovățindu-se de bună seamă pentru toată povestea. — Un comitet de întâmpinare, chicoti Ralph, ignorând cu inocență agitația pe care o stârnise, ce amabil. — Ralph, ticălos bătrân, îl întâmpină Jack, ajutându-l să coboare din mașină. Poți, te rog, să ne anunți data viitoare când pleci la plimbare? Drept răspuns Ralph îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
răspuns Ralph îl privi cu deosebită atenție. — Te știu de undeva, nu-i așa? întrebă el. Îmi amintesc - în glasul lui se simți o notă de siguranță și încântare pentru că își amintise -, vii în fiecare marți să iei gunoiul. Ben chicoti în spatele lor. — Ajungă-ți, foarte mulțumesc, șuieră Jack. Probabil își închipuie că tu ești instalatorul. Intră, călătorule, îl pofti Jack, o să-ți găsesc ceva interesant de văzut la televizor. Ralph îl urmă ca un mielușel. N-o să se supere Carrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
urmează să intru, anunță Jack, așezându-se pe brațul scaunului ei. — Nu totul e ereditar, să știi. Jack o ignoră. — Și acest lucru e obiceiul vostru neliniștitor de-a ieși în lume în ținuta de culcare. — Nu-ți face griji, chicoti Fran, dându-și seama dintr-odată că era încă îmbrăcată în chimono-ul din mătase albă, de îndată ce ne căsătorim, promit că n-o să mai port nimic. Jack o strânse în sfârșit în brațe. — De ce oare nu mă liniștește lucrul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să fie exact genul de mamă pe care mi-l doream: blîndă, plină de căldură, iubitoare și amuzantă. Îmi amintesc cît de mult o iubeam atunci eram foarte mică, cum mă ducea la spectacole de păpuși, rîzÎnd Încîntată atunci cînd chicoteam și luîndu-mă În brațe cînd mă foiam, acoperindu-mă cu sărutări. Dar nu era trează prea des. Părinții mei o țineau Într-o petrecere, invitînd mereu oameni și căutînd pretexte ca să bea. Auzeam muzica și rîsetele și ieșeam adesea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
alune. La capitolul maturitate, te bat cu de vreo zece ani. Nu ți-a zis nimeni că fetele se maturirează mai repede decît băieții? — M-aș angaja Într-o dispută cu tine, dacă n-ai purta cizme atît de ascuțite, chicoti Dan. Și acum mai țin minte cînd m-ai lovit În testicule cu pantofii ăia cu toc cui. Emma scutură din cap și se uită la mine. — Îți vine să crezi? Nu avea decît paisprezece ani atunci, dar nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Și nu mințeam. Prînzul a fost delicios. Și lung. Și zgomotos. Pe măsură ce trecea vremea, Dan, Emma și Richard păreau să redevină adolescenți, iar eu nu m-am putut abține și m-am alăturat lor, simțindu-mă ca o școlăriță neastîmpărată, chicotind la glumele spuse pe ascuns, ca să nu le audă părinții. Nu exista nici umbră de Îndoială că, În casa lor, cînta găina. Michael arăta ușor năucit de cele ce se petreceau, era glumeț și drăguț, dar, cu timpul, Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de-a dreptul șocat. Nu mă așteptam la una ca asta. — Deci, ești Încîntat? — Tu ești? — SÎnt În al nouălea cer. Furia Îmi dispare la fel de repede precum s-a iscat și, o secundă mai tîrziu, Îl strîng În brațe și chicotesc incontrolabil. — Adică, la Început, am fost și eu șocată, dar acum mi se pare incredibil! Voi avea un copil, Dan! Noi vom avea un copil! Îl țin strîns și nici nu-mi pasă că rîde nervos și spune: — Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tuturor să se așeze la masă, deschizînd apoi ușa dublă de sticlă și chemîndu-le pe fete din grădină. Copilele sînt impecabil de bine-crescute. Se așază una lîngă alta pe bancă, la unul din capetele mesei, și-și ciugulesc mîncarea În vreme ce chicotesc la glume pe care nici unul dintre adulți n-ar visa măcar să le priceapă. Fran și Marcus rîd, se ciondănesc și se contrazic, iar eu stau și mă bucur de toate astea, fericită că mă aflu din nou aici, peste măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ea. Am ridicat din sprîncene a mirare și m-am Întors spre el. — Cum se face că tu ai voie să spui asta și eu nu? Dar el rînjea În continuare. — Ai auzit ce-am spus? Frumoasa mea soție? Am chicotit și eu. — Știu! Iar tu ești soțul meu. O, Doamne, tare ciudat mai sună! — Știi ce e și mai ciudat? Dan arătă cu mîna spre burta mea și-și coborî vocea pînă la șoaptă: — E un copilaș acolo! Îți vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
conducîndu-mă printr-o ușă largă, În dormitor, unde patul a fost presărat cu petale de trandafir, iar cămașa mea de noapte din mătase La Perla e Întinsă pe pernă. — Vino Încoace. Dan mă trage către el și cădem, Îmbrățișați și chicotind, pe pat. Linda și Michael ne sună a doua zi dimineață, la opt. Mai Întîi sună telefonul hotelului, dar eu refuz să-l las pe Dan să răspundă, știind că nu puteau fi decît socrii mei și, În plus, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Poate că nu reușesc eu să-l privesc În ochi, dar tot mă așez pe canapeaua din fața lui, ca să Încerc să-mi dau seama ce hram poartă. Totodată, Îl țin sub observație pe Dan, care-l face pe Tom să chicotească, suflîndu-i zmeură pe burtică. Priveliștea mă face să zîmbesc. SÎnt atît de Încîntători Împreună. Apoi, atenția mea se Îndreaptă iarăși spre Andy. Nu-mi trebuie decît cinci minute ca să-mi dau seama ce anume nu-mi place: nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
schimbat două vorbe cu el, dar am auzit conversația voastră. Dan Îmi rînjește cu gura pînă la urechi, iar eu, inocența Întruchipată, Îi zîmbesc la rîndul meu. — Era așa de disperat să Îl bagi În seamă, dar tu nici gînd! chicotește el Înfundat. Așa te vreau! Dau și eu din umeri și rîd. — Deci, pînă la urmă, a reușit să-ți strecoare o carte de vizită? Întreabă Dan, și Încuviințez din cap, scoțînd cartea de vizită din buzunar și rupînd-o În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]