2,485 matches
-
mușchetarilor.” „Mușchetarii regelui.” „Dar ei, împreună toți patru, erau de neînvins.” „De neînvins. Știi, mereu m-am întrebat de ce Dumas și-a numit cartea Cei trei mușchetari, când de fapt erau patru.” „Cine știe de ce.” Am tăcut o vreme. „Și ciorile tot mai zboară”, a spus ea. „Știi tu cumva unde se adună ciorile, ca să înnopteze? Eu n-am văzut niciodată unde coboară ele din zbor. Tu le-ai văzut?” „Nu. Poate mai departe de gară. Dar am o idee. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Știi, mereu m-am întrebat de ce Dumas și-a numit cartea Cei trei mușchetari, când de fapt erau patru.” „Cine știe de ce.” Am tăcut o vreme. „Și ciorile tot mai zboară”, a spus ea. „Știi tu cumva unde se adună ciorile, ca să înnopteze? Eu n-am văzut niciodată unde coboară ele din zbor. Tu le-ai văzut?” „Nu. Poate mai departe de gară. Dar am o idee. Când vii înapoi, să mergem să ne uităm unde coboară ciorile. Rămâne așa stabilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
unde se adună ciorile, ca să înnopteze? Eu n-am văzut niciodată unde coboară ele din zbor. Tu le-ai văzut?” „Nu. Poate mai departe de gară. Dar am o idee. Când vii înapoi, să mergem să ne uităm unde coboară ciorile. Rămâne așa stabilit?” „Clar. Rămâne stabilit.” „Pe ce dată vii înapoi?” „Ah, asta o să vedem. Adică, tata și mama... Pe urmă, Tom Sawyer și Huckleberry Finn sunt și ei nemaipomeniți. Știi, au fugit de acasă și au călătorit cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
urgenței, lăsau o hârtie semnată cu ajutorul căreia aveau să se liniștească agențiile funerare În legătură cu natura specifică a materiei prime, adică, să fie sigure că, dacă veniseră la acea casă Îndoliată după un papagal, nu aveau să ia de acolo o cioară vopsită. După cum trebuie să se fi Înțeles deja, inspirata reabilitare a drapelului național avea să aibă o dublă finalitate și un dublu avantaj. La Început ghid pentru medici, avea să fie acum far pentru cei care veneau să Împacheteze defunctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-i considere ca morți pe toți asigurații care vor atinge vârsta de optzeci de ani, vrabia, cel puțin, o țineau deja foarte sigur În mână, mai rămânea de văzut dacă mâine aveau să găsească o modalitate de a prinde și cioara. Sunt unii care spun, totuși, că poate n-ar fi o idee proastă, profitând de confuzia care domnea În societate, aflată acum mai mult ca oricând Între ciocan și nicovală, Între baros și ilău, Între Scila și Caribda, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nici răniți. Cu excepția unei mașini de pompieri, celelalte s-au întors la bază și lumea s-a împrăștiat, ici-colo zărindu-se grupulețe care comentau evenimentul. O mașină de poliție, al cărei girofar se învârtea neîncetat, încerca să restabilească traficul. Două ciori, apărute de undeva din văzduh, s-au instalat pe stâlpul de telegraf ca să vadă și ele ce se întâmplă acolo jos. Midori părea epuizată. Privea în gol, departe. N-a mai scos nici o vorbă. — Ești obosită? am întrebat-o eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ar fi bine să stai de vorbă cu prietenul tău și după aceea să decizi dacă îl ierți sau nu. Nu mă înțelege nimeni, spuse fata, încruntată și continuă să rupă fire de iarbă. Dinspre vest apăru un cârd de ciori care trecu peste magazinul Odaky¿. Se luminase complet și se apropia plecarea trenului de Nagano, așa că am dat unui cerșetor băutura care ne rămăsese, fata și-a cumpărat bilet și noi am condus-o la tren. După aceea, nu știu cum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
carul. „Alegeți răspunsul corect din următoarele trei variante.“ Așa sună enunțul și eu îmi dau seama imediat care e cel corect. — Eu n-am intuiția ta, așa că trebuie să învăț sistematic, măcar până la un punct... la fel cum își adună cioara proviziile în scorbura copacului. Și-ți servește la ceva? — Nu știu, dar probabil că până la un punct lucrurile sunt mai ușoare. — Dă-mi și mie un exemplu. — Gândirea metafizică, să zicem. Apoi stăpânirea unor limbi străine. — La ce bun? — Depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Mi-am spălat ceașca de cafea, am stins lumina de la bucătărie, am coborât, am ridicat ușor oblonul și am ieșit. Mi-era teamă să nu mă vadă vreun vecin, dar nu era nimeni pe străzi la ora șase dimineața. Doar ciorile stăteau de veghe, pe acoperișuri, supraveghind parcă strada pustie. Am mai aruncat o privire spre perdeaua roz pal de la fereastra lui Midori, am luat-o pe jos spre gară, m-am urcat în tren, am mers până la capăt de linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la panta bancului și la alegele trase după noi de elice, iar apoi am trecut și de promontoriu, iar cînd m-am uitat Înapoi nu se mai vedeau docul și adăpostul pentru bărci - nu se mai vedeau decît promontoriul, trei ciori care mergeau pe nisip, un buștean putrezit și acoperit pe jumătate cu nisip, iar În față se desfășura lacul. Întîi am auzit trenul și avia apoi l-am văzut sosind - la Început era curbat și părea foarte mic, grăbit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
textul pe dinauntru. Extrasul din jurnalul vechi, inserat în cel mai nou cu vreo patru ani, ridica întrebarea dacă Leo era adevăratul Leo: Luni, 20 august Casa veche cu zidurile zgâriate de iedera uscată, șirul plopilor care ascund aleea și ciorile care plutesc peste casă în stoluri imense mi-au trezit în suflet nostalgia. Bunul meu prieten Ionică Roja îmi răsare înaintea ochilor și inima mi se umple de dor. Pe unde-o mai fi el acum? De felul lui Ionică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu precauție, iar la curbe încetineau din timp. Turmele de căprioare traversau șoseaua în fugă, urmate de mormăitul furios al urșilor. Un ger năprasnic pișca, de acum, degetele pelerinilor. Umblau cu mâinile băgate în buzunare până la cot. Din vârful brazilor ciorile croncăneau jalnic. Deși prins între pieptar și maiou, celularul reuși să-și ridice țârâitul până la urechea lui Leo. Când acesta ridică receptorul, un glas fără rost de vesel îi ceru să-și aleagă un număr de la 1 la 90. 29
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
treia zi veniră cu toți: rude, prieteni, vecini să-l conducă pe ultimul drum. Doisprezece preoți în odăjdii intonau troparele de îngropăciune. Șase dintre ei duceau pe umeri sicriul greu. Frigul se mai înmuiase și pe la amiază îndrăzni soarele alungând ciorile din cimitir. La ieșirea din capelă, chipul Bunicului se întunecă. Părea că, pentru prima dată, ezită. Unde-l duceau? Să nu mai vadă el minunățiile firii pe care o iubise atât? Ce se va întâmpla cu preuteasa? L-au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cavoului. Au Fixat capacul sicriului. Potcapul îi venise pe ochi, buzele se despărțiseră dând la iveală scrâșnetul dinților. Sufletul bătrânului preot fâlfâi scurt, dădu ocol adunării, se năpusti în cavou, apoi ieși la lumină și se pierdu peste plopii cu ciori, în direcția soarelui cu colți. Fanfara cânta greoi, îngânată de plânsul înăbușit al femeilor. La pomană fură invitați doar cei din familie, morocănoși, dar siguri că au rămas în viață. După ospățul în reculegere sufletească, Bunica sparse gheața amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Rue Montparnasse și al șmenarilor din Madrid și Ibiza, se lovise de toporul și de șișul ținute întâmplător în mână de doi veri de-ai lui. Convoiul se agita sălbatic - care dansa, care urla, care bea și mânca din mers. Ciorile se lățiseră în așa fel pe bulevard încât mașinile fură nevoite s-o ia pe șoseaua de centură. Înainte de a intra pe sub poarta monumentală de la Pielea și Osu’, unul din verii lui Soliman veni în mare viteză și înfipse marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aleargă la Soliman fără să mai aștepte vreo răsplată, spălară putina și ei. Știau o scurtătură. Cerul se plumbuise de tot. Mai lumina doar stejarul în care își frânsese gâtul Bizonul Alb. Nu se auzea nimic, nu era o țipenie. Ciorile fâlfâiseră către îngropăciunea bulibașei. Rămăseseră doar castanii negri, despuiați. Cristina strivi țigara lângă mormânt. Spuse cu o voce hârâită: - Am de ridicat niște CD-uri cu Whitehorse. Vii și tu? Bem o cafea...ceva ca un fel de pomană. - Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Băiatul se zmuncește, o lovește cu capul în nas pe Prințesa care de durere îi trage niște pumni zdraveni și-l pune pe fugă, după ce Izaura își recuperase trăistuța. Fuge și celălalt după el să nu încaseze pumni. — Cra! Cra! Ciorilor! Cra! Cra! Ciorilor! Strigă ei supărați. — Să ne pupi în c..., le răspund ele triumfătoare. — Ai sânge pe bărbie, observă Izaura. M-a pocnit huliganul ăla peste nas, dar și eu i-am tras niște pumni să mă țină minte
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o lovește cu capul în nas pe Prințesa care de durere îi trage niște pumni zdraveni și-l pune pe fugă, după ce Izaura își recuperase trăistuța. Fuge și celălalt după el să nu încaseze pumni. — Cra! Cra! Ciorilor! Cra! Cra! Ciorilor! Strigă ei supărați. — Să ne pupi în c..., le răspund ele triumfătoare. — Ai sânge pe bărbie, observă Izaura. M-a pocnit huliganul ăla peste nas, dar și eu i-am tras niște pumni să mă țină minte. — Ești puternică, fă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
văzut la fetele de școală. Cucoana mă va îmbrăca frumos, dar numi va părea rău după fustele de țigancă? Tocmai acum să renunț la fusta cu maci roșii care-mi place atât de mult? Renunț, ca să nu-mi mai spună „cioară”, „pirandă”, dar-ar boala-n ei de copii nașparlii. Le-arăt eu lor când voi învăța și o s-ajung o mare doamnă. Dar ce mă fac cu Dedi și cu ceilalți din șatră dacă plec de la ei, că mă iubesc
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care taie câmpia curmeziș până la Curteanca. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș, crescut cu bălării. Pe de lături, de jur împrejur, miriștea arămie se întindea nesfârșită, tăcută și netedă. Numai ici-colo poposeau cârduri de ciori, punctând cu pistrui negri obrazul pământului. Cerul, căptușit cu nori tomnatici, apăsa greu și parcă-și afunda marginile în orizont. Rari copaci, aliniați perpendicular, însemnau șoseaua județeană ce leagă Costeștii cu Roșiorii. Când intrară în satul Curteanca, Grigore zise deodată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Petre fără a se întoarce, cu glas în care tremura un râs puțin bațjocoritor. Goana vijelioasă ținea de un ceas. Trecură prin Ruginoasa, prin Bîrlogu, prin Babaroaga, prin Gliganu. Pe când alergau acum spre Lespezi, văzură de departe un cârd de ciori, poate câteva sute, de-a curmezișul șoselei, o împroșcătură de cerneală pe o colosală coală de hârtie. Flămânde și obraznice, ciorile numai când sania era să dea peste ele zbucniră brusc de pe pământ cu zgomotos fâlfâit de aripi și croncăneli
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prin Ruginoasa, prin Bîrlogu, prin Babaroaga, prin Gliganu. Pe când alergau acum spre Lespezi, văzură de departe un cârd de ciori, poate câteva sute, de-a curmezișul șoselei, o împroșcătură de cerneală pe o colosală coală de hârtie. Flămânde și obraznice, ciorile numai când sania era să dea peste ele zbucniră brusc de pe pământ cu zgomotos fâlfâit de aripi și croncăneli. Iapa înaintașă, într-un acces de spaimă, făcu o săritură în dreapta să se ferească parcă de primejdie, în aceeași clipă Petre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putere. Plutonierul i-a răspuns cu o înjurătură în general și apoi cu observația acră că numai la greu e bun jandarmul, încheind amenințător: ― Să nu mă scoateți pe mine din țâțâni, că pe urmă vă împușc pe toți ca ciorile, mama voastră de țopîrlani! Boiangiu își făcea curaj în afară, dar în sineși era pierit rău. Deocamdată socotea să se mai odihnească puțin, fiindcă azi-noapte de-abia apucase a ațipi când I-au sculat și acum se simțea frânt de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de ceea ce spune Directiva. - Da, că noi cu mortul în casă, de televizor ne-a ars, strigă la popă din nou Maria. Gerul de afară parcă s-a întețit și mai tare și începuse să cadă ușor fulgi de zăpadă. Ciorile din copacii din fața primăriei croncăneau ca și cum ar fi cântat un cântec funebru ce se adăuga la vociferările celor veniți la mort. Preotul, ieșit în fața casei ca să fie auzit, face semn să se facă tăcere și să fie ascultat de toți
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
grăbea printre mortăciuni bovine, câini și cruci pentru a duce câte ceva din stârvuri puilor săi” (Juvenal, Satire 14,77-78); „păsările necrofage vor avea grijă în curând de «înmormântarea» lui” (Suetonius, Augustus 13,1-2); „atârnând de cruce pentru a fi hrana ciorilor” (Horațiu, Epistole 1.16.48); și textul citat deja care descrie răstignirea victimei ca „hrană de rău augur pentru păsările răpitoare și pradă macabră pentru câini” (Pseudo-Manetho, Apotelesmatica 4.200). Într-un epitaf din secolul al doilea, cel decedat declară
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]