2,171 matches
-
1994; Bilete de favoare, București, 1996; Baraka, bunii mei, București, 1998; Bazar sentimental, București, 2000; Fluture în lesă de aur, București, 2002. Repere bibliografice: Napoleon Toma Iancu, Dicționarul actorilor de film, București, 1977, 11-12; Cristina Corciovescu, Bujor T. Râpeanu, 1234 cineaști români, București, 1996, 9-11; Cristea, Teleorman, 40-41; Liviu Grăsoiu, Vocile interioare ale actorilor, LCF, 2003, 8. N.I.
ALBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285229_a_286558]
-
din Chișinău. În 1964 a absolvit cursurile de scenariști la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova și, până la sfârșitul vieții, a activat la Studioul Moldova-Film din Chișinău. Între 1981 și 1983 a fost secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova. A primit titlul de maestru emerit al artei (1982). Debutează cu volumul de nuvele Râsul și plânsul vinului (1965), după care urmează Dincolo de ploaie (1970) și Trei proze (1971) ș.a. Proza lui I. este semnificativă prin receptivitatea ei
IOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287616_a_288945]
-
Sociale și Politice ș.a. Este ales membru corespondent al Academiei Române în 1974 și membru titular în 1996. Participă la conducerea revistelor „Secolul 20” (redactor-șef, 1961-1963), „Viitorul social”, „Synthesis”, „Veac nou”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, este președinte al Uniunii Cineaștilor din România etc. A primit distincții românești (Steaua României, Ordinul „Tudor Vladimirescu”, Ordinul Muncii, Ordinul 23 August ș.a.) și străine (Ordinul de Merit al Republicii Italiene, Ordinul Artelor și Literelor Franceze ș.a.). I s-au decernat Premiul Uniunii Scriitorilor (1975
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
refugiate În Uniunea Sovietică. Printre ei se găsea și Markus Wolf, viitor șef al serviciilor de spionaj ale RDG, fiul lui Friedrich Wolf - scriitor german paticipant la lupta de rezistență, devenit Înalt funcționar al RDG - și fratele lui Konrad Wolf, cineast și președinte al Academiei de Arte a RDG. În cazul profesorilor, trecutul de fost luptător În Spania, capacitatea retorica de a pară Întrebările ideologic stânjenitoare și stăpânirea sigură a dialecticii oficiale reprezentau principalele calități necesare și apreciate. Dacă diferențele naționale
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
și de a-și egaliza astfel veniturile cu cele ale cadrelor superioare. Abia În 2000 președintele În funcțiune al Uniunii a reușit o operație de federalizare a șase diferite «uniuni de creație» (Uniunea Scriitorilor, Uniunea Arhitecților, Uniunea Artiștilot Plastici, Uniunea Cineaștilor, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor, Uniunea Oamenilor de Teatru /UNITER/) Într-o «Alianță Națională a Uniunilor de Creatori» (ANUC), adunând 12.000 de membri, artiști profesioniști reprezentând «elită artistică și culturală din România» și putând să aibă o influență politică directă
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Împreună la Moscova În anii dinainte de răboi. În primăvara lui 1989, apariția acestei cărți, al cărei autor era fostul șef al serviciilor de spionaj din RDG, a fost interpretată că un semn vestitor al perestroikăi. Cartea este dedicată fratelui autorului, cineast, mort În 1986. Este, cel putin, ceea ce afirmă Wolfgang Leonhard. Walter Ulbricht a anunțat această cursanților din secțiunea germană a școlii Kominternului astfel: „die Kriegsgefangenen umzuschulen und zu Antifaschisten zu machen” (reconvertirea prizonierilor de război și transformarea lor În antifsciști
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Emil (6.XI.1936, Clocușna, j. Edineț - 18.IV.2003, Moscova), poet. A absolvit Institutul de Artă Cinematografică din Moscova (1962), după care a lucrat la studiourile Moldova-Film (Chișinău) și din 1974 la Mosfilm (Moscova). A fost președinte al Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova. A primit titlurile de maestru emerit al artei din Republica Moldova (1969), artist al poporului din Federația Rusă (1980) și este laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1988). Filmele sale, între care Poenile roșii (1966), Lăutarii (1971), Șatra
LOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287850_a_289179]
-
prin trei aptitudini exploatate la capacitate maximă în romanele ulterioare: decupajul precis al detaliilor, finețea analizei psihologice și abilitatea de insinuare a ambiguității într-un discurs aparent inofensiv. Citabile sunt îndeosebi Trompete după-amiaza, unde se narează eșecurile burlești a doi cineaști în tentativa de a regiza un film deja „regizat” - sugestie a relațiilor imprevizibile dintre „artă” și „realitate”, și nuvela titulară a volumului, care, prin bovarismul personajelor, este o prefigurare a „căderii în lume”. Desprinderea lui Ț. din plutonul anilor ’60
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
cantonează într-o lume a eresurilor, cu tărâmuri de basm chiar. O țărancă bolnavă de cancer crede că a intrat în ea un șarpe (Șarpele Aliodor). Urcând în munți spre a încerca să filmeze fabuloșii cocoși în sezonul împerecherii, un cineast întâlnește un flăcău care le imită glasul și știe să îi îmblânzească (Misiune de încredere). Un țăran învățase să folosească limbajul lupilor, și într-o noapte el domolește cu privirea o haită în mijlocul căreia căzuse, dintr-un copac, un orășean
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
o comedie de Paul Raynal, Le Maître de son coeur, s-a jucat, în adaptarea lui, la Teatrul „Maria Ventura” în 1929. Primește Meritul Cultural în 1937 și Legiunea de Onoare în 1939. Face parte, ca membru fondator, din Asociația Cineaștilor din România. Personalitate culturală complexă, S. debutează editorial în 1928, cu Aspecte literare, culegere de eseuri despre autori români - Martha Bibescu, I. Al. Brătescu-Voinești, Otilia Cazimir, Paul Zarifopol - și francezi - Jean Giraudoux, Contesa de Ségur, André Maurois. Cu siguranța intelectualului
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
țării. I s-au conferit numeroase distincții internaționale: Ordinul Meritul Republicii Italiei (1978, 1995), Premiul și Medalia pentru cel mai bun traducător al teatrului italian în Europa, acordat de Institutul Italian al Dramei (1979) ș.a., precum și premii naționale: Premiul Asociației Cineaștilor (1975, 1984), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea în italiană a romanului Craii de Curtea-Veche și a nuvelei Remember de Mateiu I. Caragiale (1980), Premiul Academiei Române (1981, 1983), Premiul Uniunii Cineaștilor pentru opera omnia (1996). Spirit cu o temeinică pregătire filosofică
POTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
Italian al Dramei (1979) ș.a., precum și premii naționale: Premiul Asociației Cineaștilor (1975, 1984), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea în italiană a romanului Craii de Curtea-Veche și a nuvelei Remember de Mateiu I. Caragiale (1980), Premiul Academiei Române (1981, 1983), Premiul Uniunii Cineaștilor pentru opera omnia (1996). Spirit cu o temeinică pregătire filosofică, estetică și culturală prelucrată marxist, P. reprezintă de-a lungul câtorva decenii un factor de echilibru în ierarhizarea valorilor, în tentativele de sistematizare și structurare a cercetării teatrologice și filmologice
POTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
Revue roumaine d’histoire de l’art” ș.a.), semnificative prin pertinența analitică sunt pledoariile pentru o estetică a filmului contemporan, considerațiile privind receptarea spectacolului cinematografic sau specificitatea „lecturii” filmului, elogiul adus filmului de autor, tratarea literaturii ca experiență culturală a cineastului. Rămâne exemplară ținuta unor portrete, precum cele dedicate lui Jean Georgescu, Luigi Pirandello, Luchino Visconti, Dario Fo, Mozart ș.a. Se adaugă numeroase pagini pregătite pentru o istorie a filmului românesc. Ca traducător, P. a oferit nu numai versiuni din literaturile
POTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288990_a_290319]
-
, Sonia (11.VI.1928, București), prozatoare și jurnalistă. Părinții săi sunt Czica (n. Schulman) și Alfred Follender, cineast. Învață la Liceul „Sf. Iosif” și, din 1940, la Liceul „Focșăneanu” din București. În 1942 a fost deportată cu părinții în Transnistria. După război își ia bacalaureatul, devine ziaristă și lucrează, din 1947, la „România liberă” (unde scrie sub pseudonimul
PALTY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288636_a_289965]
-
fabulos inspirate de folclor. Câteva reportaje de război consemnează faptele unei escadrile sanitare alcătuite din femei, a cărei misiune era de a transporta răniții grav de pe front. Escadrila albă (1937) a stat la baza unui scenariu de film, realizat de cineaștii italieni în colaborare cu cei români. SCRIERI: Piatra neagră, pref. Liviu Rebreanu, București, 1930; Povestiri pentru îngerii pământului, București, 1932; Convoiul flămânzilor, București, 1935; Prințul Bărăganului, București, 1935; Copilul norilor, București, 1936; Escadrila albă, București, 1937; Herculanele au răsărit din
ACSINTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285155_a_286484]
-
lege care nu se aplică riguros nici acum. Alta este situația În țările cu tradiție democratică. Iată, de exemplu, ce aflăm dintr-un articol publicat În ziarul Gardianul, din 23 ianuarie 2004: Tribunalul Suprem din Paris l-a condamnat pe cineastul Jean-Luc Godard pentru plagiat. Godard s-a folosit În filmul său, Regele Lear, de un fragment din cartea scriitoarei Viviane Forrester, La violence du calme, fără să ceară permisiunea acesteia. „Reproducând și difuzând acel paragraf În filmul său, d-l
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
profil masculin (mi-am amintit de jurnalista literară care jucase tipul ăsta parizian ultima oară), era, în seara aceea, funcționară la Cultură. „Ar trebui să proiectați filmul dumneavoastră la Moscova, trebuie să cunoască și ei realitatea asta...“, îi spuse ea cineastului, cu autoritatea celui care acordă subvențiile. 'La Moscova... Mă obișnuisem să interceptez aceste evocări rusești. Dar și mai decisivă încă decât acel reflex a fost dorința de a vedea chipul celui care putuse face acel film. De la locul meu, nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
forțat pe care Stalin le lansa pentru a salva trupele americane înfrânte în Ardeni, de numărul stupid de aritmetic al soldaților care trebuiau să moară cu miile, zilnic, pentru a deplasa linia acelui front cu câțiva kilometri mai la vest... Cineastul cel gras, afundat într-un fotoliu, se așeză atunci picior peste picior și răsturnă paharul pe care vecina lui îl pusese pe jos. Izbucni în râs, scuzându-se, vecina îi întinse un șervețel de hârtie cu care își tamponă partea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
că din două sute de oameni dintr-o companie, nu mai rămâneau decât vreo zece, la sfârșitul luptei... Cuvintele astea inutile au fost întrerupte de soneria unui telefon din geanta cuiva. Începură cu toții să-și pipăie buzunarele, să scotocească prin genți. Cineastul își dibui în cele din urmă aparatul în buzunarul hainei. Bombănind, își extrase trupul din fotoliu și se îndepărtă câțiva pași. Fără el, conversația se fărâmiță pe perechi, se pierdu în vacarmul sălii. Am străbătut mulțimea, încercând să mă scutur
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un colț, în fața ferestrei, lângă un pian împins la perete, m-am uitat o clipă la cei din sală, la micul grup din jurul meselor cu resturi de mâncare, la cercul pe care tocmai îl părăsisem, la alte grupuri și la cineastul pe care la început nu-l zărisem. Așezat pe taburetul de la pian, striga în telefon tot răsucindu-se brusc, cu mișcări care corespundeau energiei replicilor lui: — Ascultă, eu nu-s instituție filantropică! Deja ne costă și ochii din cap... Da
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de viață. Dar spuma aceea cenușie, viețile acelea făcute praf și pulbere... Soldații băteau pasul pe loc, de parcă s-ar fi aflat la hotarul a ceea ce mintea nu putea concepe. L-am văzut atunci, în fața mesei rămase aproape goale, pe cineastul care răsucea între degete un pahar, ca să vadă dacă nu cumva băuse cineva mai înainte din el. O femeie tânără (cea care spusese că Stalin ar fi putut invada Europa), silită să strige, din cauza zgomotului, îi vorbea apropiindu-și gura
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în milioanele anonime, o armată de morți neîncetat expuși în marile bazaruri de idei. Soldatul ghicea fără greutate că în film, clădirea aceea lugubră, care scuipa fum negru și producea cenușă umană, devenise un fel de întreprindere de familie pentru cineast și pentru prietenul lui. Și, în calitate de buni vânzători, omul cel gras cu agenda-calculator și prietenul lui slab, cu voce categorică, ei, dar și dublurile lor omniprezente, nenumărate, trimiteau apeluri asurzitoare, îi înjurau pe indiferenți, îi blestemau pe increduli. Nu lăsau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sa ar fi fost mută. Ar fi observat sala și ar fi notat cu siguranță o singură impresie, care rezuma absolut tot: urâțenia. Urâțenia cuvintelor, urâțenia gândurilor, urâțenia minciunii împărtășite. Extraordinara urâțenie a acelui tânăr chip feminin aplecat spre urechea cineastului, a acelui trup tânăr, lung și mlădiu, arcuit de ipocrizia cuvintelor pe care bărbatul le asculta cu o indulgență paternă. Urâțenia tuturor acelor chipuri și trupuri lustruite parcă de discuție și frecându-se unele de altele, în plăcuta căldură a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și să mă pierd în mulțime, smulgându-mi mâna dintre degetele naratoarei. „Pactul, Katyn, reputația iremediabilă a polonezilor...“, îmi spuneam că, în mod straniu, acest ghiveci monden era un răspuns ocolit la minciunile hipnotizatorilor memoriei... I-am văzut împreună pe cineast și pe intelectual, puțin la o parte de ceilalți. Un crâmpei de frază din conversația lor a răzbătut până la mine, prin vacarmul din jur: „ ...mâine vei avea deja hârtia de la Jean-Luc, iar joi...“ În ghereta paznicului, televizorul clipea, transmițând ultimele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Diderot (Jacques și stăpânul său), pentru ca în 1995 să devină profesor de teatru la Edmonton, în Canada. Nu este nevoie de perspicacitate pentru a simți „mâna umoristului” în filmele lui B. și, mai ales „ochiul regizorului” în prozele secvențiale ale cineastului. Totul stă sub semnul filmului în literatura sa, fie la modul cel mai explicit, ca în Micii mei toreadori (1976), scurte scenarii și istorii cu actori, regizori, comisii de vizionare și cenzură, întâmplări din sala de cinematograf, fie indirect, cumulând
BOKOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285800_a_287129]