2,063 matches
-
cu fir auriu. În centrul gheții, lângă catargul cu steag, stăteau câțiva aghiotanți. Așa o să facă și el când o fi mare, o să se facă patinator sau marinar. Într-adevăr, perechile începeau să se adune. Venise și fanfara militară, în chioșc, iar patinatorii încercau să alunece în ritmul muzicii. La-la-la-la la... la-la... la-la... la-la-la-la-la... la-la... la-la. Făceau piruete, luau viteză, iar un domn ofițer mergea cu spatele. Nicu râdea și țopăia când cădea vreunul, prea era caraghios cum dădea cu fundul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
larg. Era un mod nou, nemaiîncercat, prin care Godun chiar că se juca de-a grădina raiului, într-o albie fără apă. Căpătase copii, acareturi, animale de companie, șobolani aciuați din lan, cârtițe, viituri și noroaie, instalații de gaz metan, chioșcuri și rigole, obiceiuri de îmburgheziți. Locatarii primeau drept de preempțiune, așa că, după trei generații, puteau să-și cedeze locul nepoților ori s-aleagă încă treizeci de ani. Părea un sistem fără concurență, încă nerăspândit la scară de masă, însă devenea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Dascălu începu să chițăie plimbîndu-și arma pe sub nasurile bătrânilor care-l priveau îngroziți. Căruntul îl apucă de braț. ― Hai, băiete! Celălalt își izbi o palmă pe frunte. ― Știu ce-o să-mi mai cumpăr cu banii mei! O fanfară! ― Și un chioșc, se auzi glasul lui Scarlat din bucătărie. Fără chioșc nu faci nimic! ― Ai dreptate! Un chioșc cu muzică și fluturi albaștri. Am să-i învăț să danseze... ― E nebun! șopti înspăimîntat Șerbănică Miga. Ioniță Dragu i-l arătă din priviri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care-l priveau îngroziți. Căruntul îl apucă de braț. ― Hai, băiete! Celălalt își izbi o palmă pe frunte. ― Știu ce-o să-mi mai cumpăr cu banii mei! O fanfară! ― Și un chioșc, se auzi glasul lui Scarlat din bucătărie. Fără chioșc nu faci nimic! ― Ai dreptate! Un chioșc cu muzică și fluturi albaștri. Am să-i învăț să danseze... ― E nebun! șopti înspăimîntat Șerbănică Miga. Ioniță Dragu i-l arătă din priviri pe Raul Ionescu. Inginerul zâmbea. ― Puțin... Se postase lângă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de braț. ― Hai, băiete! Celălalt își izbi o palmă pe frunte. ― Știu ce-o să-mi mai cumpăr cu banii mei! O fanfară! ― Și un chioșc, se auzi glasul lui Scarlat din bucătărie. Fără chioșc nu faci nimic! ― Ai dreptate! Un chioșc cu muzică și fluturi albaștri. Am să-i învăț să danseze... ― E nebun! șopti înspăimîntat Șerbănică Miga. Ioniță Dragu i-l arătă din priviri pe Raul Ionescu. Inginerul zâmbea. ― Puțin... Se postase lângă telefon cu arma pe genunchi. În orice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a întâmplat. Printre sughițuri îmi povestea că și se furase toți banii din camera mamei și copilului, bani ascunși în fața de pernă unde dormea copilul. Ea văzând că copilul doarme linșitit a luat câțiva bani și a coborât la un chioșc din apropiere pentru a cumpăra ceva de mâncare. La cameră a rămas o tânără de la care Așaflat din discuție cu ea, că este oboșită și vine de la Tulcea și pleacă la părinți la București. La întoarcere de la chioșc nu a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
la un chioșc din apropiere pentru a cumpăra ceva de mâncare. La cameră a rămas o tânără de la care Așaflat din discuție cu ea, că este oboșită și vine de la Tulcea și pleacă la părinți la București. La întoarcere de la chioșc nu a mai gășit-o pe tânără în cameră și când vroia să pună restul alături de ceilalți bani observă dispariția acestora. Atunci am oprit plecarea trenului spre București și mergând din vagon în vagon cu femeia gășim o tânără frumoasă și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mâna înăuntrul sacoului, sub braț, ca să verifice dacă mai avea cuțitul acolo, în tocul de piele. În cele din urmă, Mahmud simți un miros: de pită proaspătă. Trebuie să fie o brutărie nonstop pe-aici. Aproape sigur, fiindcă șirul de chioșcuri goale, nepopulate fu întrerupt de mănunchiul de lumini de la colțul imediat următor. La un radio se auzea muzică de percuție; bărbații stăteau afară bând cafea din cești mici și ceai din pahare. Mahmud răsuflă ușurat. Se simțea ca acasă. Călăuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
virtual zvârcolindu-se o clipă de durere. Însă câteva momente mai târziu plana pe deasupra campusului de la Harvard. Desenele erau extrem de detaliate, precum proiecțiile tridimensionale ale arhitecților, dând la iveală tencuiala albă în care era îmbrăcat turnul cu ceas, până și chioșcurile pentru ziare și suporturile pentru biciclete din Harvard Yard. Continuă să zboare, cu brațele întinse și corpul la orizontală, ca un Superman cu piept voluminos. Din când în când cobora pentru a privi mai îndeaproape. Văzu clădiri eterogene, ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nici un sunet. — Deci unde mă duci, domnule șofer? — Într-unul din puținele locuri din Ierusalim care e deschis toată noaptea. Și cu siguranță singurul care are calculator. Parcă mașina la capătul unei zone pietonale, plină de cafenele închise și de chioșcuri cu obloanele trase. —Asta e strada Ben-Yehuda, spuse Uri. În mod obișnuit e plină de lume. Dar Ierusalimul nu e ca Tel Avivul. Oamenilor de aici nu le place să rateze somnul de frumusețe. O conduse prin pasajul principal, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fugim. Te rog. Vom discuta mai târziu. Ignatius trecu pe lângă ea și ducându-se la micul ei Renault deschise portiera din spate și se urcă printre afișele și teancurile de manifeste cu care era acoperită bancheta. Mașina mirosea ca un chioșc de ziare. Grăbește-te! Nu avem timp să înscenăm un tableau-vivant aici, în fața casei. — Chiar ai de gând să stai acolo? întrebă Myrna, aruncând teancul de foi cu însemnări prin ușa din spate. Sigur că da, zbieră Ignatius. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
avertisment pe colecție insistând ca privitorii să nu urmărească toate cele șase DVD-uri unul după altul, să nu „călătorească“ În mai mult de o țară odată. La Aeroportul Internațional din Tucson au intrat În fiecare magazin, ceea ce Însemna un chioșc și un stand cu suveniruri. În ciuda firmei ostentative pe care scria AEROPORT INTERNAȚIONAL (un nume care i se dăduse datorită zborurilor În afara țării, În Mexic, care era la distanță de numai o oră cu mașinaă, aeroportul era atât de modest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ne Întrerupeam lucrările pentru a ne comunica unii altora ultima conexiune, citeam tot ce ne cădea În mână, enciclopedii, ziare, istorii ilustrate, cataloage editoriale, pe diagonală, În căutarea unor scurtcircuite posibile, ne opream să scotocim pe la toate tarabele, adulmecam pe la chioșcuri, furam zdravăn din dactilogramele diabolicilor noștri, ne repezeam triumfători În birou, trântind pe masă ultima găselniță. În timp ce evoc iarăși săptămânile acelea, toată afacerea mi se pare fulminantă, frenetică, ca Într-un film de Larry Semon, cu izbucniri și salturi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un mesaj: „Iubitule, am descoperit un tren excepțional către Milano. Plec. Ne vedem În cursul săptămânii“. Belbo alergase la gară, Însă linia era deja pustie. Ca Într-un western. Belbo dormise la Piacenza. Căutase un roman polițist, dar până și chioșcul gării era Închis. La hotel găsise numai o revistă a Touring Club-ului. Spre nenorocul lui, revista conținea un articol informativ despre trecătorile Apeninilor pe care tocmai le parcursese. În amintirea lui - fanată, ca și cum Întâmplarea s-ar fi petrecut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cele mai multe ori se presupune că Sfîrșitul Lumii se va petrece aici, dar Grădina Edenului nu face decît să se lățească. Casa Sandinei este ascunsă În sînul unei grădini de rai. Cărărui pavate cu scoici și pietre plate duc către un chioșc de meditație și o clădire fără ferestre, din lemn de sequoia. Wakefield șade În bucătărie, Înconjurat de cele zece mii de cărți de bucate, În timp ce Sandina răsucește un joint imens. — Pe vremuri, soțul meu cultiva marijuana. Și-a adus la perfecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ani. Avea să aibă un copil. Oricât de complexă și de încurcată ar fi fost situația, avu revelația acelui adevăr minunat, binecuvântat. Avea să fie mamă. Porni înapoi spre Gara Liverpool, lăsându-și răgaz să cumpere câteva ziare. În comparație cu Woodbury, chioșcul de ziare de la intrarea în gară era ca un magazin de delicatese exotice. International Herald Tribune stătea lângă L’Express, Corriere della Sera lângă El Pais, Paris Match lângă Hello. În Londra, chiar și ziarele locale erau aproape la fel de voluminoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
A, dac-aș fi fost un copil de-o familie mai bună, mai înstărită, poate că îmi părea rău, regretam. Că, vorba aia, îmi plăceau banii, nu? Dar, fiind amărât, mă mulțumeam cu ce luam. Vindeam personal pe la buticuri, pe la chioșc. Mă uitam la preț cât costă Kentul: 20, eu îl dau cu 15, și l-a luat. Sau Marlboro - 10, îl dau cu 5, și l-a luat, că oricine..., oricui îi convine să cumpere la un preț mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
noastre. (...) În vremea aceea lumea întreagă părea plictisită. „Boala veacului”, a veacului în agonie, bîntuia crîncen. Oamenii căscau pe străzi și mergeau parcă tîrîndu-se. La „grădină”, se plimbau aiuriți, printre copaci de cărbune, și ascultau marșurile funebre ale fanfarei din chioșcuri (I.M. Rașcu, Sfîrșit de veac). Probabil prima atestare documentară a termenului de „avangardă” în critica românească este de găsit într-un schimb de scrisori din primăvara anului 1894 între Titu Maiorescu și Mihail Dragomirescu (citat de Geo Șerban în „Préludes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Aladár Támas. Pe verso — continuarea articolului lui Kassak, un poem intitulat „Tabala-lied“ de Robert Reiter și un poem fără titlu al lui Josef Nadass. Ca ilustrații — o reproducere după un Linoleum de Moholy-Nagy și o alta după un desen constructivist (Chioșc) de Lajos Kassák. Toate poemele avangardiștilor maghiari exilați la Viena sînt în limba germană. Articolul semnat de directorul revistei Ma ridică problema „promovării artei maghiare” în străinătate, promovarea artistică externă fiind o obsesie mai generală a țărilor periferice, proaspăt intrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
era absentă în patul conjugal. Adevărul mi s-a dezvăluit întâmplător la câteva zile după întoarcerea lui Garibaldo. Tocmai citeam o carte, De magistro, a învățatului Sf. Augustin, rezemat de grătarul de lemn cu perdea care despărțea grădina de micul chioșc unde Romilde obișnuia să se retragă în ceasurile de arșiță. Călugărul tocmai tratase două nepoate ale ei, un oștean și una dintre prietenele intime ale lui Romilde, care se credea stearpă. N-am să relatez ceea ce și-au spus Garibaldo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
culegi ce-ai semănat ai să culegi ce-ai semănat ai să culegi ce-ai semănat Roma adoarme Încet, cufundându-se În moleșeala nopții. În depărtare șuieră o sirenă. Ultimele autobuze, luminoase și goale, fâșâie pe asfaltul ud, iar În chioșc, un om Înfofolit În haina lui așază un vraf de ziare. În fața Palatului Viminale, câțiva muncitori de la compania de gaz, portocalii, În hainele lor fosforescente, repară o țeavă. Au aprins o lampă ce luminează prin ceață, fantomatică și orbitoare. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aleea Buozzi. Era puțin trafic, Roma se trezește târziu. Camilla, care de obicei e tăcută, astăzi e atât de gălăgioasă. Veselia contagioasă a fetiței Îi alunga gustul grețos al unei nopți amare, chinuite de gânduri negre și tulburătoare. Trecură de chioșcul de ziare - Înăuntru vânzătoarea răsfoia curioasă Chi. Atente, se opriră la trecerea de pietoni, oglindindu-se În parbrizul unei mașini În trecere: o fetiță cu codițe, Într-un paltonaș albastru, și o femeie tânără cu o pelerină gri și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
om care În fața lui nu mai avea nimic intim și nu-i putea ascunde nimic. Căci nimic nu este mai intim ca rugăciunea. Cum În biserică nu mai era nimeni, și nimeni nu atenta la viața avocatului, se Îndreptă spre chioșcul cu vederi, luminat de o lampă mică. Învârti stativul fără a privi imaginile expuse. Lucrurile vechi nu-l atrăgeau. Îl făceau să se simtă trist. Fioravanti privea ceva alb, viu În Întunericul acela. Apoi băgă o monedă În orificiul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În jur. Tiburtina era acum un canal de metal, acoperit de o perdea de fum. Colegele dispăruseră deja În barul Vinicio’s. La ora asta era deja plin până la refuz cu angajații numeroaselor fabrici din Împrejurimi, care se Înghesuiau În fața chioșcului cu mâncare. Muncitorii care construiau un nou centru comercial În blocul de alături, aflați În pauză de masă, Înfulecau o pizza În fața intrării. Nu reuși să-și distingă colegele. Și oricum, ceilalți Își văd Întotdeauna de treburile lor. Dacă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai avea casă. Apartamentul din Carlo Alberto semăna mai mult cu o cutie goală și, oricare i-ar fi fost conținutul, acum nu mai era. Trenul pentru aeroport pleca de la peronul 26, dintr-o zonă izolată a gării. Trecură de chioșcurile de ziare, de postul de poliție, de căruciorul cu apă minerală și de grămada de cărucioare pentru valize. Sarah voi să ia unul, dar Antonio nu-i dădu voie. Ducea el valiza. Cum altfel? Dar nu mai lucrezi? Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]