4,544 matches
-
în soartă mereu un ghimpe de cioară spurcată.Sînt visul nesfîrșit al unei lungi și galbene cărări.Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.Arcul meu dă muguri, din tolbă îmi ies pe rînd fluturii nopții.Ia-ți chitara și cîntă-mi, dezvelește-ți piciorul de fată... Se vor întoarce-n curînd cavalerii, apusul va bate în fierul porții.Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.Sînt cel cu care într-o bună zi vei înota și vei
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
de noapte nebune, deslănțuite. Priviți ce picior... La Goulue, french-cancanul! Șampanie. O salvă de tun. Anna trezită brusc din somn: — ... și Împușca unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte porumbei, numai așa. Ce ochi albaștri avea...? — Stați să-mi iau chitara, vă fac un cîntec pe cinste. Doamnă neagră, doamnă moarte, unde-s nucile lui sparte? — Bravo Guță! Vivat pomana rediviva! Pentru merite deosebite i se decernează menestrelului titlul de Cavaler al Ordinului Anna. — ... muntele lunii. Călătorii, aventuri. Atracția banului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cablurile, telecomenzile și boxele, cei șase membri ai trupei Ionescu. Sentai, negrul cu lingurile, își punea vesta cu solzi, ascuțea lingurile, după care se acorda după o metodă știută numai de el, țuguindu-și buzele uriașe ; bătrânul Ionescu executa pe chitară flajeoleți rapizi, învăluind-i pe ceilalți cu zgomote metalice de o claritate fantastică, enervându-l pe înaltul Meyindir, care tocmai încerca să-și acordeze basul cu braț de caracatiță drept grif și corzi din trunchi de copac. Aceștia doi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Lumii de Sus, cât și noaptea cerului cu sunete ciudate de corzi amestecate cu nisipuri și scurgeri ale timpului. Meyindir pișcă abia auzit mi-ul basului său construit dintr-o caracatiță, obținând astfel și un pleoscăit carnal de coloratură, întrucât chitara se undui în brațele sale, gemând de plăcere. Tema propusă de Ionescu ajunsese la punctul culminant, aducând sutele de mii de personaje deja instalate pe Arena Norilor la stadiul de animale furibunde ori păpuși dezmembrate, din pricina unui aflux prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de rușine pe măsură ce Naybet deborda de măiestrie, dărâmându-și întregul complex de percuție pe care-l avea la dispoziție. În tot acest timp, uralele mulțimii înnebunite de transa încrâncenată în care era purtată creșteau din ce în ce. Po-po-po-poai-pi-poai, declamă chitara lui Ionescu, tuby-tubap-tub-tap-d’dein? întrebă basul, căruia îi răspunse inevitabil Angestaitn: sooool - reeeee... Naybet răpăi scurt din tumuri, apoi Zulfik îi învălui cald și final, irezistibil, prin apăsarea singurei clape a synth-ului său, care făcu brusc ca tăcutele stele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
înapoi pe Pământ cu taxiul sau un afiș în mărime naturală cu Plinius cel Tânăr și Guillaume de Poitiers jucând arșice. Succes! Primul concurent fu un lungan deșirat de pe Pământ, de undeva din Albania. Acesta urcă pe scenă cu o chitară construită de el dintr-un recamier care la tăiere căpătase o formă deosebit de grosolană și care mai suna și hâd. Individul cânta cu o singură notă, trăgând periodic de o singură coardă, cu nimic diferită de celelalte, și mormăia un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
anume, Ivan Gherasimov, fiul unui emigrant rus, care, o săptămînă mai tîrziu, Îl va conduce Într-o celebră cafenea belgrădeană de pe vremea aceea, unde cînta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși le Îndesau bancnotele În balalaică și chitară... Nu scăpase absolut nimic: festivitatea dezvelirii monumentului din Kalemegdan, intoxicația cu Înghețată cumpărată din colțul străzii Makedonska, primii lui pantofi ascuțiți cumpărați cu banii primiți de la tatăl lui, drept răsplată pentru reușita la examenul de diplomă. În următorul paragraf se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
senzual. A avut o viziune În care se afla În Mexic, Într-o casă de cărămidă crudă, pe jumătate Întins pe o canapea acoperită cu rogojini, ținând Între degetele-i lungi și subțiri, de artist, o țigară În timp ce asculta cum chitarele acoaniază, pe strune melancolice, un vechi bocet castilian, iar o fată oacheșă, cu buze de carmin, Îi mângâia blând părul. Aici putea trăi Într-o litanie stranie, mântuit de bine și de rău și scăpat de dulăii raiului și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
scutură coama, zăpada proaspătă, pufoasă, zbârnâitul cârligelor de oțel înfipte în piscul acoperit cu zăpezi veșnice, chiote vesele când careva trântit la pământ, apoi o seară pe cinste, la cabană, cu punci sau vin fiert, muzică populară cu acompaniament de chitară și acordeon, iar apoi momentul despre care se spun atâtea grozăvii, când ieși în fața cabanei ca să te uiți la cerul înstelat de iarnă, primul sărut și cineva care‑ți aduce‑n dar o stea. Hans vrea să guste și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe picioare, circulă și consumă calorii. Aniversări, unde toată lumea iubește pe toată lumea, iar micile certuri nu fac decât să consolideze iubirea, nu s‑o distrugă precum un acid coroziv; o biserică răcoroasă, cuvinte îndrăznețe, dar nu prea îndrăznețe, acorduri de chitară, solidaritatea unui grup unit, după aceea trebuie să ne luăm la revedere de la pater Clemens. Păcat! Întruniri vesele și interesante în același timp, unde se prezintă referate și poze. Plimbări de seară sub cerul înstelat, pe terenul proprietate personală sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu un vibrator și atunci l-am văzut pe dobitocul ăla cu ochii Închiși, ascultând muzică la walkman. Nici măcar nu ne privea. Din puținele sunete care răzbăteau din căști mi-am dat seama ca era Santana, o melodie interpretată la chitară. Am izbucnit În râs atât era de caraghioasă situația, plus că mă și enervasem. Și În momentul În care am izbucnit În râs am realizat că... Hei! Hei! Hei! Miyashita! Mă asculți? Personalitatea ei se schimbase din nou În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
piesele.” Se mai învârti câteva clipe în jurul lui și-n cele din urmă găsi o deschidere în spate sub care scria STOP/EJECT. Luă o casetă de înaltă tensiune și-o introduse în deschizătură. Victorie! Se auzi un acord de chitară, Stejeran 1 oftă ca după un somn adânc, deschise ochii și, dând cu privirea de Getta, începu să îngâne stins: — Asta e căciula mea... Episodul 12 Mărturisiri — Ssst! șopti Getta 2, văzând că Stejeran 1 se trezește. Mai încet! Buimac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o formație de teatru, alcătuită din tineri elevi și studenți, o formație de muzică ușoară, un grup de recitatori și două cenacluri literare. Au reînceput, așadar, spectacole, diverse, organizarea sau implicarea în festivaluri de teatru, curând un festival internațional de chitară clasică etc. În plus, am conceput casa de cultură ca loc unde, prin activitățile realizate, să se regăsească majoritatea cetățenilor acestui mare oraș, indiferent de vârstă, opțiune lingvistică, alte criterii etc. Am dat un conținut mai adecvat și activităților din cadrul
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
atâtea ori. Prin timp și spațiu cântecul răsună, Izvorul lui și tainicul resort Aduc solia scumpilor străbună Ce pretutindenea cu mine port. De iese câte-o notă mai amară, Se stinge lin în cântecul duios, În sunetul de flaut și chitară, În zborul larg al unui albatros Eu merg doinind voios pe drum de țară Și nu devin copleșitor de trist, Că port cu mine ca icoană rară Imaginea senină a lui Christ. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Doinind / George Nicolae Podișor
DOININD de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361445_a_362774]
-
am înțeles nici eu de ce. De frică și din nevoia de a cataloga. Eu am fost întotdeauna un personaj foarte ciudat și n-au știut niciodată unde să mă pună. Când m-au pomenit întâi au spus: „Domnule, e cu chitara, e folk!”. Așteptau să mă vadă ca pe Onofrei la Brașov, cu trei fete lângă mine și cu încă două chitare. N-am ieșit. Am coborât către folclor adevărat. M-am apucat de cobză. Au spus „Băi, uite, băiatul e
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
și n-au știut niciodată unde să mă pună. Când m-au pomenit întâi au spus: „Domnule, e cu chitara, e folk!”. Așteptau să mă vadă ca pe Onofrei la Brașov, cu trei fete lângă mine și cu încă două chitare. N-am ieșit. Am coborât către folclor adevărat. M-am apucat de cobză. Au spus „Băi, uite, băiatul e lăutar!”, pe urmă, iată-mă brusc cu o orchestră simfonică, total debusolant, n-a mai știut nimeni ce este cu mine
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
cosea așa de bine și avea atâta fantezie în crearea lor, încât credeai că a urmat niscai cursuri de croitorie. Pentru orele de muzică de la școala elementară din sat, a apărut un profesor din Câmpina, care știa să cânte la chitară clasică. S-a gândit el la un moment dat că ar fi bine să organizeze o formație de chitariști din copiii cu înclinații muzicale. La această formație a fost cooptată și Ana. Mariei nu-i plăcea ce face sora ei
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
ar fi bine să organizeze o formație de chitariști din copiii cu înclinații muzicale. La această formație a fost cooptată și Ana. Mariei nu-i plăcea ce face sora ei. Considera că-i pierdere de timp să zdrăngăneștitoată ziua la chitară. Prefera ca timpul petrecut de sora geamănă cu repetițiile, mai bine să-l petreacă la joacă cu ceilalți copii pe coclaurile din împrejurimi. Anei îi plăcea ce învăța la cursul de chitară și mai ales faptul că atunci când știa să
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
-i pierdere de timp să zdrăngăneștitoată ziua la chitară. Prefera ca timpul petrecut de sora geamănă cu repetițiile, mai bine să-l petreacă la joacă cu ceilalți copii pe coclaurile din împrejurimi. Anei îi plăcea ce învăța la cursul de chitară și mai ales faptul că atunci când știa să cânte și erau invitate cu formația Plai, cum o numise oficial profesorul, la serbările școlare, concursuri artistice între școli sau la zilele festive organizate de primăria locală, cum era și cea numită
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
Acasă > Eveniment > Comemorări > GIL IONIȚĂ. CHITARĂ A TĂCUT PREA CURÂND...! Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1094 din 29 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Într-o zi a unui ianuarie înzăpezit al anului 2004, chitară lui Gil Ioniță a tăcut. De atunci, prietenii ei
GIL IONIŢĂ. CHITARA A TĂCUT PREA CURÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363843_a_365172]
-
Acasă > Eveniment > Comemorări > GIL IONIȚĂ. CHITARĂ A TĂCUT PREA CURÂND...! Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1094 din 29 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Într-o zi a unui ianuarie înzăpezit al anului 2004, chitară lui Gil Ioniță a tăcut. De atunci, prietenii ei o recheamă, fie la Festivalul folk național cu tradiție de la Onești, fie pretutindeni, pe scenele din țară, unde flacăra muzicii și a poeziei se reaprinde uneori, străluminând cerului pe care ard
GIL IONIŢĂ. CHITARA A TĂCUT PREA CURÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363843_a_365172]
-
steaua lui Gil Ioniță, steaua Tatianei Stepa, a lui Florian Pitiș, Adrian Păunescu Grigore Vieru și a altor trubaduri de altădată care, de decenii au dăruit românilor balsamul muzicii și al poeziei. Gil Ioniță, textier, compozitor și interpret, însoțit de chitară nerămasă solitara pentru că acum o însuflețesc prietenii lui, s-a făcut cunoscut ca un romantic erudit și generos, ce a dăruit pe aripile muzicii, un crampei de frumusețe. Trec iernile care nouă ne adaugă zilele, iar lui Gil Ioniță i
GIL IONIŢĂ. CHITARA A TĂCUT PREA CURÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363843_a_365172]
-
care, câteva luni mai tarziu, avea să îl răpună. A lăsat celor ce l-au iubit, un fir de lacrima pe obraz. Timpul aduce valuri noi din lumi îndepărtate, ce contopesc oameni și vremuri. Rămâne etern sărutul harului pe corzile chitarei, lui Gil! Chitară a tăcut prea curând Chitară lui Gil Ioniță nu trebuia să tacă atât de curând, cântecul trebuia să continue.De când nu mai este Gil, muzica și poezia caută cerul ce i-a luat sufletul și glasul cântărețului
GIL IONIŢĂ. CHITARA A TĂCUT PREA CURÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363843_a_365172]
-
mai tarziu, avea să îl răpună. A lăsat celor ce l-au iubit, un fir de lacrima pe obraz. Timpul aduce valuri noi din lumi îndepărtate, ce contopesc oameni și vremuri. Rămâne etern sărutul harului pe corzile chitarei, lui Gil! Chitară a tăcut prea curând Chitară lui Gil Ioniță nu trebuia să tacă atât de curând, cântecul trebuia să continue.De când nu mai este Gil, muzica și poezia caută cerul ce i-a luat sufletul și glasul cântărețului de folk, poetului
GIL IONIŢĂ. CHITARA A TĂCUT PREA CURÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363843_a_365172]
-
răpună. A lăsat celor ce l-au iubit, un fir de lacrima pe obraz. Timpul aduce valuri noi din lumi îndepărtate, ce contopesc oameni și vremuri. Rămâne etern sărutul harului pe corzile chitarei, lui Gil! Chitară a tăcut prea curând Chitară lui Gil Ioniță nu trebuia să tacă atât de curând, cântecul trebuia să continue.De când nu mai este Gil, muzica și poezia caută cerul ce i-a luat sufletul și glasul cântărețului de folk, poetului fin, sensibil pe care l-
GIL IONIŢĂ. CHITARA A TĂCUT PREA CURÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363843_a_365172]