1,778 matches
-
glasuri scăzute, de parcă nu te-ar fi zărit, de parcă nu ți-ar auzi pașii... Nici unul nu ridică privirea spre tine, Își toarnă doar unul altuia, În pahar, vin, apă. Și tu, care ai făcut atâta drum până aici, atâtea nopți chinuite ai alergat prin trenuri pline de controlori și soldați, tu ești prea obosit ca să le mai guști gluma. Și, dacă ei nu pricep, atunci măcar ea, măcar ea ar putea să Înțeleagă! — Mamă! o strigi Încet. Dar se vede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tot îi alunecă unul. Încercă să-l prindă din zbor, dar îi alunecară mai multe și căzură toate. Nici că se putea un zgomot mai mare! Feciorul privi speriat spre mormanul de perne și pilote, din care răzbi un mormăit chinuit. ― Ce faaaci? Ce tot faaaci? ― Căzu doar unul, boierule! Dormiți liniștit, că eu fac doar focu’ și termin îndată. ― Taaaci! Du-te! ― Păi, să fac nițel foc, că se răcește soba. ― Lasă! Du-te! Ce ți-a venit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de domnul Chawla în spatele casei, își stabilise ea bucătăria în aer liber, care dădea spre un petic de pământ plin de iarbă. Aici se maturau la soare borcanele de castraveți, ca o armată aliniată la zidul de piatră; rădăcinile zăceau, chinuite și contorsionate, uscându-se pe un pat, iar micile fructe sălbatice, disprețuite de toți, în afară de păsări, zăceau deschise, afișându-și miezul cu pete purpurii. Ghimbirul era îngropat sub pământ, ca să rămână proaspăt, lămâile și dovlecii se uscau pe acoperiș, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Dacă vrei să se prindă smântâna, nu amesteca laptele. Oare un iaz își curăță mizeria de pe fund? Oare ploaia spală cerul? Cum e lemnul, așa e și carnea care se gătește pe el.“ Ultimele luni îl transformaseră într-un om chinuit. Frazele din capul său erau ca lianele din junglă, se încolăceau, îl sufocau. Trebuia să se elibereze, să arate lumii ce caracter avea. Și sie însuși. În drumul ei spre pădure, Kulfi trecu atât de aproape de locul în care acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nou să plângă, iar, de data asta, Alison i-a ținut isonul. La rândul ei, Fiona se chinuia să-și țină lacrimile în frâu. Singura care a rămas cu ochii uscați a fost Julia. Cu toate că și fața ei părea cam chinuită. Toți stăteau în picioare, în cerc, în jurul patului, uitându-se tăcuți la Susan. Știu că nici unul dintre noi nu e un spirit prea religios, dar ați fi de acord să spunem o rugăciune? a întrebat Alison. Julia era pe cale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
gură în gură: „Ferește-te de Tikdabra“. Rub-al-Jali, la sud de peninsula arabă, și Tikdabra, în inima Saharei, erau regiunile cele mai neospitaliere de pe planetă, unde Cerurile trimiteau spiritele celor mai groaznici asasini, pruncucigași și violatori și unde sălășluiau sufletele chinuite ale celor ce întorseseră spatele dușmanului în timpul războaielor sfinte. Gacel Sayah învățase de mic să nu ia în serios spiritele, fantomele sau arătările, dar cunoștea alte „pământuri pustii“, mai puțin vestite și mai puțin teribile decât Tikdabra, și, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
invizibilului duh răufăcător îi era dragă tovărășia sa. „Pleacă! îl imploră încă o dată. Am obosit să te port cu mine și să ucid fără să știu de ce o fac.“ Știa însă că, chiar dacă gri-gri-ul ar fi vrut să plece, sufletele chinuite ale lui Mubarrak, căpitanului și soldaților nu i-ar fi îngăduit niciodată s-o facă. La fiecare sfârșit de săptămână, Anuhar-el-Mojkri își părăsea comodul și răcorosul birou din Palatul guvernamental, se urca în vechea Simca, pe care o lăsa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu piciorul acela, cu felul În care era răsucit din gleză... În plus, de ce nu auzisem măcar un zgomot al eforturilor ei de a voma? Și cât timp poate sta cineva așa, ghemuit peste toaletă, Într-o poziție atât de chinuită? Încuietoarea era pusă pe roșu și pe ea mai scria și „Ocupat“, În caz că aveai vreo Îndoială. Am bătut politicos la ușă. Nici un răspuns. Întrebându-mă dacă nu va trebui să forțez Încuietoarea cu una dintre clame am Încercat să Împing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe care tocmai l-au sfidat: — Gâlceava noastră nu face decât să Înceapă. Djahane Îl strânge, cu ochii Închiși. — Să nu mă lași să dorm până În zori! A doua zi, două rânduri proaspete În manuscris. Caligrafia e fragilă, șovăitoare și chinuită: Lângă iubita ta, Khayyam, cât erai de singur! Acum, că a plecat, te vei putea ascunde În ea. XI Kashan, oază de case joase pe Drumul Mătăsii, la marginea Deșertului de Sare. Caravanele se adăpostesc acolo, Își recapătă suflul Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
piața e deja pustie, fiecare ulicioară din bazar este Închisă cu o grea poartă protectoare. Omar trebuie să facă un ocol ca să ajungă la caravanseraiul său. Când intră În odaie, În vârful picioarelor, Hasan doarme deja, cu chipul sever și chinuit. Omar Îl contemplă Îndelung. Mii de Întrebări Îi străbat mintea, dar le Îndepărtează fără a căuta să le răspundă. Hotărârea sa e luată, În mod irevocabil. O legendă trece din carte-n carte. Ea vorbește despre trei prieteni, despre trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
moarte exercita asupra mea o fascinație de netăgăduit, ținând seama de faptul că puteam să mi-l imaginez cu ușurință, cu mădularele lui descărnate, cu ochii de posedat, cu veșmântul de cuvios Îndoielnic. Câteodată credeam chiar că-i aud glasul chinuit. „Ce motive te-au putut Împinge să-l ucizi pe preaiubitul nostru șah?” „Celor care au ochi să vadă nu le va fi deloc greu să remarce că șahul a fost răpus chiar În locul În care a fost maltratat Seyyed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
liber, pe acei nefericiți pe care moartea, de partea asta, Îi menținuse În situația de pedeapsă suspendată. Nu toate familiile care au procedat așa ar putea alege În apărarea lor motivele oarecum respectabile, chiar dacă evident discutabile, prezentate de cunoscuții și chinuiții noștri agricultori care, departe de a-și imagina consecințele, inițiaseră traficul. Unele familii n-au vrut să vadă În expedientul de a se duce să se debaraseze de tată sau de bunic pe teritoriul străin decât un mod curat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
gol și se aude reverberând, lovindu-se de pereții săi argintii, peste puțin timp veți avea destul loc gol în casă. Capitolul cincitc "Capitolul cinci" Toată noaptea am ținut-o în brațe în patul acela mare, am dormit foarte puțin, chinuite, ațipeam și ne trezeam delirând ca după febră, visele urâte ne plesneau peste față și între ele aveam scurte momente de entuziasm, iată că se întâmplă ceva, în sfârșit se întâmplă ceva în viața aceasta în care credeam că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru că și numai la vederea sa mă inundă tristețea, îmi deschid canapeaua din salon, bătrâna canapea a singurătății mele, căreia îi fusesem lăsată pradă încă mult înainte de plecarea lui, brațele ei păroase mă cuprind, trăgându-mă către încă o noapte chinuită, am impresia că soarele tot mai rumenește coaja de beton de deasupra capului meu, razele sale întunecate mă înfierbântă, gravând pe pielea mea tatuajele invidiei. Iată-l în patul ei, trupul său care crescuse în brațele mele, frecându-se lasciv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la viață florile din jurul hotelului, făcând un efort să reziste, neîmpăcându-se cu destinul lor, după ce își revin din șoc străpung cu lovituri ușoare scoarța pământului, mijind dinăuntrul ei. Un val de milă mă inundă, când zăcuse aici bolnav și chinuit, nu reușise să îmi stârnească mila, iar acum, când este sănătos, îndepărtându-se de mine pe picioarele lui puternice, cu o altă femeie lângă el, mă inundă mila, îi văd inima încercând să se detensioneze, un pod prea îngust între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
grăbite și cu diferite apăsări: ― Nu, nu, cum să îndrăznească copilul! Dintre toate însă se desprinse tocmai glasul cârciumarului Busuioc, aproape poruncitor: ― De ce nu-ți iei tu copilul de mână, măi Pavele, să te duci cu dânsul, așa oblojit și chinuit cum e, la curtea boierului și să ceri să-ți plătească durerea acuma, îndată? Pavel întoarse capul spre cârciumar, încurcat, în vreme ce împrejurul lui se înălțau alte îndemnuri gălăgioase: ― Du-te, Pavele!... Că bine zice Cristea! Aide, Pavele, nu mai sta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de fapt pentru prima oară singură aici. Sentiment nou, de care să profite. Bine! Dacă avea într-adevăr de gând să se măsoare cu analiza ECIU, era vremea să se pună pe treabă. Un buton apăsat... și vaietul înfiorător și chinuit traversă puntea. Ripley reduse volumul numaidecât. Își dăduse seama, asemenea lui Lambert, că putea concepe foarte ușor acest semnal ea fiind o voce. Iată o idee mai mult fantastică decât științifică, se gândi. Lasă fetițo; vezi ce are de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
alergaseră auzind urletul, Dădură buzna în antrepozit fără să mai stea de gânduri și văzură picioarele lui Brett cum se zbăteau în gol. Ridicând ochii avură o ultimă viziune fugitivă a două tălpi înghițite de întuneric. Deasupra formei neputincioase și chinuite a inginerului, zăriră o siluetă vag umană, dar care, cu siguranță, nu era a unui om. O masă gigantică și dușmănoasă. Într-o fracțiune de secundă, o străfulgerare se oglindi în niște ochi enormi, mult prea mari pentru o țeastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
restaurant, Ruletistul își dusese de opt ori revolverul la tâmplă prin diferite hrube din labirintul murdar de sub fundațiile orașului nostru. De fiecare dată, mi s-a povestit (iar mai târziu am putut să mă conving și singur), pe fața sa chinuită, aproape fără frunte, se întipărea o expresie de spaimă copleșitoare, o frică animalică, la care nu puteai suporta să asiști. Părea că tocmai frica asta îndupleca întotdeauna soarta și-l ajuta să scape. Tensiunea sa emoțională ajungea la culme când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care erau distracțiile noastre dinaintea sosirii în bloc a "personajului principal". Cei mai mulți dintre noi nu ieșeau practic niciodată din perimetrul zonei din spatele blocului. Lipit de fabrica de pâine Pionierul, ieșind parcă direct din ea, se afla un castan bătrân și chinuit, cu o scorbură zidită cu ciment și un piron ruginit înfipt oblic în scoarța plină de furnici. Pe el puneam piciorul Sandu, Luci și cu mine ca să ne suim în copac, unde ne simțeam în largul nostru, asemenea bătrânicilor lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ieși din sexul nostru, vedem inevitabil cu ochi de bărbat sau de femeie toate aceste trăsături infinitezimale. Mă schimbam văzând cu ochii. Figura mea căpăta trăsături ascetice, în ochi îmi lucea o lumină suferindă, puțin stranie. Gura rămânea senzuală, dar chinuită și ea de o constrângere interioară. Mustața începuse să mi se contureze sub nările lungi și foarte subțiri, și toate liniile feței se alungiseră. Mă complăceam în singurătate, mă apăram din toate puterile de ceva care trebuia să se întîmple
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lacrimi și curând începu să plângă în hohote. O țineam în brațe, o strângeam ca să-i înăbuș suspinele și știam de ce plânge. Gina se șterse la ochi și îmi luă obrazul în palme. Mă privi în ochi cu o expresie chinuită și-mi spuse aproape răstindu-se: Nu-l mai iubesc pe Silviu, înțelegi? Nu-l mai iubesc deloc, mi-e silă de el. Hai să ne batem joc de el, vrei?" Și brusc, își smulse tricoul de pe ea și își
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Își șterse lacrimile în fugă, își potrivi părul, mă privi, fără s-o văd, căci eu eram în lumina palidă a felinarului, iar ea la întunerec, și plecă oftând. M-am întors în odaia mea, agitat, zeci de sentimente străbătîndu-mă, chinuit și de bucuria că este a mea, și de orgoliu, de remușcare, de teamă. N-am putut face nimic până la masă. Mă întrebam dacă voi avea curajul să o privesc în timpul mesei. Mă întrebam mai ales ce va crede despre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maistrul tace, e un om de aproape 60 de ani și ar vrea să-și mănînce liniștit pensia generoasă de cadru militar. Îi aruncă o privire foarte scurtă. Viața plină de succese i-a Împietrit pe chip o expresie acră, chinuită, dar care În acest context pare milă. „De ce mă Întrebi prostii? O să vezi tu de ce“, pare să spună el. Amenințarea fără chip a Aparatului obscur funcționează Într-un cîmp atavic. E ceva abstract, toată lumea cunoaște aceste lucruri, dar nimeni nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și e normal. Pe de altă parte, ideea că cineva poate ajunge să facă armata atît de aproape de casă le răvășește mințile. Victoria mea e și victoria lor, Gărăgău Îmi trage o palmă pe spinare și rîde, deși o face chinuit. Dar Portocală nu poate pierde prim-planul. Pentru că e foarte preocupat de starea soldaților, propune o strategie de război pentru a Încălzi dormitorul. Depozitul de lemne al corpului de gardă e plin ochi, am putea să furăm noaptea cîțiva butuci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]