1,579 matches
-
grădină restaurant, șoseaua Kisseleff (în spatele Casei Iarca) (p. 361). Sculptori: Georgescu, str. Spiridon, 3 bis; Storck, Calea Grivița, 16 (p. 363). Seminarii: Seminarii ortodoxe: Seminarul Central, Calea șerban-Vodă, 92; Seminarul Nifon, str. 11 Iunie, 2; Seminarii catolice: Marele Seminar, comuna Cioplea (lângă București); Micul Seminar, Calea Călărași, 5 (p. 363). Societăți de asigurare, de credit, financiare și economice: Societatea de asigurare Dacia România, str. Lipscani, 1 (Palatul Dacia); Consiliul de administrație: prințul Dim. Ghica, președinte; prințul Al. știrbey, vicepreședinte; G. Cantacuzino
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
a III-a și frățiorul într-a doua, cărțile costau 300 și 200 lei iar caietele, cerneala, tocurile și penițele alți bani, caietele le rupeam mereu, penițele se stricau, cerneala se vărsa și aveam și alte necazuri, că toată ziua ciopleam să facem cele 100 de bețișoare cu care învățam operațiunile matematice, încât toată ziua se mătura casa. Dar ce faci ca să ai bani măcar pentru cărțile copiilor ? Măicuța și tăicuțu erau triști că nu aveau banii. Dar, aveam două-trei oițe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
despre care nu mai insist, pentru că mă simt din ce în ce mai rău, ci închid ochii cu gândul de respect la munca dvs. atât de frumoasă și atât de prețuită de noi cititorii. Îmi amintesc când eram copil - copiii cu vitele la păscut ciopleau toată ziua bețișoare să facem câte o sută, să învățăm cu dânsele adunarea, scăderea sau înmulțirea, și ciopleam cuțitaș din lemn să ne curățim ghetuțele de noroi la școală. Când am venit la București și am intrat la școala de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
munca dvs. atât de frumoasă și atât de prețuită de noi cititorii. Îmi amintesc când eram copil - copiii cu vitele la păscut ciopleau toată ziua bețișoare să facem câte o sută, să învățăm cu dânsele adunarea, scăderea sau înmulțirea, și ciopleam cuțitaș din lemn să ne curățim ghetuțele de noroi la școală. Când am venit la București și am intrat la școala de surori trebuia să scriu frumos foile de observație, să se înțeleagă tratamentul prescris, și pentru că nu scriam așa
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
vestică și cea indigenă și nici nu îmi pot imagina cum poate supraviețui tradiția în lumea hipertehnologizată spre care ne îndreptăm. Pornim către grădină, de unde „tanti” culege câteva plante la indicațiile lui Alfonso, apoi scoate o secure și începe să cioplească la o liană groasă de vreo 10 centimetri care șerpuiește în jurul unui trunchi gros de copac. Fără îndoială, mă aflu în fața faimosului banisteriopsis caapi sau Yage, care se lasă atât de greu înțeles de mințile vestice și sperie foarte multe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
răsărit, prezintă o ruptură, datorată unei alunecări de teren. Piatra se desprinde și acum din vârful Cocoliei, rostogolindu-se pânăă în pârâul Dunavicior (Pârâul Roșu). Nu au fost meșteri specializați în piatră - meșteri pietrari; cei care lucrau case, beciuri, fântâni ciopleau și piatra. Un bun cioplitor în piatră a fost Vasile Vasilaș (Costănoiu) și fiul său, Costică Vasilaș. Piatra cioplită de Vasile Vasilaș se mai vede în temeliile caselor din Slobozia și în fântâna aflată pe imașul satului Slobozia, săpată și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pânăă în pârâul Dunavicior (Pârâul Roșu). Nu au fost meșteri specializați în piatră - meșteri pietrari; cei care lucrau case, beciuri, fântâni ciopleau și piatra. Un bun cioplitor în piatră a fost Vasile Vasilaș (Costănoiu) și fiul său, Costică Vasilaș. Piatra cioplită de Vasile Vasilaș se mai vede în temeliile caselor din Slobozia și în fântâna aflată pe imașul satului Slobozia, săpată și pietruită puțin după anul 1950. Îmi amintescă că a fost 216 sfințită de preotul Ion Păvăluță, sfințire la care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Din punct de vedere planimetric, biserica monument de la Mărăști se încadreaz tipului treflat, cu pronaosul dreptunghiular și absida altarului decroșată. Ceea ce particularizează, însă, monumentul este forma rotundă a absidelor laterale și a altarului. Nu se mai poate admira forma rotunjită, cioplită în bârne a „colacilor”, cu mult meșteșug, de către lemnarii timpului, deoarece interiorul și exteriorul au fost acoperite cu scândură. De o deosebită valoare artistică este catapeteasma, care are un minunat decor sculptat în lemn de tei. Pictura, executată de un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
arhitect, fiul lui Petre Sterian și a început să fie pusă la lucru în 1886. Iată cum își amintește Toader Gh. Miron Boca începutul construcției școlii și contribuția lui Gh. Sterian: „în timpul construcției, l-am văzut pe Gh. Sterian cum cioplea lemn pentru construcția școlii, pe șes, în față, unde se construia școala (azi Căminul Cultural)” - zice el greșind! Era prin 1962-1964, după câte îmi amintesc, biblioteca comunală, Căminul Cultural era în clădirea alăturată, construită după primul război mondial, în 19251927
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prin 1962-1964, după câte îmi amintesc, biblioteca comunală, Căminul Cultural era în clădirea alăturată, construită după primul război mondial, în 19251927), era și el printre lucrători. L-au auzit când a zisă unui lemnar: „măi Gheorghe Hură, măi, vino de cioplește aici, mă”. „Vin acu’, cucoane” a fost răspunsul auzit de Toader Boca, copil, când ducea vacile la păscut, pe miriște. Construcția localului de școală s-a încheiat în 1889 și era remarcabil din mai multe puncte de vedere: pe lângă localul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
centru ducea lipsă de spațiu de școlarizare, Vasile Totolea pune în lucrare planul aprobat de a face o școală încăpătoare cu locuință pentru director, cu laboratoare și spații anexe pentru învățământ. Din pădurea comunală a fost tăiat lemnul de stejar, cioplit de meșterii din sat în curtea colii vechi și transportat și cu elevii din clasa a VII-a la locul de construcție pe un teren care fusese în folosința preotului bisericii din Lunca. În jurul școlii a fost plantată o livadă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
punea tablă, rigle dacă se folosea țigla. La casele vechi răzășești făcute din bârne, prinderea se făcea cu cuie de lemn (casa bătrânească a lui Emil Boghiu, alte case din Fruntești, Stoleru, Ciuchi, Bârgâoanu, Oprișan). Capetele vizibile ale căpriorilor sunt ciopliți cu un model despre care nu se mai știe ce reprezintă și pentru ce-i făcut. Căpriorii se terminau cu „capete de cai”, stilizați, cu funcție apotropaică (apărare de duhurile rele). De asemenea, tot cu funcție de apărare în fața pericolelor neștiute
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de Constantin Mocanu, de loc din Oțelești. În perioada aceasta a fost construită noua școală pe terenul care fusese pământul bisericii, în timp cât director a fost profesorul Vasile Totolea. Lemnul de stejar a fost dat din pădurea comunală; era cioplit în grinzi de 10-12 m de meșteri din sat. Construcția a început în 1955 și a fost gata, în lini generale, în 1958. Pe un teren din jurul școlii de 2 ha s-a plantat o livadă, la care au lucrat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
portughez, Alfonso Henriques, și reconstruită, în diferite perioade, după stricăciunile pricinuite de cutremure. Aer auster, impresie de soliditate și rezistență morală. Trei nave înalte, ferestre și bolți ogivale, capele cu mormintele bogat împodobite ale unor personaje istorice, episcopi și dregători, cioplite sub formă de oameni adormiți în patul lor, sculpturi cu scene biblice de Machado de Castro. În afara clădirii, dar în prelungirea ei, un spațiu acoperit cu prelată ascunde un șantier arheologic, dezgolind, ca într-un ecorșeu, câteva straturi de civilizație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un muzeu celebru în fiecare metropolă în care poposim. Clădirea este un complex de temple grecești fortificate, având câteva poduri de acces întinse peste apă. Muzeul găzduiește o minunată colecție de artă antică. Un altar cu trepte din Asia Minor, cioplit în jurul anului 170 î.H., pentru preamărirea lui Zeus și Atena. Poarta zeiței Iștar din Babilon... Aceste comori mesopotamiene transportate aici, la Berlin, mă duc cu gândul la filmul Indiana Johnes, cu Harisson Ford în rolul principal - arheologul american aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și bine. Poștașul se exprimase chiar așa, mult și bine, după ce-i dusese lui moș Zamfir o hârtie. Mult mai era cum era, dar de ce și bine nu prea înțelesese nimeni, însă nici nu întrebaseră. Moș Zgârci stătea în curte, cioplea un lemn și pufăia din lulea. Ținea pușca lângă el, sprijinită de-o buturugă, o privea din când în când și ofta neauzit. Luase hârtia, o citise și o pusese în buzunarul de la pantaloni. Cioplise mai departe în lemnul acela
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Moș Zgârci stătea în curte, cioplea un lemn și pufăia din lulea. Ținea pușca lângă el, sprijinită de-o buturugă, o privea din când în când și ofta neauzit. Luase hârtia, o citise și o pusese în buzunarul de la pantaloni. Cioplise mai departe în lemnul acela, ca și cum trebuia să respecte un plan numai de el știut, în timp de rotocoalele de fum îl învăluiau și mai abitir. Într-o noapte, să fi fost către patru dimineața, sătenii auziseră mai multe împușcături
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
frasin, cu care se culeg merele din copac, ci ar fi o scaré mare și groasé, pe care Dumnezeu se suie În cer. Unde cresc asemenea copaci lungi, ca de la noi de acasé pîné la iaz, din care Dumnezeu Își cioplește scară cu toporul? Acești copaci cresc În pédurea pe care a sédit-o Dumnezeu, special că sé-și facé scaré. Scară se ridicé În picioare și se sprijiné de nori, si Dumnezeu Începe sé se suie În cer. În timp ce el ridicé scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sé-și termine morisca. PÎné venea autobuzul, mai erau doué ore. Surcelele séreau În jurul lui Șasa și pe pantaloni. Era În jurul lui alb, de parcé s-ar fi scuturat un cireș. O paté roșie se prelinse pe morișcé și Șasa o ciopli sé rémîné albé la loc. A hotérît sé nu mai scoaté morisca pe fereastré. În autobuz, scoase din ghiozdan cartea și Începu sé Învețe. Cartea i se mișcă pe genunchi și de cîteva ori chiar s-a Închis. Șasa mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de grîu pe care a bététorit-o. Nu-și va mai face fluiere de tei și nu va rupe florile. Își va cumpéra un țuruiac de plastic sau de tablé și nu va mai téia niciodaté crengi, si nu va mai ciopli moriști. Va merge numai prin pédure și nu va célca grîul. Nu va mai smulge niciodaté nuci și nu va arunca În copaci cu cuțitul. Va arunca cuțitul Într-un tufiș sau În iaz sé nu-l mai vadé niciodaté
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
începură să trosnească vesel și să arunce scântei cu pară. Apropiai de foc un scăunaș scund, luai dintr-un colț al bordeiului coasa tatei și șezând pe scăunaș începui, la lumina focului de vreascuri, c-un cuțit de brâu, să cioplesc cu băgare de samă coasa și s-o prefac în lance. Făcui ca coasa să steie drept în vârful mânerului și-apoi, luând o cute de piatră, începui a o freca de ascuțișul și mai cu deosebire de vârful coasei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
întindeau la pământ. M-am propus eu să veghez și toți primiră cu bucurie. Bătrânul sta asemenea gânditor și se uita fix în măruntaiele cele roșii ale focului, ce plesneau în scântei. Feciorii se culca cu frica-n sân, bătrânul cioplea un lemn; eu singur mă sculai și, luând lancea, mă departai ca să mă primblu prin scheletele de piatră ale stîncelor. Noaptea era întunecoasă și rece, gândirile mele erau turburi și dureroase, astfel încît mă durea capul de ele și simțeam
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
i-am luat? Le-am ales cu grijă. Salitov nu-i răspunse. ă Uite! Uită-te la ele! Salitov se ridică să desfacă pachetul care conținea o pereche de figurine vopsite din lemn, un husar cu doamna lui, cu fețe cioplite cu stângăcie, dar vesele. ă Ce ai în cealaltă mână? ceru Salitov să afle fără să facă niciun comentariu la adresa jucăriilor. Porfiri deschise mâna și-i arătă o fiolă mică de sticlă. Pe etichetă scria laudanum. § Soția meșterului de cabineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
doi prieteni care plecaseră din satul lor spre marele oraș ca să urmeze o școală profesională. Își legaseră geamantanele de carton presat în spate cu ajutorul curelelor, purtându-le acum ca pe ranițe, ca să aibă mâinile libere. Fiecare avea câte un băț cioplit cu pricepere mai demult din pădurea de corn, băț care lor li se părea a fi o armă demnă de a fi luată în seamă. Amândoi erau învățați cu pădurea, satul lor era înconjurat din trei părți de pădure, joaca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
avut și tot ce ar fi putut să mai aibă dacă ar fi trăit. Pădurarul și cei vreo doi oameni luaseră atunci lopețile în mâinile lor mari de oameni ai pământului și l-au îngropat acolo pe locul unde căzuse, cioplindu-i o cruce puternică de stejar, apoi după câteva zile a apărut și un gărduleț de lemn care împrejmuiau cei doi metri pătrați, rămași acum doar pentru fostul ostaș. Niță îl întrebase atunci pe tată-l său. „Și cum nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]