1,084 matches
-
de ce lași în urma ta, te arunci cu parapanta. * În România, mortul este întotdeauna de vină. * Bătaia este interzisă în școli, dar numai profesorilor, nu și elevilor. * La cele două capete ale relației faliment-lichidare-privatizare se află corupția și hoția. * Pentru barza chioară, Dumnezeu face cuib, iar omul i-l distruge. * La noi nu se mai face nici un fel de cercetare, nici chiar juridică. * Geografic, jaful în România este direct proporțional cu bogățiile zonelor respective. * Noi nu dorim nimic din ce nu este
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
să aibă un scop în patrulatul ăsta al lor. Că urmăreau ceva. Că aveau rațiune. Nu aveau. Așa le țin minte. Alai, cohortă, stol de ciori care croncăneau încontinuu. Ciori într-un nuc sub care nu crește nimic-nimic. Nuc sterp, chior. Nuc inutil. Să-i fie rușine. O praștie îți dai seama că ți-ar trebui atunci. O pușcă, o catapultă, un arc. Ciori, zgomot de plisc răgușit, de aripi mari. Ciorile nu sunt păsări. De asta poți fi sigur. Există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
simțea el nevoia, să ofere și altora Leonard Cohen. Și Emerson, Lake & Palmer. Și atâtea altele. Nici lui n-o să-i dau numele. Dar de la el am aflat că versurile acelea, „Jesus was a sailor“, sunt reale, iar nu fabulație chioară. Ele chiar îi aparțineau lui Leonard Cohen. De fapt lui „Susanne“. Și cum îmi dădusem jos pansamentul, sunetele alea îmi intraseră în urechi, intraseră direct în mine. Și asta mi se părea incredibil. Nu știu cum să vă spun, chiar dacă nu aud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de pitic bătrânicios, și asta numai din practica, prea [de] timpuriu, a funcției sexuale. Întreg cârdul de fete ciri pea și râdea cu inconștiență la trecători, dintre care prea puțini se Încumetau să meargă cu vreuna din ele spre odăile chioare și Înăbușitoare de pe Strada Regală, cu un trafic amoros de un sfert de oră; clienți de o calitate dubioasă, sadici, anormali sau numai bolnavi de curiozitate și amatori de prospecțiuni psi hologice, cum eram eu - dar pe potriva calității tot atât de du
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
față în față, îi despărțea o masă de lemn, cu o veioză care bătea orbitor în ochii lui Vlad. Tovarășul Cameniță a întins mâna cu degete butucănoase și a stins lampa aceea dureros de puternică. A rămas aprins doar becul chior din tavan. Și-a aprins o țigară. L-a îmbiat și pe Vlad. El a refuzat politicos: Mulțumesc, nu fumez. Se vedea din intonația lui, dar și din întreaga expresie a chipului său că îi este recunoscător tovarășului Cameniță, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Marinel despre maică-sa era că spunea: „Nu-i pentru noi“ orice i-ar fi cerut. Tot cartierul avea curent electric în casă, dar maică-sa clătina din cap când venea vorba despre asta și spunea, ca și cum chiar și lumina chioară a lămpii cu gaz era o chestiune de destin: „Curentul, băiatul mamei, nu-i pentru noi“. Taică-su o ținea și el la fel, indiferent că-i cerea bomboane sau bani ca să meargă în tabără: „Nu-i de nasul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
răspund în Germania la întrebarea de unde vin! La chioșcul de ziare, la croitoreasă, la cizmar ori la brutar, la farmacie. Intru, dau bună ziua, spun ce doresc, vânzătorii mă servesc și-mi spun cât costă - și-apoi, mai înghițind o gură chioară de aer: „De unde veniți?“. Cât durează să pun banii pe tejghea și să-mi iau restul, le răspund: „Din România“. Firește că până s-ajungem aici a mai trebuit să schimb cu ei cele două-trei vorbe necesare despre pantof ori
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de larg consum. Nu ne mai este frică oare de nimic? În seara aceasta, oare cui îi va aparține sufletul meu dulce, din lumea asta trecătoare, din trupul meu trecător?" (cântec de gheișă, sec. XVI). Citit la lumina unui bec chior, în timp ce eram de planton, iar alături 55 de trupuri obosite sforăiau de zor în dormitorul vopsit într-un gri-albastru-verzui îngrozitor. Cer să fiu programat de planton noaptea, la ore imposibile, de genul 02-04, pentru a putea citi și a nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
templului indian -, regizorul de culise trebuia să tragă, ca de obicei, cele trei gloanțe oarbe într-un cilindru de metal, pac, pac, pac, după care - cortina! În seara aceea - ca să nu mai lungesc vorba - gloanțele n-au fost oarbe, nici chioare, nici mioape, nici presbite, ci adevărate; nimeni n-a știut, nici el, nici eu, nici noi, puteam să murim figuranți sau vedete, electricieni sau doamne din rândul întâi. A fost chemat armurierul, dar explicația lui m-a înnebunit și mai
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dovedi celor care văd ce progrese au făcut cei care nu văd. O mină franceză pune în vânzare ultimul ei cal orb - 1.700 franci - bun pentru abator; îl cumpără însă un om bun, un domn Honoré, un om sărac, chior de sărac, atât de sărac încât pentru a obține cei 1.700 franci își vinde rabla de mașină. Calul orb va paște la soare până în ziua morții. Ce să fac cu aceste fapte prea elocvente? Mă uit la ghete. Sunt
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pe Eroilor, gata să-mi rup gâtul, intru în sensul giratoriu fără să mă asigur, iar o Dacie aproape dă peste mine. Frânează brusc, roțile scrâșnesc pe asfalt, șoferul deschide portiera, iese turbat din mașină și începe să urle ești chioară cucoană vrei să mă nenorocești în aia mă-tii. Stau încremenită, cu creierii goliți, orbită de faruri, cu lentilele aburite, fără să pot spune nimic. După ce se uită bine la mine, bărbatul mai vrea să strige ceva, dar închide și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
-mi cu jetul paltonul. Nici pe scară nu mai avem lumină. Alina mi-a procurat o lanternă chinezească, dar mi-a confiscat-o Tomi. Suntem amenințați cu amenzi, dacă nu facem economii și la consumul casnic de electricitate. Cum lumina chioară mă deprimă, refuz să înlocuiesc becurile cu unele slabe. De câte ori aprind lustra, mama se repede să tragă jaluzelele, să nu se vadă din stradă cum abuzăm, să nu ne reclame cineva. Ea și tata folosesc în camera lor doar veioza
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
la o remaieuză de la o „Arta Modei“, unde era o cușcă de 1m pe 1m în holul mare, cu gresia de pe jos pe alocuri spartă la intrare. În cușca asta stătea o „doamnă“ - săraca! - care se zgâia la o lumină chioară să prindă firele alea minuscule. Iar noi, o grămadă informă de femei de toate vârstele, coafurile, staturile sociale și nivelele de studii, stăteam la o coadă chinuită și așteptam să se uite „doamna“ remaieuză la ciorapii noștri mult-cârpiți și să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
seama. Avantajele vieții de (tânără) femeie comunistă nu le-am realizat decât când am ajuns în Franța - unde sunt de vreo zece ani -, deci în lumea civilizată, unde mi s-a explicat că, de fapt, femeile au avut un noroc chior în sistemul progresismului comunist, că li s-au dat de-a gata „drepturi“ pentru care ele, femeile occidentale, au trebuit aici să lupte din răsputeri. Sigur, replica ce îmi venea pe buze, și anume că ne-am fi bucurat foarte
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
În puterea nopților fără lună deplasarea pe ulițele satului era o adevărată aventură, mai ales pentru bătrânii cu luminile ochilor împuținate. Toate treburile gospodărești trebuiau ostoite până la căderea întunericului, altfel gospodarul era nevoit să le facă la lumina unui felinar chior care nu-l ajuta prea mult. Pe la sfârșitul de secol nouăsprezece, școlile rurale erau încă puține, ceea ce făcea ca numărul știutorilor de carte să fie mic. Întunericul nopților fără lună se suprapunea peste întunericul neștiinței de carte care cuprindea majoritatea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
școală și înserare nu-mi ajunsese pentru tras cu sania și pentru joacă, iar lecțiile rămăseseră nefăcute. Eram în clasa I și aveam de transcris un text dintr-o lecție al cărei titlu nu mi-l mai amintesc. La lumina chioară a lămpii, pe un capăt de laiță și stând în genunchi m-am apucat de scris. Când am ajuns la propoziția Moșul era mai țanțoș ca un cocoș, am scris cuvintele mai și țanțoș legate între ele. Dându-mi seama
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să intre în Bologna, trebuind să treacă o punte de lemn, căzu, iar când se ridică ud tot și plin de nămol, stârni râsul celor de față. Intrând în Bologna, începu să ceară de pomană, dar nu primi o para chioară, deși cutreieră tot orașul. Boli o vreme în Bologna. După aceea porni spre Veneția, călătorind ca de obicei. 92. În acel timp1, în Veneția, Pelerinul se îndeletnicea cu exercițiile și cu convorbirile spirituale. Persoanele mai de vază cărora le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
anticari; s-au apucat să răsfoiască, să cotrobăie prin cărți, de parcă ar fi fost la ei acasă. Marele șef îmi zice: „Credeam că biblioteca Lov[inescu] o să fie mai interesantă, mai bine aleasă“. Era un invalid de război, surd și chior, Adalbert Moscovitz. Au stat până la 2½. Covoarele, toate cele 18, de la cel mai banal până la cel mai de preț, au fost numărate, măsurate. Și lămpile, și mașina de gătit din bucătărie, și dulapurile din bucătărie. Tot, tot, tot. În timpul ăsta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mănâncă”. „Trebuie să facem dreptate evreilor” În „romanțul original” Ciocoii vechi și noi (1863), Nicolae Filimon a zugrăvit cu tușe negre imaginea negustorului evreu din Bucureștiul primelor decenii ale secolului al XIX-lea (1814- 1825). E vorba de chir Costea Chiorul, un afacerist fără scrupule, „evreu de origine”. El era „cel mai mârșav și mai calpuzan dintre toți grecii [= fanarioții] din Țara Românească”, „făcea parte din toate breslele neguțătorești, fără ca să plătească patentă la vreuna dintr-Însele”, avea „o rară dibăcie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Române erau turcofoni sau grecofoni și locuiau sau nu În Istanbul, dar erau de origine evreiască. Așa este cazul negustorului- cămătar din Bucureștiul lui Caragea Vodă (1812-1818) imaginat de Nicolae Filimon În Ciocoii vechi și noi, și anume chir Costea Chiorul, „evreu de origină, dar trăit și naturalizat printre fanarioți”, care-i „Împrumuta pe toți junii [boieri], luându-le dobânzi nespuse” <endnote id="(657, p. 57)"/>. Pe la 1700, de pildă, din condica de venituri și cheltuieli a lui Brâncoveanu Vodă rezultă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Vindecă-m-odată Și-mi dă, Maică, lumină Și sănătate deplină <endnote id="(22, p. 339)"/>. De asemenea, În unele zone rurale din România, când se credea că un om este obiectul unei vrăji, al unui „fapt”, care Îl lasă „de ochi chior”, „de urechi surd” și „de gură mut”, cea invocată magic era invariabil Maica Domnului. Doar cu ajutorul ei avea eficiență „descântecul de desfacere” incantat de vrăjitoare, care putea să-l „des-chiorască de ochi”, să-l „dezasurzească de urechi” și să-l
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
439, p. 82). Mihail Sadoveanu a descris și el În termeni negativi - Într-o povestire din 1905 - cârciuma ținută de un evreu Într-un sat din Moldova : „Crâșma lui domnu’ Iosub era o șandrama neagră și urâtă, cu niște ferestre chioare și zoioase, și sta pe o coastă, sprijinită În proptele mari de stejar. De-abia sta ; te mirai cum n-o dă vântul jos” (377, p. 99). 362. Străinii au ocupat, de regulă, zona de mijloc a societății românești, cea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o vreme de seară, cu ger și promoroacă geroasă... În casa socrului meu, cu negrăită bucurie de mamă, cu o lumină deosebită în ochii albaștri de cicoare, soția îmi prezintă ca dar fata aceea mare și frumoasă! În lumina aproape chioară a unui bec, „cu umbre prin colțuri de odaie” și cu un pronunțat miros de cărbuni - lemnele erau cu ciubote roșii pe atunci - văd un ghemotoc mic, vânăt, congestionat de plânsul momentan și am avut o mare deziluzie... Ce știam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
rămas în sertar până în 1989 : Adio, Europa ! Ceea ce vedea spectatorul anilor ’80 în film semăna foarte mult cu lumea lui, o lume a unei periferii mizere cu corelatul ei antropologic, caracterizată prin : insalubritate, promiscuitate, pauperitate, lumina difuz-maladivă scursă din becuri chioare, găunoase tirade patriotice, gigantomanii absurdiste care proiectau în smârcul levantin „ctitorii” megalomanice în gustul satrapiilor orientale, imprecația cea mai virulentă, decăderea morală etc. Pintilie își invita acest spectator să se vadă prin intermediul unei intențio- nate deformări a operei lui Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de nu s-au săturat de trântaie! Uite-așa, cum ne vezi, am știrbit noi iataganul turcesc?! Măi-măi! Sunt ceva de spăriet moldovenii aiștea! Ni s-a urcat la cap de când cu "Podul" aista. Să nu ne îmbătăm cu apă chioară, dar nici să ne culcăm pe-o ureche. Neslăbit să ne gătim de luptă. Să întărim cetățile. Duminică de duminică, sub straja pârcălabilor, toți cei ce pot ține o armă să lupte în întreceri voinicești, cu arcul, cu spada, călare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]