2,546 matches
-
un singur cuvânt. Ce puternic CUVÂNT! Cuvintele... mărgele de gheață(caldă), rotunde, strălucitoare asemeni perlelor. Când soarele se ’nalță, micșorându-se, iar când răcoare se așterne, mai mari se fac. De le arunci, se rostogolesc jucăușe și se sparg în cioburi de curcubeu și de lumină. Poți să-ți faci colier din ele și să le porți la gât sau brățări, mai bine, puse pe mână până la cot, să le auzi zornăitul de clopoței cu care merg îngerii la colindat. Din
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
ce reprezinta petele negre așezate pe alocuri, poate or fi amintiri ce le- am trăit și le- am uitat sau poate ele simbolizează incertitudinea și întrebările pe care le- au adus unele persoane odată cu apariția sau dispariția lor ... Iau un ciob de sticlă și mă uit prin el la realitatea de ,, afară” ... Acolo unde ceva e trist ... Dar nu tot ... Apoi, iau ciobul și îl sparg ... Privesc lumea prin ochii mei ... de copil ... Și totul e diferit ... Nimic nu e rau
CRISTIANA SORINA GHEORGHIU -CÂŞTIGĂTOAREA TROFEULUI CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ BOGDANIA [Corola-blog/BlogPost/358352_a_359681]
-
simbolizează incertitudinea și întrebările pe care le- au adus unele persoane odată cu apariția sau dispariția lor ... Iau un ciob de sticlă și mă uit prin el la realitatea de ,, afară” ... Acolo unde ceva e trist ... Dar nu tot ... Apoi, iau ciobul și îl sparg ... Privesc lumea prin ochii mei ... de copil ... Și totul e diferit ... Nimic nu e rau ... Nu există nici priviri urâte, nici vorbe descurajatoare ... Nimic! În lumea pe care o văd eu , totul e vesel ... Poți zbura cu
CRISTIANA SORINA GHEORGHIU -CÂŞTIGĂTOAREA TROFEULUI CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ BOGDANIA [Corola-blog/BlogPost/358352_a_359681]
-
o femeie zbiera că a văzut vulpea, ursul mormăia în pădure și oile behăiau plictisite în staul. Și, cu toate astea, se apropia marea clipă, așa, ca o eclipsă de soare, cînd poporul stă cu sufletul la gură și cu ciobul afumat la ochi, ca să nu-i scape evenimentul. Ca de obicei, fetele admiraseră pozele, că doar nu poți licita orbește, ca în săptămîna brînzei, cînd se mărită proastele cu te miri care neghiob. Fiecare dintre ele avea mărunțișul pregătit, buzele
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
de tine De câte ori tu vii mă simt mai liniștit. Ești amăgire dar trupul tău ma cheamă Eu sunt o piatră pe care poți să o sfărâmi, Dar te voi pune-aici, cuprinsă într-o ramă De nu vei vrea din cioburi să m-aduni! Eu te-oi iubi cât... piatra și pămantul Nu-nseamnă că și tu să mă iubești va trebui, Nici nu te pot lega de juramântul Că eu te voi iubi atât cât piatra mea va dăinui! Eu
STATUIE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/358503_a_359832]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CULOARE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1373 din 04 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Geana dimineții picură lumina Calc pe ciob de noapte și adun puteri, Înspre tine viață iarăși întind mâna Vara obosită a rămas în ieri. Și-am pornit spre toamnă numărând cocorii, Pe un deal drumețul mere a scuturat Printr-un strop de ploaie sărut iarăși norii Poate
CULOARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358524_a_359853]
-
drept titlu cuvântul care, numai pentru români are o rezonanță specială - „Dor": „Jos la răscruce, gata de ducă/ Ce mă mai ține, mă tot hurducă.// Dorul atârnă frunza saracă/ Dragostea vine, dragostea pleacă...// Prind, ca din palme, să se resfire/ Cioburi păstrate în amintire...// Ca o minciună consolatoare/ Vremea mă ninge, clipa mă doare". Creațiile lui Adrian Erbiceanu au darul de a ne fascina și printr-o simplitate și cumințenie inconfundabilă a limbajului poetic, cu frumuseți născute din armonii interioare, din
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
pe bucata de piele de toval, întinsă pe un suport din lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu făcea lumină suficientă, așa că ieșise în bătătură și agățase ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din bucăți de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo găteau de cum se topea
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
în câte-o stază Când soarele defoliază Irizările pe dig Cantonați în municipii Sau în corturi solitare, Fluturii cu aripi rare Adoptau alte principii Un mezat cu false joburi Umplea străzile de febră Trotuarele o zebră Strălucea în zeci de cioburi Referință Bibliografică: Din vise de aur, o ciuta / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 508, Anul II, 22 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DIN VISE DE AUR, O CIUTA de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358224_a_359553]
-
nu crede în întâmplări demult petrecute este armura ce cade de la un vers la altul: înaintarea prin poem surprinde printr-o logică a îndrăznelii de a continua firul poveștii: destinația este una de cuvinte: inima n-a ars de tot, ciobul ei - materie stranie, în contextul dat - pâlpâie - acțiune proprie focului, casa trupului e înghețată, metafora fumegă în înalt, spre jertfirea pe cruce, de care poeta nu va scăpa vreodată. Împăcarea aduce cu sine căldura unui adăpost, dar nu deplin, pentru că
TIMPUL CAISULUI ÎNFLORIT CA MELCUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357560_a_358889]
-
Viuleț Publicat în: Ediția nr. 533 din 16 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Mai am de coborât, mai am de urcat pe drumul ce mi-a fost destinat, prin ceruri...pe pământ... prin vise...prin gânduri...! Mai am de numărat cioburi de viață pe care mi le-am adunat într-un colț al sufletului...! Mai am de îndurat furtuni...vijelii cumplite ce-mi vor lăsa la sfârșit de drum, răni spulberate de dureri adunate. La capăt de drum... oare cine-mi
MAI AM...PÂNĂ LA CAPĂT DE DRUM...! de NELIA VIULEŢ în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357588_a_358917]
-
DRUM...!, de Nelia Viuleț , publicat în Ediția nr. 533 din 16 iunie 2012. Mai am de coborât, mai am de urcat pe drumul ce mi-a fost destinat, prin ceruri...pe pământ... prin vise...prin gânduri...! Mai am de numărat cioburi de viață pe care mi le-am adunat într-un colț al sufletului...! Mai am de îndurat furtuni...vijelii cumplite ce-mi vor lăsa la sfârșit de drum, răni spulberate de dureri adunate. La capăt de drum... oare cine-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357592_a_358921]
-
lume-a mea în care-am hoinărit... din care o să ies ... Citește mai mult Mai am de coborât, mai am de urcatpe drumul ce mi-a fost destinat,prin ceruri...pe pământ...prin vise...prin gânduri...! Mai am de numărat cioburi de viațăpe care mi le-am adunatîntr-un colț al sufletului...! Mai am de înduratfurtuni...vijelii cumplitece-mi vor lăsa la sfârșit de drum,răni spulberate de dureri adunate.La capăt de drum...oare cine-mi va putea așterneun covor de vise
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357592_a_358921]
-
Articolele Autorului macul a înflorit cu adevărat. atunci am înțeles cum e să treci dincolo de geam. erai preocupat să aprinzi lumânarea, să-mi desenezi silueta umbrei pe peretele pictat în verde, desenul să-ți umple golul din perne. nu erau cioburi. nu erau garduri. vino, ziua aceea! să-ți simt respirarea dansând în păr, lasă mătasea să treacă dincolo de marginea fricii, să fii azi, urmă să vii. timpul tău să-mi mângâie fața arămie, slăbită de căldura depărtărilor. îți aud pașii
ÎN SEARA ACEEA de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357675_a_359004]
-
și reușește o eufonie plăcută urechilor și minții ca o incantație. Toate acestea date de parfumul vintage și de atmosfera creată, străpunsă blând de dialoguri insolite, toate metamorfozându-se în povești savuroase și în portretizări admirabile. Poetul crează, parcă din cioburi de vitraliu, o lume reală, cu toate frumusețile și imperfecțiunile ei. O lume pe potriva lui. Ori, dintr-o lume reală, crează artă, ceea ce nu e puțin. Poetul este, așa cum mărturisește: “prea tînăr tovarășe pentru cuvinte /le păstrez încă în cutia
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
gându-n buzunar. ALERGĂM Alergăm ca două cuvinte înlăuntrul odăii năuce, ne cântăm zornăitul și muritul atârnate pe cruce mai înainte de Înainte... AM SUFLETUL Am sufletul un trotuar cu trunchiuri de floare. Chipul tău cu gust amar trece ca un ciob de întâmplare cu inima în buzunar. NU MĂ-MBRĂȚIȘA Nu mă-mbrățișa, că sunt orb, trăiesc la subsol murdar de finit și număr rănile ostașului ce sunt între cer și pământ, în Dumnezeu proptit de iubire-mbătat, de moarte curtat. GEORGE
POEME DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358620_a_359949]
-
Să te așez, Nou Suflet, pe un altar sfințit Să-mi oglindesc privirea în blânda ta privire. Tu, zbor de păsări albe, ce-ai străbătut furtuni... Și ai oprit poteca-mi, ce-a rătăcit prin viață. Ajunsă-acum la mine, din cioburi mă aduni Să-mi pot lua iar zborul, din cubul meu de gheață. Tu, raza mea de soare, venit-ai să-ncălzești Fărâma mea de suflet, pierdută-n așteptare, Să îmi redai curajul... Iar tristele-mi povești Le-ai prefăcut
VERSURI TU, MUGUR de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358748_a_360077]
-
care mașina și așa într-un echilibru îndoielnic l-ar fi prins sub ea într-o rostogolire peste colțul de stâncă de care se agățase. Luă o piatră și sparse geamul căutând să nu accidenteze și mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu știa dacă mai era sau nu în viață. Își dezbrăcă repede bluza, o înfășură pe mână și curăță cioburile din rama portierei, apoi prinse fata de umeri și încercă să o scoată pe fereastră. Spera să nu aibă
ROMAN 1. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358749_a_360078]
-
de care se agățase. Luă o piatră și sparse geamul căutând să nu accidenteze și mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu știa dacă mai era sau nu în viață. Își dezbrăcă repede bluza, o înfășură pe mână și curăță cioburile din rama portierei, apoi prinse fata de umeri și încercă să o scoată pe fereastră. Spera să nu aibă nimic la coloană, să-i facă mai mult rău decât bine. Era o tânără suplă, nu prea înaltă, așa că reuși să
ROMAN 1. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358749_a_360078]
-
parcare dacă se oprește ploaia până la Brașov. Deschise trusa de prim ajutor, luă o fașă, spălă rana cu apa oxigenată din trusă și își legă cum putu tăietura destul de urâtă la brațul drept. Credea că s-a tăiat în vreun ciob când a tras fata pe fereastră. Nu era atât de periculoasă să-i pună mâna în pericol. Reveni cu gândurile la tânăra care-i lăsase pe buze mirosul plăcut al rujului. Oare ce marcă de ruj folosea? Nu-i venea
ROMAN 1. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358749_a_360078]
-
poate renaște, dragă, în inimi. Sau: „E toamnă iubito și sunt / Copacul cu verdele-n berna”. Viața s-a sprijinit apăsat pe sticlă subțire a speranței și, scrie autorul, „nimeni nu poate să umble desculț/ la mine în suflet/ din cauza cioburilor rămase/ din speranțele moarte”. Așadar, pe scurt, un volum „construit” că o „lacrima a iubirii” colorată a toamnă, a nostalgie, semnat de Gheorghe Andrei Neagu. O călătorie mai curând într-un ținut în care înlăuntrul colorează exteriorul, cu penelul înmuiat
TEAR OF LOVE” DE GHEORGHE ANDREI NEAGU (FOCŞANI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344606_a_345935]
-
din îndepărtata Orăștie), până la poetul timișorean Eugen Dorcescu publicat în revista argentiniană Analecta literaria (Revista de Letras, Ideas, Artes y Ciencias), și până la ilustrarea fenomenului literar în Statele Unite ale Americii (cronica scrisă de Octavian D. Curpas la romanul Portrete din cioburi semnat de Ligia Seman din Hunedoara) sau volumul de versuri Exerciții de Înviere, semnat de Theodor Damian, totul ne întărește încă o dată convingerea că, oriunde s-ar afla, românii au ceva de spus. Am lăsat special la urmă două teme
REVISTA ON-LINE CETATEA LUI BUCUR de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344607_a_345936]
-
satului. Se văd / Cum se duc cei care au venit / Fără să fie întrebați, / Și aniversările și sfeștaniile...” (Picior de plai). De asemenea, un motiv frecvent este „poarta orizontului”. Poemul „Răsăritul” este un pastel modern cu multe figuri de stil: „Cioburi de întuneric sar / Din vârful muntelui. / A urcat cerbul / Cu potcoave de lumină, / Coarnele rămuroase au sfâșiat noaptea, / Desantul zorilor.../ Stânca, în cerbicia ei milenară, / Freamătul copitelor toacă, / Peste râpele cu afini, / Slujbe în schitul toamnelor / Pe altarul florii de
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
Simțeam cum se surpă în mine / Toate”; „Simțeam neputința ca un laț”; ș.a. Tot frânturi din universul domestic se întâlnesc și în poeziile: „Nunta”; „Tunelul nopții”; „Coroana zilelor” care îi este dedicată soției. „Soarele așteaptă să trag perdeaua, / Să măture cioburile sparte ale viselor. Cum le atinge, se topesc ca zahărul / În cafeaua pe care / Mi-o întinzi tu, iubire. Zîmbetul tău mă sărută cu foc și zgomotos / Înaintea buzelor tale” (Tunelul nopții). Un portret admirabil îi face poetul mamei, mai
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DOR Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ci iarăși mă împrăștii Aproape clandestin Când trag copii cu prăștii, În cioburi de destin ------------------------ Ce dor mi-era de-o mămăligă caldă Și de-un ceaun cu lapte fiert Când lingurile saltă-n ritm alert Și sudoarea frunțile ne scaldă Mă văd copilul așezat pe vatră Și lingura de lemn, mereu prea
DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358951_a_360280]