7,296 matches
-
alcătuind ceva care nu arăta nici a cartier mărginaș, nici a mahala mizerabilă, ci era un loc intermediar, la prima vedere acceptabil și curat, dar care se dovedea a fi de fapt infect și amenințător. Nevoia a Început să-l chinuie când și-a dat seama că nu se afla nici un closet În casă și că era silit să iasă În drum și să caute canalul sau o grămadă de gunoaie, cum Îi văzuse pe alții descurcându-se de când ajunsese la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe râs. — O iei iar de la capăt și dai vina pe ceilalți. — Cel puțin eu sunt previzibil. Ascultă, ar trebui să te odih nești. Ai avut o zi infernală. Adam se Întoarce mâine, sunt sigur de asta. Margaret s-a chinuit să se ridice din fotoliu. Dintr-odată a simțit că Îi Înțepenise spatele. — Sunt convinsă că e sănătos și În siguranță alături de Din. Fac și ei, naiba știe ce mai fac tinerii orășeni În vremea din urmă. Probabil că, știu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dulce, cu coaja sfărâmicioasă presărată cu susan. Adam a luat-o și a băgat-o În gură, ținând palma sub bărbie să nu-i scape firimituri pe jos. Dacă durerea din piept i se mai potolise, altceva Începea să-l chinuie, foamea. Nu-și amintea să fi avut măcar o singură dată senzația asta pe când trăia alături de Karl. Începuse ca o arsură, ca un foc care părea să-l consume În Întregime și să-l lase plin de nimic, astfel Încât nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu neputință de Înlăturat, atât de intensă și de Întunecată, Încât Îi trecea prin cap că ar fi ceva organic. I se făcuse greață și avea gura amară. Poate că răcise, s-a gândit pe când Își ștergea părul și se chinuia să-și dea jos Îmbrăcămintea udă. În vreme ce trăgea pe ea lucruri uscate, a luat seama la hainele ei mici, haine de copil. Nu putea să le sufere. A găsit-o pe maică-sa În birou printre câteva teancuri de fotografii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dintr-odată fără vlagă, parcă era paralizat. Voia să ridice mâna să-și șteargă fruntea de transpirație, dar n-avea nici o putere. Nici măcar degetele nu și le mai simțea. Îl durea din nou pieptul, uitase de coaste, dar acum Îl chinuiau și-i venea să vomite. A dat din cap. A fost tot ce a reușit să facă. Z s-a uitat tulburată spre șofer, apoi s-a aplecat spre Adam și i-a vorbit În șoaptă. — Ai necazuri, așa-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe când ea nu vrea decât s-o scape de o insectă care i s-a așezat pe gât. Asta e? — Hmm. Nu. Stai să mă gândesc. Fata vrea să fie sărutată, dar nu-i spune asta băiatului. Îi spune: Mă chinuie ceva, uite! și Își Întinde fața și gâtul spre el. Iar băiatul vede doar gângania, nu buzele Întinse. E vorba despre pierderea ocaziei, despre timiditate și despre ocolirea norocului, despre regretele bătrâneții, despre scăparea clipelor fugare ale iubirii, așa bănuiesc
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
două, a zis Z. Continua să-l maseze, ajunsese la gât. În capul lui se făcea un mare gol, o amorțeală plăcută care-i Înnegura vederea și Îi slăbea auzul, așa Încât Îi era greu să dea atenție vorbelor ei. Se chinuia să le descifreze, vocea ei era un cântec de leagăn ritmat de tic-tacul pendulei și de mâinile ei. Cei bogați ca mine, da, ca mine, fac tot ce le place. Ceilalți n-au speranțe. Trăiesc și mor la voia-ntâmplării
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acolo de unde plecaseră, Înapoi În Indonezia, lângă Adam. Johan, tu tot nu mi-ai spus unde mă duci! Dacă ți-aș fi spus, n-ar mai fi fost o surpriză. Dar nu pot să sufăr să nu știu! Nu mă chinui. Jahat sekali, răule! L-a lovit ușor peste umăr. Ai răbdare! Nu mai e mult de mers. Drumul era tot mai prost, iar arborele Mercedesului scrâșnea la fiecare obstacol. Parc-am fi pe terenul de joacă, a râs Farah. Fii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ar rătăci de unul singur prin locurile astea și că ea Îl lăsase În voia soartei o frământa și știa că avea să o urmărească tot restul vieții. Dar o să știe ea să se stăpânească. Sunt atâtea lucruri care te chinuie, care se Încrustează În conștiință ca o așchie În carne ori ca o schijă, dar trupul știe cum să Înăbușe durerea, asfel Încât după o vreme n-o mai simți. Viața continuă și nimeni nu știe ce porți În tine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
goană scările, ascultă prin ușa rămasă larg deschisă hohotele hidoase ale Ninei, ce-i întunecau mintea. Toată noaptea se perpeli în așternut. Citește, citește, auzea vocea stridentă a Ninei, hai, citește. De jur împrejurul ei pluteau decupaje din reviste, divers colorate. Se chinuia să descifreze măcar titlurile, scrise cu litere mari, îngroșate, fosforescente, ce se stingeau de îndată ce se apropia de unul dintre ele. În cele din urmă, cu mare greutate reuși să silabisească: Me-mo-ri-a neș-tear-să a ti-pa-ru-lui. A doua zi la serviciu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Elena și-și pieptănă părul lung în fața oglinzii de la comodă. Era în cămașă de noapte, lungă până la podele, din finet, încheiată la gât cu șnur, n-avea mai mult de 11, 12 ani. Se aplecase într-o parte și se chinuia să-și descurce părul. În pat Carmina citea o carte. Stai să vezi, șopti Elena, cum o să vină tata la mama, să n-adormi, auzi tu? Să știi că am să-ți dau numai coate. În noaptea asta, gata vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
suficient de combatanți care să știe să țină stiloul în mână. Nu mă ocup de așa ceva, îi răspunsese în silă și-i întorsese spatele. Șeful de secție văzând scena îl întrebă pe veșnicul lui însoțitor: Ce face Sfântul Petru, se chinuie să atragă sufletul păcătosului veșnic rătăcitor? Încearcă el, că încercarea moarte n-are dar cu acesta nu-i merge. Urâciosul îi dă de furcă. Până la urmă nu se întâmplă nimic. Trecură doi ani și tânărul se afla mai departe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
femeii pline de-o aleasă simțire maternă, în afara unei ușoare neîncrederi, insuflate cândva de Fana, fata se afla pe punctul de a se lăsa înșelată de fețele Sidoniei Trofin, să creadă că recunoaște în ea un suflet plin de sensibilități, chinuit de întrebări și atât de devotat copiilor săi încât zbuciumul ei singuratic o înduioșă. Îi promise că, da, o să mai vină pe la ea să o vadă, că, da, o să meargă într-o zi la Fana pe care abia aștepta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din umeri, Sidonia se grăbi să-i ușureze răspunsul: O fi și ea obosită după o zi ca asta. E timpul să mergem pe la casele noastre, băiete. Mâine e luni, o să trebuiască să umblați după analize... Carmina a adormit greu, chinuită de acel sâmbure de neîncredere, pe care nu reușea să-l deslușească. Să fi fost doar vorbele soților Alexe, care-l caracterizaseră pe Ovidiu drept lichea sictirită, vorbe imprecise și ele, să fi fost reală temerea că între mamă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unul după altul, nu, nu, își spuse, ar fi ajuns oricum, deja a trecut un sfert de ceas. E absolut penibil să mai stau. Își aruncă portmoneul în poșetă, se ridică de la masă, părăsi ceainăria, făcu semn unui taxi, o chinuia ideea că poate medicul, împreună cu femeia a cărei voce i se păruse c-o aude la telefon, o urmăreau pitiți pe undeva și râdeau pe înfundate de nesăbuința ei. Ah, libertate, libertate! Știa acum că a doua zi va primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar urma exemplul. Probabil că un amănunt, o întâmplare, ceva, stătuse la baza deciziei sale. Ovidiu își făurise în interior o motivație temeinică, o fortăreață pentru că altfel ar fi fost imposibilă o schimbare evidentă și inexplicabilă. Și dacă Sidonia se chinuise cu el la examene, ba chiar învăța cursurile, le comenta cu el până la demență, convinsă fiind că prin revenirea obsedantă asupra acelorași aspecte, memoria lui va rămâne totuși încărcată cu ceva. Dintr-odată Ovidiu căpătă o rezistență ciudată față de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
naiv, cum căzuse în plasă! Zâmbi măgulită: uite că uneori sunt suficiente și armele minții. În pragul ceainării întrebă: Oare mai am dreptul să-mi fac vreo iluzie? El o privi pentru o clipă, aproape că-l bufnea râsul, se chinuia să-și mențină pe chip mimica adecvată. Absolut toate drepturile. Mai aveți încă o viață înainte. Sfârșitul nu vine niciodată atunci când credem noi. Apoi, mai târziu, după ce și-au ales masa și s-au instalat, Dimitrie zise: ceainăria asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vestimentației oamenilor, se specializase, ce bizar începuse să se comporte! În compartiment căuta un loc printre persoane inofensive, femei, copii, bătrâni, ocolea orice prilej care o plasa în vecinătatea vreunui bărbat, se temea că Ovidiu o să afle și o s-o chinuie cu întrebările, și o să insiste până la demență asupra acelorași amănunte, ea nu mai era capabilă să mai trieze nimic, îi mărturisea totul cu cea mai mare sinceritate, ca la spovedanie, chiar și așa avea o mulțime de necazuri, el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi distrat grozav, și eu cred, asta e, să o iubești pe Toni, zicea mătușa Sabinica, ochii ei orbi și incredibil de mari și albaștri privind din fața osoasă pe deasupra capetelor noastre, dintr-o garsonieră unde, singură, de multă vreme se chinuia să moară și nu putea, fotografia ei cu haina de blană albă, tânără, Bette Davis, n-am să pot intra niciodată în sufletul lui, am spus eu la un moment dat și cum am spus așa a și fost, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de noi, când umblam după casă de fiecare dată ziceam să mă fi mutat acolo să renovez o gară din asta, sau măcar de-aș putea lua cărămida, uite câte camere are aici părăsite în câmp și eu, căcat, mă chinui să fac rost de bani pentru o garsonieră nenorocită, apoi mieii și vacile în primăvară și caii, caii legați de picioarele din față țopăind umiliți, dar ei nu știu, apoi un fel de hârciogi mici, șobolani mai lungi care parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
din bere și băi, eu mă duc să mă plimb, nu mă supăr, stați liniștiți, aveți ce vorbi, ei își rumegă dramele comune din care eu nu fac parte și mă enervează eroul principal al povestirii lui, care l-a chinuit și l-a handicapat și i-a dat privirea aceea hăituită de animal care vânează disperat și mai ales: te iubesc de nu mai pot, asta îmi sună în urechi, și nu mie, și băi, stați, chiar nu mă supăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
sănătoasă și chipul tineresc. În clipa aceea de afară se auzi motorul unei mașini care viră pe aleea cu pietriș din fața vilei. — Cine-o fi? se întreba cu glas tare Eleanor. Adrian se duse la fereastra și se uită afară, chinuindu-se să privească chiorâș spre parcare. — E Șam, spuse el. — Ha, ha, făcu Eleanor liniștită, după care își relua lectură interviului realizat de Fanny Tarrant. — Ia zi, nu el are un Range Rover verde, cu numărul de înmatriculare ȘAM 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
masa fără să mai aștepte altă invitație și se servi cu o ceașcă de cafea. — Ce-ați scris despre Adrian? o întreba Eleanor. — Nu ghiciți? Idolul adolescenței mele, care s-a dovedit a avea picioare de lut. Omul care-și chinuia familia din cauza unei cronici nefavorabile. Scriitorul care a trebuit să iasă din bucătărie deoarece nu suportă căldură de-acolo, dar care a pretins că de fapt nu-l mai interesează gătitul. Adrian devenea tot mai glacial în timp ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
este verde, nu să i se spună că iarba este verde. El trebuie ajutat să afle cine este, nu cum îl cheamă.” Același poet, M. Eminescu, spunea că: ,, Nu e carte să înveți Ca viața să aibă preț Ci trăiește, chinuiește Și de toate pătimește Și-ai s-auzi cum iarba crește.” 3. Lăsați imaginația să zboare, dați-i frâu liber, lăsați-vă purtat pe aripile ei până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, călătoriți cu gândul prin spații intersiderale, străbateți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Art-Design, treizeci și doi de ani Împliniți. Mană cerească pentru un ins comod ca el, asistent universitar pe viață, la mica universitate Petru Maior din oraș. Un oraș suficient de mare ca să aibă o universitate. Când a cunoscut-o, se chinuia să instaleze un cort la Casa Vacanței. Operațiune delicată și pe un vârf de munte, darmite Într-o vitrină cât un lighean. Se Întorcea de la facultate cu o franzelă sub braț, și cam fără chef. Avea griji, și nu puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]