1,452 matches
-
exact! zise iar plutonierul, rușinat, dar cu ochii tot spre locotenent, așteptând, poate, un răspuns. Glasul plutonierului enerva cumplit pe Bologa. Își smulse privirea din fața lui și o ridică mai sus, înainte. Sufletul întreg i se ghemui într-o așteptare chinuitoare. Dar când sosiră la cotitura a doua, îi fulgeră deodată prin creieri numele lui Klapka, de care se lega, ca o dantelă în jurul unui nasture, pădurea spânzuraților... Și numaidecât așteptarea se schimbă într-o groază cu mii de ghimpi, care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ademenitoare, ca și focul din ochii oamenilor care pornesc la asalt. Apostol se cutremură. "Același om, spânzurat de nenumărate ori, ca o protestare nesfîrșită..." Și deodată își zise: "E Svoboda... privirea lui..." În aceeași clipă își aminti cu o precizie chinuitoare cum a votat condamnarea cehului, cât a fost de trufaș că a avut onoarea să facă parte din Curtea Marțială, cum s-a amestecat, din exces de zel, și cum a dat o mână de ajutor la pregătirea execuției, cum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
treacă dincolo și se spăimântă. În aceeași vreme își imputa că a plecat fără măcar să chibzuiască ce face și chiar fără armă, încît acuma... Se simți deodată atât de ostenit, că gândurile toate i se ostoiră într-o nesfârșit de chinuitoare dorință de odihnă. Îi ardea cerul gurii de sete și iar asuda cumplit. Îi stătea pe limbă să întrebe dacă mai este mult. Îl rodea teama că nu va sosi niciodată și, chiar în aceeași clipă, că va sosi prea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Îmi pare c-oiu pleca Pe dulce urma ta Iubit copilul meu! {EminescuOpIV 275} IAR FAȚA TA E STRĂVEZIE Iar fața ta e străvezie Ca suprafața albei ceri Și numai ochii mari sunt turburi De umbra negrelor dureri. Tu, chip chinuitor de dulce, Tu, ideal în ochii mei, Tu, ce femee între flori ești Ș-o dulce floare-ntre femei. De-ai rămânea pe veci frumoasă, Precum te simt, precum te văz, Ca-n părul tău cel lung și galben Eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Gării, etc. etc. Ah! Era să uit micuța cârciumioară <Maria Kanter> situată în drumul Băii Comunale...” -Fiindcă - vrei-nu vrei - a venit și sfârșitul neprețuitului Păstorel, iată cum descrie L. Kalustian acest capăt de drum: „...Și în 1964, la capătul unei chinuitoare suferințe, Păstorel lichidează socotelile terestre. Era internat la spitalul de canceroși din Șoseaua Viilor și cu câteva zile înainte de a porni pe drumul din urmă, a mai găsit în el resurse, poate ca să fie consecvent cu el însuși și să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
câte o carte în fiecare zi,/ Și nimeni și nimic nu m-ar putea opri.” În ultima perioadă, Ioana a fost lovită de o cruntă durere pricinuită de moartea tatălui ei drag și a avut efectiv puterea să descrie momentele chinuitoare prin care a trecut: „Mă privești ultima oară, mă privești.../ Știu ce vrei să îmi spui, mă iubeștiă/ Dar nu închide ochii, nu, nu îi închideă/ Rămâi cu mine, o, tată, rămâi cu mine!”. Cruda și nemiloasa moarte a celui
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
aș fi păstrat acest ritm de creștere intelectuală, fără-ndoială că aș fi ieșit de acolo un geniu. Momentul decisiv al evoluției mele s-a întîmplat însă exact la jumătatea liceului, în acel amărât de sat Chirnogi, în acea vară chinuitoare a lui 1972. Muream, muream de plictiseală. Sunasem de mai multe ori acasă și mă plânsesem, și-i rugasem să mă lase să vin în București. Degeaba. Trebuia să rămân toată luna pe malul Dunării. Și trecuseră, Dumnezeule, abia două
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
umane, cu imense deschideri rotunde sus, în centru... Piețe pustii, sub un soare transparent, unde, în lumina galbenă, se înălța un turn la fel de galben, prăfuit și de neînțeles.. . De unde îmi veneau imaginile astea, atât de coerente emoțional, atât de dulce chinuitoare? Unele le-am regăsit mai târziu în Desiderio Monsii, altele, firește, în Chirico - tulburătorul peisaj cu fabrică din colecția Barnes de la Philadelphia -, iar altele (cînd m-am visat la Paris), chiar în Parisul pe care l-am văzut în realitate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
autenticitate în literatură, atât de discutată înainte de război. Voluntarismul vitalist legat însă de acest concept lipsește în poemele Simonei Popescu, care descriu nu autenticul actului, ci pe cel al absenței. Plinătatea existențială a criterioniștilor își găsește complementarul în vidul amețitor, chinuitor al plictisului. Pentru că, evident, "Plicty", unul dintre cele mai semnificative poeme ale nouăzeciștilor, conține întreaga dramă, personală și socială, a acestor copii ai unei lumi în care prezentul e mizerabil iar viitorul e de neconceput. Un prezent etern alcătuit din
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
rezolva revista cea mai longevivă de la noi aceste neașteptate și previzibile, totuși, probleme. 191 O divagație "Chiriași ai casei, Gânduri ale unui creier uscat într-un anotimp secetos." T.S. ELIOT Mijloc de iulie bucureștean, căldură insuportabilă zi și noapte, somn chinuitor, întrerupt de douăzeci de ori, neputință a minții de a porni. Anotimp mort, pe care l-am așteptat cu spaimă întreaga viață. Ce să faci în zilele astea lungi, decât să zaci în umbra camerei tale pline cu un aer
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de propagandă, iar voi de limbajul reclamei. Nu cred că tu ești mai harnic decât mine pentru că ești 201 protestant, așa cum nu cred că eu, ortodox, sânt mai intim conectat cu Dumnezeu decât tine. Orice s-ar întîmpla, oricât de chinuitoare, nedreaptă, neînțeleaptă ar fi istoria, nu cred că trebuie să o ajutăm în a construi diferențe între oameni și în a le exagera acolo unde ele chiar există. Nu, "omul din Est", în măsura în care este educat, tolerant, liberal este una cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
scazi forța sau curajul cu același număr de puncte. Apoi, vitalitatea sa e tradusă, în general, în moduri convenționale, fără nici o legătură cu situația din realitate, așa cum avionul funcționează altfel decât pasărea. Mai întîi, unele personaje, mai ales cele din chinuitoarele platform games, au mai multe vieți, uneori reprezentate prin inimioare sau pietre prețioase. De câte ori cade de la înălțime sau în apă, e rănit sau curentat, personajul mai pierde o viață, iar când toate sânt pierdute, jocul se încheie, în jocurile tridimensionale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cel ales, acel unul care rămâne, va trebui să te schimbi, căci publicul tău îmbătrînește o dată cu tine. La fel cum, de la o vârstă, nu mai poți fi iresponsabil în viață (fiindcă încep să depindă de tine alte vieți), vei simți chinuitor cum, vrând-nevrând, te părăsește și iresponsabilitatea poeziei, așa cum se duce cu timpul poleiala de pe obiectele aurite. Vei începe să simți tot mai acut scurtimea vieții, urgența lucrurilor care trebuie spuse, vei simți, în locul levitației adolescentine, presiunea culturală din spatele tău. Chiar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
când se știe că în depărtatul apus nu e nimic, decât dealuri de nisip pe care le mută vântul. De acolo nu vin niciodată nici vești, nici oameni, nici sunete de tobe: vine numai vântul uscat, rău și mincinos și chinuitor, al morții. Dacă te strecori prin una din trecătorile munților de piatră de la miazăzi, dincolo de peșteri ajungi în văi cu oaze și chiar cu păduri; mai departe, sunt oameni pe care nimeni nu i-a văzut, sunt țări necunoscute în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
avut nevoie mai mult ca oricând să rămână singur cu sine. Dar Puarem era mânios. Trebuia să se ducă la el, în loc să se sfătuiască... Dar cu cine să se sfătuiască sau cine i-ar putea da răspuns la asemenea întrebări chinuitoare și noi? Dacă ar fi acum în Atlantida, poate că numai Marele Preot ar fi în stare să găsească în mintea lui adâncă măcar un crâmpei de lămurire. Pe când aici... Să încerce oare să-i vorbească lui Tefnaht? Slujitorul Zeului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și ierburi, pe nisip ori pe drumuri pietroase, nesfârșitul convoi de măgari izbuti în sfârșit să aducă marea luntre pe țărmul mării. Și numai iscusința cârmaciului luntrei cerești și iscusința cârmaciului corăbiei mărilor pământene izbutiră să împiedice înecul, în ceasul chinuitor de greu pentru toți al așezării turnului de argint pe puntea fără catarg. Dibaci și el, meșterul pânzei născoci, ca să fie pe placul zeilor, o crăcănă puternică din bârne groase, înțepenite sub punte, pentru așezarea altui catarg. Nimeni dintre corăbieri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
privind cele trei aspecte ale exersării motrice este foarte indicat să se țină cont în dobândirea aptitudinilor de următoarele principii: 1. Antrenamentul distanțat necesită adesea nivele mai înalte de performanță, când proba devine împovărătoare din punct de vedere fizic sau chinuitoare din punct de vedere psihologic. 2. Antrenamentul comasat în timp este cel mai bun dacă performerul este motivat pe deplin și dacă proba este destul de complexă. 3. Performerul retardat din punct de vedere mintal sau mai puțin capabil, poate să
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
se înscriau în spațiul occidental. Ei erau convinși că imperialismul occidental și răspândirea capitalismului erau necesare în vederea eliberării "popoarelor lipsite de istorie" de miturile religioase și tirania tradiției. În acest stadiu al argumentării, este important să ne amintim cât de chinuitor era pentru marxiștii clasici să vorbească despre rolul mișcărilor de eliberare națională în lupta pentru socialism și despre locul ocupat de națiune în viitoarea ordine mondială socialistă. Curente mai recente ale teoriei critice au avut mai mult curaj să celebreze
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a naturii. Un parcurs existențial care, fără îndoială, a amprentat definitiv sensibilitatea lirică argheziană și i-a pus în lumină particularitățile: propensiunea spre negație, defularea agresivității în actul artistic, inadecvarea la "curent", obsesia rescrierii sub presiunea Logos-ului omnipotent, travaliul chinuitor. Evident, experiențele sociale ulterioare (aparent independente de vocația sa poetică), cum ar fi cea de laborant sau cea monahală, au scos la iveală un personaj incomod, imprevizibil, oripilat de convenții, gata oricând de ofensivă. Fără îndoială că episodul claustrării voluntare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
primit Premiul Nobel. Fizicienii de la Princeton, dintre care merită menționați în special Bob Dicke și P.J.E. „Jim“ Peebles, nu au primit nimic - cam incorect, în opinia multor oameni de știință. Comisia Nobel are tendința de a premia mai degrabă experimentele chinuitoare și minuțioase decât teoriile importante.) Big Bangul fusese reperat; mitul universului static murise. Deși era la fel de neatrăgător ca și ideea unui univers finit, fizicienii l-au acceptat treptat, căzând de acord că universul avusese un început. Dar teoria mai ridica
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
duh, Caliban, pățit, țipă de câteva ori: „Of! Nu mă 190 chinui!“, „Mă chinuiește duhul - aoleu!“, „ Nu mă chinui, te rog!“, „Pân-acum nu mi-ai făcut prea mult rău, dar n-o să treacă mult și ai să mă chinuiești“. Chinuitorul prezumtiv face parte din categoria celor care, cu mai vechi prilejuri, îl ciupesc, îl mușcă, îl înțeapă, îl urzică, îl sperie ca strigoi sau ca focuri înșelătoare prin beznă. Iar la ultima ispravă a celor trei nerozi, chiar lângă peșteră
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
un duh, Caliban, pățit, țipă de câteva ori: „Of! Nu mă chinui!“, „Mă chinuiește duhul - aoleu!“, „ Nu mă chinui, te rog!“, „Pân-acum nu mi-ai făcut prea mult rău, dar n-o să treacă mult și ai să mă chinuiești“. Chinuitorul prezumtiv face parte din categoria celor care, cu mai vechi prilejuri, îl ciupesc, îl mușcă, îl înțeapă, îl urzică, îl sperie ca strigoi sau ca focuri înșelătoare prin beznă. Iar la ultima ispravă a celor trei nerozi, chiar lângă peșteră
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
conservare, la cerebralul Pavel Anicet din Întoarcerea din rai, divizarea pasiunii între Una și Ghighi echivalează cu pierderea unității sinelui prin scindare, este deci generatoare de o suferință percepută acut de lucid ca înrobire a sufletului, ca istovire și irosire chinuitoare. Sinuciderea îi apare astfel drept singurul act de voință pe care îl poate impune vieții, singurul gest eliberator prin care se poate reda primordialului dezmărginit, absolut și unitar. Ambițiosul și nonconformistul Petru Anicet, fratele lui Pavel, interpretează de pe o poziție
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În ibid., p. 7. 665 Ibid., pp. 10-11. 666 Bradford Wright, op. cit., pp. 229-230. 667 Dez Skinn, op. cit., pp. 11-12. 668 Viața unui desenator poate părea calmă, afirma Crumb, însă "dedesubt este un cazan aburind de perversitate sexuală, droguri și chinuitoare nevroză". "Câteodată cred că este ceva în neregulă cu mine, un fel de defect genetic profund, o mutație, n-am ieșit normal, că de aceea am tot acest resentiment, această nemulțumire, chestii din astea; dar ura de sine este o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
stepele Ucrainei..!“, își zise el în gând. Și, mânat de o presimțire rea, se întoarse acasă în fugă... la căpătâiul Axiniei. Chipul femeii căpătă o concentrare ciudată. - Cum te simți, Xenia?! își întrebă nevasta. După câteva clipe, abia, în tăcerea chinuitoare din odăiță, veni ca o poruncă, glasul ei stins și sacadat, în loc de răspuns: - Antoane... să ai grijă de fată, să ai grijă de fată, pentru că eu..., și alunecă într-un somn adânc, fără capăt. Pădurarul, înspăimântat, se tot întrebă: „Ce
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]