1,570 matches
-
noră-sa, îi este, dar și-l ia apărător pe Domnul Hristos, așa că Doamne ajută, și nu te mai gândi la asta. Tăcură. Priveliștea era acum dominată de Musa Jebel, vârful unde se spune că a stat Însuși Dumnezeu să cioplească tablele legii. De jurîmprejur culmi muntoase ca niște ziduri stăteau să apere ceea ce se întâmplase în urmă cu mii de ani poporului lui Israel poposind la picioarele Muntelui, în câmpia Er Rahah, și lui Moise, conducătorul lor, urcat aici să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arde, că simt că nu mai am mult. — Hai, spune-mi-o acum, o s-o scriu și până în seceriș o pun. Mihai se așezase în fața elegantei mese de scris în stil franțuzesc. — Mă gândeam, deasupra ușii la intrare să fie cioplit în piatră cam așa: „Această sfântă dumnezeiască biserică, care se vede zidită, este făcută de Doamna Elina, fata răposatului bătrân Io Șerban Basarab Voievod, împreună cu ai săi feciori, cu Constantin Vel Stolnicul, cu Mihai Vel Spătarul, cu Matei Vel Agă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și boierii căftăniți, intrau la cafeneaua lui Hamie, ienicerul măriei sale împăratului de la Stambul. Ținea Hamie cafenea mare, cu felurite odăi, unele mari cu mai multe măsuțe, altele mici, tainice, cu tavanele lucrate meșteșugit din lemn de cireș și păr, frumos cioplit și rânduit după moda de la Constantinopol, ca să placă ochiului atât îmbinarea măiestrită a grinzilor cât și cea a culorilor delicate ale celor două esențe de lemn. Meșter mare, Hamie, instruise cu grijă cafegii și ciubuccii, în așa fel încât băutura
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să promoveze treaptă după treaptă și să ajungă unde era. Era trist acum. Văzuse smârcurile de la Țânțăroasa și-și dăduse seama că acum mai bine de o sută de ani Sinan Pașa greșise, lăsându-se atras acolo. Văzuse și crucea cioplită la porunca lui Șerban bei pentru ostașii valahi, dar nu văzuse nici un însemn ridicat pentru mulțimea credincioșilor lui Allah căzuți pentru jihad. Zarurile se loveau unul de altul în cănuța de tinichea, zornăiau rostogolindu-se pe micuța planșetă din lemn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
m-am dus și m-am smerit înaintea lui și i-am făgăduit să mă rog mereu pentru pacea sufletului său. I-am cerut să mă îngăduie să-mi termin ctitoria mânăstirii începute și m-am legat în fața lui să cioplesc măiestrit cu mâinile mele în lemn de nuc catapeteasma bisericii și i-am arătat planurile... Și s-a uitat vodă la început cu ochi strein pe hârtia ce i-am pus-o în față, apoi în ochii lui căprui s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ochi strein pe hârtia ce i-am pus-o în față, apoi în ochii lui căprui s-a aprins o scânteioară și a început să cerceteze de aproape izvodul și au prins a-i râde buzele: „Cu mâinile sfinției tale cioplești toată înălțimea catapetesmei?” Noi i-am răspuns doar dând din cap, că mi se pusese un nod în gât de bucurie. Atunci, râzând, s-a dus la o firidă și a scos două pungi și mi le-a dăruit țipând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să poți pătrunde taina vremii lui Constantin Vodă Brâncoveanu și a Cantacuzinilor. Cât despre arhimandritul Ioan, poate că fiind încă în putere o fi vrut să-și întărească mormântul din pronaosul bisericii de la Hurezi și, dând piatra ce și-o cioplise la o parte și văzând ce sta sub ea ascuns, a pus de au zidit dale mari peste ea iar sfinția sa a lăsat cu limbă de moarte să fie îngropat la mânăstirea Dintr-un Lemn ca să nu mai fie tainița
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jumătate a lunii septembrie a aceluiași an, fiind deci construită în mai puțin de cinci luni de zile, așa cum rezultă din inscripția originală în limba slavonă, aflată actualmente pe peretele de apus al bisericii, lângă ușa de la intrare.Textul inscripției, cioplite în relief pe un bloc de piatră de 95cm x 67cm are următorul conținut: „Io Ștefan Voievod cu mila lui Dumnezeu Domnitor al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod zidit-am acest hram în numele Tăierii cinstitului cap al Sfântului și
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
mă adăpostesc, să mă adăpostesc repede, sub stânca cea mare, până nu-mi pierd mințile. Ce umbră răcoroasă! Cum de se poate trăi în orașul de sare, în adâncul acelei căldări pline cu căldură albă? Pe zidurile drepte ale caselor, cioplite cu târnăcopul și netezite grosolan, urmele lăsate de tăiș se zbârlesc ca niște solzi sclipitori, îngălbeniți pe alocuri de nisipul auriu, dar când vântul mătură zidurile drepte și terasele, albeața lor strălucitoare îți ia vederea, sub cerul curățat până la scoarța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
buni. Pentru întâia oară, zdrobit sub batjocură, cu trupul întreg strigându-și durerea, m-am dăruit lui cu totul, încuviințând orânduirea-i făcătoare de rău, slăvind în el izvorul răului din lume. Prizonier în împărăția sa, în acel oraș sterp cioplit într-un munte de sare, despărțit de întreaga fire, de florile puține și trecătoare ale deșertului, de întâmplările lui neașteptate sau de mângâierile lui, de un nor ciudat, de o ploaie mânioasă și scurtă, de care până și soarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
prețioasă, mirositoare apă. Spre a-și păzi mireasa de orice ochiu obraznic Străjeri el pune-n poartă, epitrop pune paznic. Iar despre-un alt se spune, că mult au îndrăgit P-un chip pe care singur cu mîna-i l-a cioplit: Sărută, -mbrățișază el propria făptură Și l-ale ei genunche-și dă sufletul pe gură. El singur se jertfește. {EminescuOpIV 269} PIERDUTĂ PENTRU MINE, ZÎMBIND PRIN LUME TRECI Pierdută pentru mine, zâmbind prin lume treci! Și eu să-mi știu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
credință. Din luxoasele librării de altă dată, cartea a fost exilată pe tarabe. Când se apropie de pisc, arta devine rugăciune. Parcă prea mult sifon toarnă criticii contemporani în creațiile lor. Unii și - au consumat geniul modelând o oală, ori cioplind un fluier. Relația scriitor - critic seamănă uneori cu cea dintre copac și câine. Cartea debutantului merge spre librării precum fecioara la primul ei bal. În orice creație valoroasă există speranța unui drum. Important e să scrii până când dai de sens
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
două ori, Îți vin codri-n ajutor.” n-am să le mai pot înscrie pe acel basorelief... Acum chiar că nu mai pricep nimic. Apoi cum să pricepi nelegiuirea făcută de slugile Moscovei, care au pus un biet meseriaș să cioplească cu dalta aceste versuri sfinte de pe basorelief? Asta, însă, nu mă împiedică să te întreb cine este autorul acestei statui? Care din ei, vere? Să știi că întrebarea ta are schepsis. Care din autori? Cel cu inițiativa sau cel care
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Îl simțeai cum îți cotrobăie prin suflet. Atunci cum să nu-l ghicească pe rusnac că nu pricepe o boabă românească? Drept să-ți spun, parcă îl și văd pe acest moș Dumitru... O față arsă de soare, cu trăsături cioplite în piatră. O mustață colilie cât doi hulubi, niște ochi de culoarea oțelului înfipți sub fruntea înaltă, vărgată de șanțuri orizontale adânci, semn că nu puteai să te furișezi cu nici un chip prin fața acestui bătrân... Chiar că mă faci să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vremurile când pe la poarta hanului treceau legănându-se harabalele dinspre sau spre Pietrărie ori Păun... În ușa hanului se ivesc doi cotiugaragii. Își scot cușmele cu bună cuviință, caută din ochi un loc potrivit și se așează la o masă cioplită cu meșteșug din lemn de paltin. Din obișnuință, fiecare își pipăie chimirul, pentru a se încredința că crăițarii sunt la locul lor. Hangița știe pentru ce au intrat și pe dată le așează dinainte, fiecăruia, câte o ulcică cu vin
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
oprit un bărbat... Da’ ce bărbat! Înalt, bine legat, cu mustața răsucită deasupra gurii cu buze pline mereu zâmbind a râde. Iar ochii ce mai, erau ca sâniliul cerului în zi e vară! Toate aiestea așezate pe un chip măiestrit cioplit de Cel de Sus. Purta o pălărie cu zagara întinsă ușor, aplecată pe o parte. Era îmbrăcat într-o cămeșă de in cum îi helgea, cu mâneca suflecată, pantalon bufant și cizme cu carâmb potrivit. Un chimir lat, ghintuit cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
la strană al ieșeanului, aducându-mi aminte că nu sunt singur... Clipind des, am privit către el ca și cum m-aș fi trezit dintr-un vis. Pe unde ai umblat, vere? Păi... Sunt sigur că „ședeai la o masă din paltin cioplită cu meșteșug”, colo într-un colț mai umbros, ca să poți privi în tihnă la mușteriii hanului tocmai când poiana își dezvelea obrazul înflorat sub mângâierea lunii, cu chip rumen, abia răsărită... Și cine alții dacă nu cotiugaragiii așezați la mese
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
era un neuron, era ca și cum, ca să cunosc lumea, aș fi fost dotat cu un singur neuron, care mai avea două sinapse relativ sigure: drumul până la Tanti Sica (devenită Tanti Aura în REM), sora mamei, drum lung cu tramvaiul, până în Dudești Cioplea, trecând pe la imensa statuie a dorobanțului de la Rond, și drumul mai scurt până la Tanti Nașa, undeva în Tei, pe o stradă de mahala adevărată. Nașa se 17 numea Victorița și avea un copil jegos, Marian, cu care eram forțat să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
capetele netrebuitoare ale frânghiilor plutei, le desfăcu și le împleti din nou. Ierburile acele lungi se dovediseră mai bune decât frânghia adevărată: nu putrezeau. Făcură un topor de cremene și dreseră pluta, punîndu-i și catarg din arborele adus de ape, cioplit cu osteneală. Agățară pânza, și luîndu-și apă într-un fel de butoi dintr-o piatră scobită, se suiră pe plută și porniră spre apus. O lună sau poate mai mult îi purtă vântul încolo și încoace, până când poposiră din nou
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Celălalt părea că visează. Tăcea. Aprinse o țigară, apoi privi lung fumul. Puțin mai târziu întîiul aduse cafea fierbinte. Oaspetele său părea nemulțumit de ceva. Chiar spuse: - Oricât ai interpreta legendele, până nu-mi arăți măcar o bucată de cremene cioplită de om pe care ai fi găsit-o bunăoară în Azore mult sub nivelul oceanului, în Atlantida nu cred. Gazda își sorbi cu oarecare nervi toată ceașca de cafea dintr-o dată: - De unde știi că n-am să ți-o aduc
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
scândură, iar învelitoarea din tablă zincată. Fațadele sunt simple, din lambriu de lemn, biserica fiind înconjurată de un brâu de lemn lucrat manual. ISTORICUL BISERICII COȘEȘTI Biserica cu hramul „Sfânta Cuvioasa Parascheva” este o construcție veche din bârne de stejar cioplit cu forma de corabie datând din anii 1790-1795 și având ctitor pe Iordache Sion și soția sa Ecaterina. Biserica, ctitorie boierească a familie Sion, este așezată în partea de est a satului Coșești, sat care făcea parte din „Plasa Racova
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
văi adânci"298. Mentalul popular tradițional conferă cărții statutul de principiu prim al tuturor lucrurilor. Astfel se justifică o serie de înțelesuri actuale ale cărții, fapt ce trimite la natura sa originară. "Căci cartea nu iaste lucru pământesc ca să-l cioplești cu barda, ci este duh dat de la Dumnezeu, ca să-l lucrezi cu mintea, și de-ți va fi mintea curată, atuncea și cartea poți s-o înveți cum se cade, iar de-ți va fi mintea flușturatică, atuncea, în loc de învățătură
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
oferim, spre justificare, un singur exemplu relevant: în textul Bibliei utilizat cu precădere în studiul de față [1968] apare următoarea formulare a celor dintîi interdicții ale decalogului: "Să nu ai alți dumnezei înafară de mine. Să nu-ți faci chip cioplit... Să nu te închini lor, căci eu Domnul Dumnezeul tău sînt Dumnezeu zelos..." [Deuteronom, 5:7-9]. Același text apare într-o altă ediție a Scripturii, tradusă în străinătate [Rumanian Bible, f.a.], în următoarea formulare: "Căci, Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
universală; la Eminescu un program de acțiune. Pe urmă, Arghezi lucrează concentrat, practică un fel de homeopatie polemică iar Eminescu are voluptatea desfășurărilor ample. În sfârșit, pe când unul e scriptic (Arghezi), celălalt e oral (Eminescu) (s.n.). Altfel spus, în timp ce unul cioplește tacticos în fibra cuvântului tablele legii, altul regizează spectacole fastuoase în forum"215. Cu aceste considerații încheie Monica Spiridon studiul asupra publicisticii eminesciene, lăsând, în continuare, textele atent selecționate să vorbească de la sine. Fără să dezvolte ideea, exegeta a intuit
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
categorie reprezintă 18,18% din totalul pieselor clasei de care acestea aparțin. Categoria: Nuclee amorfe În această categorie au fost încadrate nouă piese, reprezentând 81,82% din totalul pieselor clasei de care aparțin. Dintre acestea, doar trei exemplare au fost cioplite până la epuizare, restul de șase păstrând planurile de lovire și, în unele cazuri, cortexul. Toate nucleele încadrate în această categorie prezintă urme de desprinderi exclusiv așchiare, cu unde de percuție în diferite direcții, fapt care indică o iregularitate a desprinderilor
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]