2,837 matches
-
gresie din aceeași perioadă a locuirii romanilor la Porolissum. De asemenea pe același deal au fost identificate urmele unei cetăți de pământ din perioada Hallstatt. Din perioada medieval-timpurie, sec.XI, pe Cămin au fost descoperite de asemenea și urmele unor chilii săpate în stâncă. Ascunsă privirilor de un pâlc de pădure, pe dealul în Dos, se găsește un lăcaș încrustat în piatră, ca o peșteră. Acesta face parte din multele sihăstrii sătești descoperite pe teritoriul țării noastre, prezente încă din zorii
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
numele celui care a locuit aici cu mult timp în urmă, după datarea istoricilor aproximativ sec. VIII-IX d.Chr. Denumirea peșterii s-a transmis pe cale orală din generație în generație în rândul locuitorilor satului Jac. Aceste urme de locuire, împreună cu chiliile de pe dealul Cămin, atestă continuitatea populației pe acest teritoriu, pe care este așezat în prezent satul Jac și după ce armatele romane au părăsit zona castrului de la Porolissum prin retragerea aureliana. De asemenea este atestată continuitatea credinței creștine pe aceste meleaguri
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
1991, cu o zi înainte de aniversarea sa, Maica Alexandra a suferit o fractură de bazin iar la 21 ianuarie, a murit la Spitalul St. Elizabeth din Youngstown, Ohio, ca urmare a complicațiilor survenite în urma fracturii bazinului, accident survenit chiar în chilia mânăstirii unde a locuit de la început. Este înmormântată în Mânăstirea „Schimbarea la Față”. Memoriile sale au apărut în Anglia în anul 1951 iar în România în 2005 sub titlul "Trăiesc din nou". Conjucturile politice ale timpurilor, revoluția din Spania și decizia lui
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
greaca și slavona (în Țara Românească și Moldova) și latina în Transilvania. Primele așezăminte de tip școlar au apărut pe lângă mănăstiri și aveau ca scop învățarea scrisului în limba slavonă, necesar întocmirii documentelor și corespondenței oficiale. Din aceste „școli de chilie” cum la numea Nicolae Iorga au provenit "tahigrafii Atanasie și Paladie or Mircea caligraful", din Moldova secolului al XV-lea. Tot cam din aceeași perioadă sunt menționate și primele elemente ale unui învățământ profesional cum ar fi școlile de meserii
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
din Bansko, Samokov și Razlog, inclusiv celebrii frați Zahari Zograf și Dimităr Zograf. În biserică se află și numeroase icoane, datând din secolele al XIV-lea până la al XIX-lea. Complexul rezidențial, cu patru etaje, este format din 300 de chilii, patru paraclise, camera abatelui, bucătăria, o bibliotecă cu 250 de manuscrise și 9.000 de volume vechi tipărite. Exteriorul complexului, cu ziduri înalte de piatră și ferestre mici, se aseamănă mai mult cu o cetate decât cu o mănăstire. Muzeul
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]
-
de exarh al mănăstirilor din Eparhia Romanului și Hușilor. În 1966 devine arhimandrit și stareț al Mănăstirii "Sf. Ioan cel Nou" de la Suceava. Se ocupă de lucrările de restaurare ale bisericii "Sf. Gheorghe", precum și ale altor clădiri din incintă (stăreție, chilii). La 30 ianuarie 1972 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îl ridică în treapta de Arhiereu - Vicar al Eparhiei Romanului și Hușilor. Din ziua de 23 aprilie 1978 (hramul Sf. Gheorghe) este ales Episcop titular al Eparhiei Romanului și Hușilor
Eftimie Luca () [Corola-website/Science/308636_a_309965]
-
ruină a devenit astăzi un lăcaș al frumuseții și al istoriei Neamului Românesc. S-a consolidat turnul de intrare a lui Petru Rareș și turnul-clopotniță al Sf.Voievod Ștefan cel Mare, zidul de incintă, Biserica voievodală, Casa Domnească, Școala Domnească, chiliile călugărilor. Ciprian Zaharia intrase în rândul monahilor când avea 18 ani, a fost „salvat ca prin minune de Patriarhul Justinian de avatarurile Decretului din 1959”. A fost adus în 1979 la Mănăstirea Bistrița, de vrednicul de pomenire Părintele nostru Teoctist
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Mariana Gurza () [Corola-journal/Memoirs/93_a_120]
-
electivă din București votează în unanimitate propunerea lui Vasile Boerescu, Alexandru Ioan Cuza domn al Țării Româneși și al Moldovei. Având ca reper biserica patriarhiei, aflată în centrul pieței de pe Dealul Patriarhiei, celelalte construcții sunt amplasate astfel: la Vest vechile chilii, transformate ulterior în birourile Patriarhiei, la sud-est Palatul Patriarhal, la est Paraclisul și Camera Deputaților, iar la nord Clopotnița. Ansamblul este clasat ca monument istoric, . Biserica, purtând hramul "Sfinții Împărați Constantin și Elena", a fost construită între anii 1654-1658 de
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
construit din zid și trei etaje plus cupola. La 50 m vest de biserică se află clădirea stăreției (fosta casă parohială). Clădirea este din zid, are un etaj și este acoperită cu tablă zincată. Ea mai adăpostește și trapeza, bucătăria, chiliile, camera oficială și salonul pentru primirea oaspeților. În curtea bisericii de lemn se află mormântul pictorului prof. Constantin Călinescu (1 mai 1907 - 2 noiembrie 1985), care a început pictura lăcașului de cult.
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
Pimen Chirilă și Teodosie Bahnă din obștea Mănăstirii Sihăstria Voronei au început să strângă materiale de construcție pentru o biserică de zid, dorind să reînvie în poiana din pădure vechia vatră monahală. Cu banii obținuți de la credincioși au construit primele chilii și o fântână. În anul 1994, din inițiativa lui Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și cu aprobarea mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, a fost reînființat Schitul Oneaga, cu obște de călugări, avându-l ca egumen pe ieromonahul
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
limba slavonă aflată deasupra ușii de intrare, în satul Mitocu Dragomirnei din comuna omonimă (aflată în prezent în județul Suceava) de către mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei. Inițial, acest mic locaș de cult era biserica schitului de lemn, fiind înconjurat cu chilii modeste. După construirea bisericii mari, terenul din jurul micului lăcaș de cult a fost transformat în cimitir. este clasată pe lista monumentelor istorice din județul Suceava cu codul . În secolul al XVI-lea, pe locul unde se întinde astăzi satul Mitocu
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
din lemn. Numele micii localități actuale Dumbrăvele a fost preluat așadar de la fosta dumbravă de stejari care din păcate nu s-a mai păstrat. În anul 1900 au fost înnoite micile construcții și a fost ridicat un nou corp de chilii cu o clopotniță. În perioada comunistă schitul a fost transformat în biserică de mir, în urma expulzării călugărilor, conform Decretului comunist abuziv nr. 410 din anul 1959. După căderea regimului comunist totalitar, Schitul Dumbrăvele a fost reînființat la inițiativa Arhimandritului Ciprian
Mănăstirea Dumbrăvele () [Corola-website/Science/312437_a_313766]
-
Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a reînființat Mănăstirea Coșula, aducând aici călugări care să se ocupe de refacerea vieței monahale din acest complex monahal medieval. În 1996, a fost finalizată construcția a două construcții de zid cu rol de chilii, cu cerdacuri largi. La 100 m nord-vest au fost construite anexele gospodărești. Au fost renovate clădirea arhondaricului și cea a stăreției. Biserica a fost construită după planul simplu, treflat, caracteristic multora dintre monumentele bisericești înălțate în vremea lui Ștefan cel
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
a fost înființată în prima jumătate a secolului al IX-lea ca o mănăstire a prinților-episcopi din Augsburg. Motivul înființării sale se datorează prezenței pustnicului Magnus din Füssen (cunoscut și sub numele de "Sfântul Mang"), care a construit aici o chilie și un oratoriu, unde a murit pe 6 septembrie, deși nu există nici o evidență cu anul exact. Trupul sfântului a fost descoperit neputrezit, o dovadă a sfințeniei sale, iar venerarea Sf. Mang a fost baza spirituală a mănăstirii. Fondarea mănăstirii
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
incluse în comuna Cotmeana. În comuna Cotmeana se află mănăstirile Bascovele și Cotmeana, ansamble monument istoric de arhitectură de interes național. Prima, aflată în satul Ursoaia, datează din 1695, refăcută fiind în 1845, și cuprinde biserica „Intrarea în Biserică” (1845), chiliile, anexele, turnul-clopotniță și zidul de incintă (1695). A doua, aflată în satul Cotmeana, datează din secolele al XIV-lea-al XVII-lea și conține biserica „Buna Vestire” (1389, cu refaceri și adăugiri în secolul al XVII-lea), stăreția (reconstruită în
Comuna Cotmeana, Argeș () [Corola-website/Science/310120_a_311449]
-
doua, aflată în satul Cotmeana, datează din secolele al XIV-lea-al XVII-lea și conține biserica „Buna Vestire” (1389, cu refaceri și adăugiri în secolul al XVII-lea), stăreția (reconstruită în 2004 pe fundațiile din secolul al XIV-lea), chiliile (reconstruite în 2004 pe laturile de nord și est), ruinele grajdurilor, turnul-clopotniță (secolele al XIV-lea-al XVII-lea) și zidul de incintă cu urmele drumului de strajă pe latura de vest. În rest, alte două obiective din comună sunt
Comuna Cotmeana, Argeș () [Corola-website/Science/310120_a_311449]
-
noului calendar, au inițiat o mișcare de rezistență cunoscută astăzi ca Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România. Nevoiți să-și părăsească mănăstirile de metanie și bisericile unde slujeau, clericii și monahii care doreau păstrarea stilului vechi și-au construit chilii în locuri greu accesibile din munți, ei fiind persecutați de poliție care dorea să-i aresteze. Credincioșii și clericii care doreau păstrarea calendarului iulian au încercat să se organizeze și să-și construiască lăcașuri de cult unde să poată săvârși
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
legal recunoscute din România. În anul 1947, ieromonahul Glicherie Tănase (1891-1985) și schimonahul David Bidașcu (1885-1961) au construit la Slătioara o biserică-paraclis de lemn cu hramul "Schimbarea la Față a Domnului". Clădirea era lungă, avea un hol pe mijloc, pe ambele laturi chilii și la capăt era paraclisul. Cu timpul, biserica de lemn a început să se deterioreze și a necesitat efectuarea de reparații capitale. În noaptea de 14 spre 15 februarie 1952, s-a organizat o descindere a organelor de securitate la
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
18 septembrie/1 octombrie 1968 la rangul de arhiepiscop și mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. Considerată neîncăpătoare, biserica a trebuit să fie extinsă. Între anii 1978-1982 s-au efectuat lucrări de reconstrucție ale bisericii, demolându-se chiliile și lărgindu-se biserica. Biserica a fost sfințită în anul 1982 de către IPS Mitropolit Glicherie Tănase. În același timp, s-au construit un bloc de chilii nou. În martie 1984, a avut loc un incendiu la Mănăstirea Slătioara, focul pornind
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
extinsă. Între anii 1978-1982 s-au efectuat lucrări de reconstrucție ale bisericii, demolându-se chiliile și lărgindu-se biserica. Biserica a fost sfințită în anul 1982 de către IPS Mitropolit Glicherie Tănase. În același timp, s-au construit un bloc de chilii nou. În martie 1984, a avut loc un incendiu la Mănăstirea Slătioara, focul pornind din clopotniță și ajungând până la biserică și blocul de chilii al mănăstirii . Ca urmare a râvnei monahilor, biserica și chiliile au fost renovate și s-au
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
anul 1982 de către IPS Mitropolit Glicherie Tănase. În același timp, s-au construit un bloc de chilii nou. În martie 1984, a avut loc un incendiu la Mănăstirea Slătioara, focul pornind din clopotniță și ajungând până la biserică și blocul de chilii al mănăstirii . Ca urmare a râvnei monahilor, biserica și chiliile au fost renovate și s-au reconstruit părțile arse. Cu acest prilej, biserica mănăstirii a fost mult mărită, renovată și repictată. Mitropolitul Glicherie a trecut la cele veșnice la 15
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
s-au construit un bloc de chilii nou. În martie 1984, a avut loc un incendiu la Mănăstirea Slătioara, focul pornind din clopotniță și ajungând până la biserică și blocul de chilii al mănăstirii . Ca urmare a râvnei monahilor, biserica și chiliile au fost renovate și s-au reconstruit părțile arse. Cu acest prilej, biserica mănăstirii a fost mult mărită, renovată și repictată. Mitropolitul Glicherie a trecut la cele veșnice la 15/28 iunie 1985, la vârsta de 94 ani, fiind înmormântat
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
aproximativ 50 de km de Râmnicu Vâlcea. Din punct de vedere teritorial-administrativ, mănăstirea, aparține satului Călinești, localitate componentă a orașului Brezoi din județul Vâlcea. Ansablul arhitectonic este format dintr-o incintă de piatră de formă pătrată pe care se situează chiliile. La 3 colțuri ale incintei se ridică turnuri poligonale, iar la colțul din sud-est un foișor. În mijlocul curții incintei se află biserica, singura de altfel care mai păstrează forma originală. Construită pe un plan trilobat cu un turn-clopotniță cu opt
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
refacă pictura altarului de către zugravii Mihai, Radu și Iordache așa cum rezultă dintr-o altă pisanie situată în colțul de sud-est al naosului. Un alt moment important din istoria schitului în reprezintă incendiul din 1808 care distruge aproape complet biserica și chiliile, o perioadă de timp viața monahală fiind întreruptă. Abia în 1835 noul stareț Irimah pune să se refacă clădirile și pictura murală. În perioada 1864-1949 biserica este administrată de către Eforia Spitalelor Civile din București care în 1885 finanțează construirea iconostasului
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
1923-1925 cupola turlei și altarul dărâmate de obuze de altilerie în timpul luptelor din anul 1916. În anul 1898, cu ocazia săpării tunelului pe sub zidurile de incintă ale mănăstirii, Direcția Căilor Ferate dărâmă o parte a vechiului zid de incintă și chiliile anexe, construindu-l pe cel actual. Din incinta originală astăzi mai pot fi admirate foișorul, turnul și zidurile de pe laturile de nord și est. Ultimele renovări importante se fac în anul 1960 sub patronajul Direcției Monumentelor Istorice, cu această ocazie
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]