2,405 matches
-
fagoturi și refrene repetitive cu flaute ascuțite. La miezul nopții, Marlena Încetă Într-un final drumurile la toaletă. Dar atunci, cu un etaj mai jos, Își Începu numărul un grup de birmanezi petrecăreți. Beau și strigau, bătând din picioare și ciocnind sticle. Fumul de țigări de foi și mirosul de alcool ieftin ajungeau până În camerele de deasupra. Marlena bătu În podea și strigă: — Gura! Puțin mai târziu, Harry Îi vorbi prin peretele subțire ca hârtia: —Marlena, draga mea, Încearcă să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rugându-se de fiica ei să se Întoarcă În bungalow-ul lor și s-o aștepte. O oră mai târziu, Harry bău ultima gură din sticla de șampanie pe care o achiziționase la prețul exorbitant practicat de Heinrich; o luase ca să ciocnească cu Marlena pentru Începutul poveștii lor de amor. Puse jos sticla și se apucă să scotocească În geamantan după litrul de tărie duty-free cumpărat În avion. Iată-l, Johnnie Walker Black, bunul lui prieten scoțian Într-o noapte de singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
schimbat cursul deasupra frunzișului pădurii tropicale și a Început să plouă cu bunătate și miracole, ca după o secetă Îndelungată. Ca toate finalurile fericite. Înainte de a pleca fiecare pe drumul lui, prietenii mei, chiar și aceia ale căror personalități se ciocniseră, au decis că acum sunt la fel de apropiați ca Într-o familie și și-au promis să se Întâlnească o dată pe lună pentru „a sărbători viața“, pe lângă reuniunea anuală de Ziua Recunoștinței. Urmau să aducă fiecare mâncăruri gătite după rețete din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din nou și din nou. Apropiere și retragere, spaimă și Încântare, un ritm care se repeta, fără să se oprească. Mașinile de curse se aruncau spre ea În viteza dragostei, pe punctul de a părăsi pista și de a se ciocni de ea. Dar Întotdeauna rămâneau pe pistă, la fel și ea, la adăpost de dezastru, etapă după etapă. De fiecare dată, când vechea spaimă creștea și amenința să o consume, Își amintea că deja trecuse prin lucrurile pentru care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un împrumut cu care a cumpărat un apartament într-o clădire nouă în Sōka. La puțin timp, soția lui a rămas însărcinată. Tocmai în punctul de cotitură al vieții sale - trecerea de la tinerețea timpurie la responsabilitățile vârstei mijlocii - „s-a ciocnit“ de atacul cu gaz sarin. De aceea primele lucruri la care s-a gândit atunci când i s-a făcut rău din cauza inhalării gazului în stația Kodemmachō au fost: copilul nenăscut și împrumutul pe care trebuia să-l achite pentru apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
brațe, încercând să schimbăm locurile și i-am simțit trupul fierbinte în palmă. Podul se legăna tare, scârțâind și aerul vibra parcă de dangăt de clopote, dar când mi-am ridicat privirea am văzut că de fapt lamele coaselor se ciocneau între ele deasupra capului meu. M-a privit în ochi și parcă mi-a șuierat ceva de genul: "Ia ssseama la coassse... Sssunt assscuțite șșși nu șșștii când...". Apoi a trecut cumva prin mine. Totul a durat probabil o clipă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
el speriat un pas înapoi când vede o ființă ciudată privindu-l din adâncul lacului; sau când aceasta îl mușcă de bot, atunci când vrea să bea apă. Oglinda nu reflectă doar imagini și detalii formale. Forțe și energii malefice se ciocnesc de luciul ei, omorând pe loc Basiliscul cu privirea-i ucigătoare, deochind pe cel ce deoache, transformând în strigoi mortul întorcându-i sufletul în trup, răspunzând cu dragoste malefică îndrăgostitului de propria sa imagine. Oglinda îl fascina pe Bătrân. Copil
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
desene celtice. îmbrăcămintea sa, împachetată cu grijă, stătea pe un scăunel de marmură, aproape de perete, lângă care aștepta un alt servitor, atent la orice semn, cât de mic. Intrând în camera plină de aburi din calidarium-ul de alături, Sebastianus se ciocni de Chilperic; acesta, îmbrăcat și cu sabia la șold, stătea în picioare aproape de ușă - era limpede că nu suporta temperatura înaltă din încăpere. Pe chipul ui, ca și pe acela al tatălui său, se citea o vie îngrijorare. De îndată ce Gundovek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
devastator. Cel puțin cincisprezece cai și călăreți se răsturnară pe iarbă, împiedicându-i pe cei ce veneau din urmă, iar rezultatul fu un haos general în înaintarea rândurilor hune. între timp, războinicii ce se găseau ceva mai în față se ciocneau de cavalerii burgunzi, care profitară din plin de acel moment favorabil, pătrunzând adânc în aliniamentul dușmanilor și spărgându-l. Sebastianus și Mataurus continuau să strige, îndemnându-și oamenii, însă aceștia nu aveau nevoie de încurajare: alanii, în special, își trimiteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în sfârșit, o viziune completă și limpede asupra situației militare. Pe cerul limpede, stelele deja străluceau. Dinspre grupurile adunate în jurul focurilor se auzeau vorbe rostite cu jumătate de voce, câte un râset. Sebastianus ajunsese în apropierea cortului său, când se ciocni de Lidania, care, strânsă în tunica sa murdară și sfâșiată în multe locuri, ducea o găleată de apă. în toate zilele acelea o pierduse din vedere, de vreme ce încă din prima seară ea își găsise adăpost împreună cu Lucia în micuța comunitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chiar o vreme îndelungată și poate... Alergând prin întuneric, văzu într-o clipită trecându-i pe dinainte mici străfulgerări argintii și, imediat după aceea, se izbi brutal de cineva. Se rostogoli în iarba de pe marginea cărării, cu senzația că se ciocnise de un zid de fier. înțelese pe dată ce erau acele străfulgerări argintii pe care le văzuse puțin mai înainte. O armură, desigur! La lumina palidă a lunii, plăcile metalice sclipeau acum deasupra ei. Scoase din nou un strigăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
hotărâră să oprească și să se retragă, evitând ciocnirea. Sebastianus își dădu seama că dușmanul era cuprins de panică: în tabără corturile erau demontate cu febrilitate, carele erau încărcate în cea mai mare grabă și cu furie și țâșneau imediat, ciocnindu-se unele de atele în toată confuzia aceea, iar animalele fugeau din îngrădituri fără ca cineva să le urmărească; cei mai mulți dintre huni alergau pe cărări noroioase, în direcția opusă dușmanului, care înainta mereu. Forțele ce acopereau retragerea păreau, în mod evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
brațe, încercând să schimbăm locurile și i-am simțit trupul fierbinte în palmă. Podul se legăna tare, scârțâind și aerul vibra parcă de dangăt de clopote, dar când mi-am ridicat privirea am văzut că de fapt lamele coaselor se ciocneau între ele deasupra capului meu. M-a privit în ochi și parcă mi-a șuierat ceva de genul: "Ia ssseama la coassse... Sssunt assscuțite șșși nu șșștii când...". Apoi a trecut cumva prin mine. Totul a durat probabil o clipă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
el speriat un pas înapoi când vede o ființă ciudată privindu-l din adâncul lacului; sau când aceasta îl mușcă de bot, atunci când vrea să bea apă. Oglinda nu reflectă doar imagini și detalii formale. Forțe și energii malefice se ciocnesc de luciul ei, omorând pe loc Basiliscul cu privirea-i ucigătoare, deochind pe cel ce deoache, transformând în strigoi mortul întorcându-i sufletul în trup, răspunzând cu dragoste malefică îndrăgostitului de propria sa imagine. Oglinda îl fascina pe Bătrân. Copil
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care un băiat a curățit-o, cu un șorț murdar, de resturile unei gustări anterioare, am consumat fără furculițe, mezelurile obișnuite - tradiționale și reglementare - însoțite de obligatoriile pahare de vin cu borviz. Ca să ne conformăm complet locului și împrejurării, am ciocnit paharele pline. Adela oficia cu o delicată stângăcie acest ritual, în care era cu totul novice. În jumătatea de oră petrecută acolo, prin băcănia istorică s-a perindat o mulțime de lume, cea mai mare parte vilegiaturiști de la Văratic, Agapia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dacă vrei, Îl pot vizualiza... Mașa Însă nu putea să scape de imaginea bărbatului cu cele trei țevi de plumb orientate spre pubisul ei de culoare aurie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce testiculele de bronz răsunau ciocnindu-se de genunchi și ciocnindu-se unele de altele, rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale Întredeschise Într-o neobișnuit de tandră și melancolică așteptare. În timp ce Extraterestrul se străduia să curețe de pieliță o feliuță de salam rămasă În farfurie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mașa Însă nu putea să scape de imaginea bărbatului cu cele trei țevi de plumb orientate spre pubisul ei de culoare aurie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce testiculele de bronz răsunau ciocnindu-se de genunchi și ciocnindu-se unele de altele, rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale Întredeschise Într-o neobișnuit de tandră și melancolică așteptare. În timp ce Extraterestrul se străduia să curețe de pieliță o feliuță de salam rămasă În farfurie, pe Mașa o apucă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cedeze În fața rugăminților ei... Am uitat de ceai, dădu ea să plece. Desprinzându-și cu greu privirea ațintită-n depărtări, Extraterestrul spuse, zâmbind ca pentru sine: - Nu te mai deranja cu samovarul. Nu am timp să mai aștept. Prefer să ciocnim la despărțire câte-un păhăruț, și pentru vii, și pentru morți... Văzându-l că se Îmbunează, Mașa umplu În grabă două păhărelele de horilcă și-l Îndemnă să bea. - Dacă v-am greșit cu ceva, vă rog să iertați. Poftiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
hai, fie, ai fost o gazdă atât de primitoare, Încât nu se cade să plec oricum. Bunele maniere se cad a fi respectate oriunde te-ai afla... - Atunci, multă sănătate și noroc, făcu Mașa, luând de pe masă un păhărel și ciocnindu-l de celălalt aflat deja În mâna oaspetelui... - Noroc, făcu și Extraterestrul, ridicându-l spre gura sa devenită aproape la fel de transparentă ca și barba și dându-l pe gât dintr-o răsuflare. Abia atunci Mașa observă că mâna oaspetelui tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fermierul cu nevastă-sa le amenajă o masă sub un șopron invitându-i să se așeze liniștindu-i. „În câteva minute mă voi ocupa numai de dv., până atunci Însă,vă rog să serviți un păhărel cu țuică. Umplu păhărelele, ciocni, Îl bău dintr’o Înghițitură pe al lui, plecănd În treburile sale. La rândul lui Nando, sorbi câteva picături, le vântură de câteva ori prin gură ca un bun cunoscător - decretând. „Prună adevărată! Această licoare trebue băută În loc de aiazmă...! Eu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care curtea urma să intre În repaus. Așa dar, fermierul Îi lăsă În grija tovarășei lui de viață iar el se apropie de masa lor suspinând. „Viața trăită la țară e frumoasă Însă presupune unele sacrificii...” - Umplu din nou păhărelele, ciocni urându-le un an cât mai Îmbelșugat, după care Încercă o confidență: „Domnilor, poate o să vă mire, eu sunt născut, crescut la oraș...! Am Îndrăgit Însă atât de mult munca câmpului Încât cu greu a-și putea renunța, În timp ce creșterea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vizită la șantier, promisiune desigur repede uitată. Tony Pavone privi discret la ceasul de la mână, Însă discret e puțin zis. Șeful Șantierului vigilent, opservând manevra. „Te grăbești...? „A, nu Șefule...Am privit ceasul din lipsă de ocupație...” Fără a mai ciocni paharele, Șeful Șantierului Îl bău pe al său dintr’o singură sorbire, dădăcindu-l. „Asculta la mine inginerule, zilele omului sunt numărate. Astăzi existăm, mâine cine poate ști...? Privește la omul din fața dumitale, ajuns la apogeul drumului.Parcă ieri am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zâmbetul ei caracteristic, fiind incredibil de generoasă. O dovadă a exprimării mele se află aici, În momentul de față...! Abea ne-am cunoscut și parcă ne știm de când lumea...!” Gică Popescu, la rândul lui efectiv fascinat de strălucirea ochilor fetei, ciocni paharele zgomotos. „Domnișoară Atena, sunte-ți nespus de frumoasă și inteligentă, iar Natura v-a Înzestrat cu acești ochi cari te dispune să-i visezi fără a fi adormit, În timp ce destinul a decis să fi-ți alături și În grija acestui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mână, oferinduși serviciul. Reuși cu greu să bolborosească. „Aduc un prinos de recunoștință prea frumoasei noastre fete care ne suportă În acestă avansată stare de ebrietate. Vă sărut mâinile, domnișoară...!” Paulică ridică paharul străduindu-se să-l țină În echilibru, ciocnind zgomotos paharele În timp ce Tony Pavone se ridică de la masă făcând semn fetei să procedeze la fel. „Cerem scuze... Până ce goliți sticla cu acest vin de calitate, noi ne vom deplasa la Cofetăria Scala, unde vom cumpăra unele delicioase prăjituri pentru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nevestelor, scăpând de cicăleala bine meritată. Promit, În zece minute venim Înapoi...!” Dar contrar așteptărilor, fata refuză insitând. „Te rog dragul meu, câteva minute În sus ori jos, ce importanță mai are...??” În fața acestei irevocabile decizii, Tony Pavone se resemnă ciocnind paharul cu fiecare, socotindu-se un neînțeles, gratificîndu-i pe cei doi cheflii cu cuvinte nu prea măgulitoare. Nu apucă să ducă paharul la gură, un vuiet Înfricoșetor Îi Îngheță de spaimă! Cande labrul din mijlocul localului se făcu țăndări, iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]