6,287 matches
-
comuniste nu e oblic pe temă, adică n-o atinge cu spiritul. Dintr-un autor cu viață confortabilă nu poate ieși un narator copleșitor. E nevoie de un stagiu de fierbere metafizică, de un ferment de cizelare tenebroasă, de un chin trăit fără asistență socială. De pildă, Anița Nandriș e o autoare nulă sub unghi estetic, dar mărturia ei din Siberia e bulversantă sub unghi uman. Aspazia Oțel Petrescu e o scriitoare reculeasă sub unghi literar, dar amintirile ei din închisoare
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
până acum. Din păcate fără succes. Trăiește din pensia părinților, din puținele câștiguri ale soțului ei care muncește cu ziua și din pensia de bolă a tinerei de numai 290 de lei pe lună. Oana Speranța are dureri îngrozitoare În ciuda chinurilor din viața ei, tânăra a făcut tot posibilul să aibă o viață cât mai aproape de normalitate. A mers la școală și s-a căsătorit. "Am mereu perioade când mă simt rău, apoi fac tratamentul o lună și mă simt bine
Drama prin care trece o româncă. Suferă de o boală care îi macină pielea și oasele () [Corola-journal/Journalistic/46506_a_47831]
-
Sorin Lavric Ioana Diaconescu, Scriitori în arhivele CNSAS. Intelectuali urmăriți informativ, arestați, condamnați, uciși în detenție 1946-1989, București, Fundația Academia Civică, 2012, 424 pag. Asta aplecat peste un dosar din arhiva CNSAS e un chin. Dispoziția pe care o încerci nu are prea multe în comun cu satisfacția estetică. Sub unghi intelectual sfîrșești prin a căpăta un gust de dezolare contemplativă. De vină nu e doar limba în care e scris - jargon inept mustind de
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
ascunse sau bănuite în toate etapele sale de creație. Se poate afirma că marile sale romane au toate în profunzime elemente de dezvinovățire, chiar dacă în formele cele mai evazive sau eliptice. Mai întâi, actul de creație este pentru Rebreanu un chin, dar o formă de supliciu pe care și-l aplică eludând o vinovăție explicită. Lucian Raicu a numit bine acest fenomen ca „asceza muncii artistice”. Jurnalul de creație, însemnările secundare la Ion și Răscoala, graficele de pagini și capitole ale
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
pe care și-l aplică eludând o vinovăție explicită. Lucian Raicu a numit bine acest fenomen ca „asceza muncii artistice”. Jurnalul de creație, însemnările secundare la Ion și Răscoala, graficele de pagini și capitole ale scrierii acestor cărți relevă un chin nocturn la care se supune cu obstinație, cu înverșunarea unui masochist. Aș vrea să fiu bine înțeles: vorbesc de un masochism moral. Fără să-și dea seama, într-un proces inconștient al distilării resurselor, scriitorul se pedepsește continuu, presupunând că
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
ca în Oribilă stagnațiune), într-atât de mare e nevoia de a umple paginile cu ceva, iar aceste știri false se numesc „canard”. Caragiale explică etimologia, de fapt istoria termenului apărut în presa franceză. Numeroase texte din epocă vorbesc despre chinurile gazetarilor de a-și găsi un subiect bun: unii recurg la absint, alții la capuținer, iar mulți la cea mai bună soluție, gazetele colegilor. De aceea caricaturile epocii îi prezintă pe ziariști cu foarfeci uriașe alături. [...] Presa a dat cea
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
gîndi lumea. Care e așadar logica limbilor omenești? Și cum reușesc ele să descrie universul? - Acestea sînt laitmotivele notițelor de față. Ne aflăm așadar într-un șantier speculativ în a cărui fundație putem urmări încercările, tatonările, revenirile - într-un cuvînt, chinurile - unui intelectual hotărît să priceapă singur aporiile filosofiei. Dar, dincolo de amănunte, ce atrage la volum e metabolismul minții autorului: tipul de gîndire și modul de expresie. Tipul de gîndire e surprins chiar de Wittgenstein: „Nașterea problemelor: o tensiune apăsătoare, care
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
a avut parte de un sfârșit cumplit, fiind găsită decapitată lângă o pădure de lângă Paris, latifundiarul din Pipera a făcut un gest minunat. Mama tinerei din Galați este sfâșiată de durere de când a aflat că fiica ei a murit în chinuri groaznice. Durerea femeii este dublată de neputință, pentru că nu dispune de bani pentru repatrierea trupului româncei. În ajutorul familiei disperate a sărit Gigi Becali, care și-a rugat un reprezentant legal să ia legătura cu Anișoara Mereuță. “O să facem tot
Gest impresionant făcut de Gigi Becali din spatele gratiilor by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/56799_a_58124]
-
la punerea căilor ferate și la minele de cărbuni, în tot acest timp păstrîndu-și epitrahilul de preot și botezînd circa 100 000 de țărani ruși, care nu primiseră niciodată botezul creștin. Nu se va îmbolnăvi niciodată și va trăi toate chinurile nu doar cu bucurie, ci chiar cu recunoștință, încredințat că în tot ce i se întîmplă există un sens ascuns. În final, ajunge la lagărul de la Oranki, fosta mînăstire ortodoxă destinată țarului și protipendadei ruse, unde în 1918 comuniștii împușcaseră
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
de fel este o altă ipostază a iubirii. După partea întîi a spectacolului, mi s-a părut că mă întîlnesc cu ceva sau cu cineva din Un veac de singură tate. Márquez a bîntuit. Cu fabulosul faptelor de neimaginat, cu chinul, cu absurdul unor scene întregi, pătimașe și viscerale. Cu nostalgia amară. Cu ceea ce este sfîșietor. Ca și muzica violoncelului, ca și sunetele pianului ce-l acompaniază uneori, ca și acest decor fragmentar al Ninei Brumușilă, care se face și se
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
largă, tratată cu oulipo-ist umor amar, incluzând supoziții, urmăriri, avataruri, închipuiri, suspiciuni, ură, omoruri, răpiri, trădări, mici amoruri cu și fără viitor, dar și mari iubiri, încuscriri, cosangvinități, înrudiri tabu, victorii, capitulări, imbroglio-uri, conspirații, maladii stranii, otrăviri, sucombări în chinuri, inși pruncucigași, fratricizi, sadici, diabolici, ș.a.m.d, și plimbând publicul în lungul și latul Pământului, dar și prin cronica timpului, cu convulsiuni înlăuntrul țării și în afară, cu răi și buni din viață și din cărți. Mai toată fauna
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
rezistat 7 ani, cu boli grave ale organelor vitale, cauzate de condițiile inumane. Mai avea de executat încă 5 ani de temniță grea în condiții de carceră. Nu mi-e greu să spun că, din fericire, biologia a cedat și chinul vieții lui s-a oprit. Citind dosarul altui martir al închisorilor, Mircea Vulcănescu, am constatat asemănarea cutremurătoare a destinelor lor. Dar aceste destine se multiplică la nesfîrșit în pușcăriile ororii. Laolaltă, martiri și torționari, sunt rezultatul unui regim ce se
Scriitori in arhiva CNSAS - Deținutul condamnat 82/1949: Alexandru Marcu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5840_a_7165]
-
găsirii unui adăpost, din ocaziile rare de a mânca pe săturate. Multe dintre aceste (non-) evenimente amintesc însă prin intensitatea cu care sunt trăite de Dragoste de viață, romanul lui Jack London. Libertatea este în acest caz o provocare, un chin, un permanent efort de a răbda ploaia, frigul, foamea, setea. Tribalizarea relațiilor în cadrul grupului presupune ca fiecare să asume un rol. Zoran este bufonul grupului - filmul o reflectă prea puțin -, Tomasz este artistul, depozitar al memoriei tribului prin schițele pe
Odiseea siberiană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5606_a_6931]
-
în pielea unor ființe mirabile. Numai atunci nădejdea ia locul resemnării, clipă în care creștinul începe să simtă viața ca pe o trecere către ceva mai bun. Cînd însă nădejdea se stinge, sufletul recade în tortura de la început, gustînd din chinul de a asista la o lume bezmetică, în care un om ce are privilegiul credinței ajunge să se stînjenească de viață, de semeni și de caldarîmul pe care calcă. Iată portretul lui Marius Vasileanu așa cum se desprinde din antologia de
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
convertirii la ortodoxie și, implicit, la românitate a lui N. Steinhardt: „Adevărul răstignirii lui Iisus e unul din argumentele esențiale ce l-au îndemnat să treacă la creștinism, (...) nu doar pilde și aforisme ne oferă Mîntuitorul, ci carne și sînge, chin și deznădejde”. Nu mai puțin admirativ se arată față de Virgil Ierunca, cel nu o dată hărțuit, minimalizat în posteritate, poate tocmai pentru condiția intens exemplară a figurii sale: „A fost și rămîne un reper al demnității etice și estetice”, un „mare
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
acesta una, primeau cu-o singură gură pâinea, măslina, apa și se bucurau amândoi și se hrăneau. Bătrâna, rezemată de cuptoraș, îl privea cu mândrie. - Ți-era foame, îi spuse râzând, mănâncă, ești tânăr, ai încă mult drum înaintea ta, chinuri multe; mănâncă, să prinzi putere, să înduri. Îi rupse încă un colț de pâine, îi dădu încă două măsline; își legă în grabă basmaua care îi alunecase de pe cap și-i dezvelise fruntea jupuită. - Încotro cu bine, flăcăul meu?, întrebă
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
lua de la capăt și vindeca viața, gândindu-mă de zor la lucrurile cunoscute, atât de puternic încât timpul nu va răpi locuri și oameni și totul va dăinui mai adevărat decât a fost. Neînțelegând de unde anii de extaz și de chin, acceptându-mi soarta și implorând o alta, n-am fost indulgent cu mine, am strâns din dinți. Mândru doar de o virtute, mie știută: biciuirea cu o disciplină cu mai multe brațe. Mereu o iau de la capăt, fiindcă ce pun
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
șpalturi de corectură), era chiar gata să plece la tipar. Numai că Fundația Regală, în urma abolirii monarhiei și a alungării Regelui Mihai I, nu mai exista, iar înlocuitoarea ei comunistă, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, era încă în chinurile facerii. Cartea va fi, deci, blocată de proapăt instalata cenzură stalinistă. Astfel încât ea va supraviețui sub forma unui unic exemplar, broșat de autor din șpalturile ultimei corecturi și păstrat până astăzi în biblioteca acestuia. Din motive care țin de conținut
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
Celibidache aduce cu un privilegiat care, împins de imboldul de a-și dezvălui presimțirile, se străduiește s-o facă într-o limbă simplă, lipsită de obscurități, atîta doar că lexicul nu-l ajută deloc, de unde și senzația că asiști la chinurile unui iluminat care, în loc să-și exprime gîndurile, mai degrabă le bîiguie. La Celibidache putința nuanțării a rămas în urma harului muzical, dirijorul rostind fulgurații pe care nu le poate aduna într-o teorie, acesta fiind motivul pentru care, după decenii de
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
săraca, în situația ei? Voi, dacă credeți în Dumnezeu, rugați-vă pentru sănătatea lui. Poate s-ar mai putea face o minune încă. Gândiți-vă că atâta sprijin aveți și voi pe lume, că e bun și că nu merită chinurile groaznice în care se zbate. Mă doare inima că a trebuit să vă scriu lucrurile astea. Dar voi așteptați pachet și bucurie, și noi trăim cu spaima în suflet în fiecare clipă! Vă sărut și doresc curaj, Didi [Destinatar - Domnișoarei
Însemnări despre George Topîrceanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5242_a_6567]
-
iubit, pentru că și el m-a iubit până la urmă. Această dragoste a lui pentru mine, ai lui nu i-au iertat-o. Și, mai ales, nu mi-au iertat-o mie. Imediat ce a închis el ochii lui buni, după un chin cumplit, care ar fi înmuiat și inima unui câne - am fost înlăturată, alungată, hulită. El m-a chemat cu ultimele cuvinte pe care le-a putut rosti. Domnul Mateescu 4 și surorile s-au răzbunat. Am avut noroc că-n
Însemnări despre George Topîrceanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5242_a_6567]
-
susținere... Are idee, măcar, vreun funcționar din ministere, inspectorate și alte instituții gogoliene ce stă în spatele acestei ieșiri la rampă? În spatele premiilor și concursurilor internaț ionale? Cîte mii de ore de studiu, de spaime și de îndoieli, de nesomn, de chin pentru elevi și pentru profesorii lor ca să reușească, cumva, să facă față presiunilor și emoțiilor și, mai ales, unei programe mai mult decît încărcată și deloc socotită pentru un învățămînt vocațional, DELICAT ȘI FRAGIL? Acum cîteva zile, băiatul meu s-
Despre susținere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3467_a_4792]
-
lui G. Dimancea, greu de apreciat astăzi, cu un text devenit popular prin melodia compusă de C. Dinicu: "Destul, destul, ajunge, căci nu mai am putere/ S-aștept momentul, dragă, în care să-ți vorbesc;/ Să-ți spui a mele chinuri, să-ți spui a mea durere,/ Că moarte-mi cer adese, de când eu te iubesc." Etc. Un număr însemnat de cântece interpretate în epocă erau de sorginte populară sau cântece de lume colportate mai cu seamă prin lăutari. Se afla
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
lirică, tipic „fănușian”, se aliază, dramatic, cu o directețe autenticistă ce cîștigă teren („Luxul de a scrie frumos se plătește cu viața. Mult prea scump”, citim într-una din ultimele însemnări). De fapt, Fănuș Neagu se luptă nu doar cu chinurile bolii și ale scrisului, ci și cu o melancolie grea, pe care caută s-o conjure prin imaginație - singura „beție” accesibilă, după ce vinul i-a fost interzis de medici. Treptat, pe măsură ce momentele de respiro ale suferinței fizice se împuținează, jurnalul
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
din viață în 1935, în urma unei suferințe cardiace. Nu s-a bucurat, până în prezent, de niciun soi de receptare în cultura românească. O sentimentală irecuperabilă, Alice Dunbar-Nelson a scris mai ales despre iubire: iubirea neîmpărtășită, iubirea trădată, iubirea durere, iubirea chin, niciodată iubirea împărtășită care să își găseacă o confortabilă împlinire în căsătorie și viața maritală. Acesta este și cazul povestirii Odalie, episod din viața trepidantă a orașului New Orleans. Carnavalul, mlaștina tropicală din delta fluviului Mississippi, reginele voodoo-lui, mulțimile de
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]