1,401 matches
-
dedus", adică aproximat și fetișizat pe criterii egoiste, după cel autentic". Una din cele mai percutante ipostaze ale estului este povestea despre abandonarea strugurilor. Adepții estului ca paradigmă a negativului sunt precum culegătorii ce nu se ating de via cu ciorchini copți la sorocul ei firesc, ci îi strâng rodul abia înspre noiembrie, la temperaturi sub 0 grade, dintr-un masochism compulsiv, ce pare a garanta că ratarea extazului e singura experiență legitimă: "culegătorii credeau în superioritatea morală a ratării. și
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
în ton cu tema balului: Bond. James Bond. MADRID. În Spania întâlnim o tradiție cu totul neobișnuită în ceea ce privește întâmpinarea noului an. Locuitorii capitalei, dar și spanioli din întreaga țară, se adună în fața primăriei sau a catedralei, fiecare având câte un ciorchine de strugure în mână. Pentru fiecare din cele 12 bătăi ale clopotelor catedralei, care vestesc intrarea în noul an, spectatorii înghit câte un bob de strugure. La acest ritual se adaugă multă muzică, concerte, focuri de artificii și alte diverse
Agenda2003-52-03-turistic () [Corola-journal/Journalistic/281885_a_283214]
-
mică, la firul ierbii, inclusiv în regimul diurn. La un Pitic atoateștiutor, un Ciung amenințător și un Om Negru ceva mai liniștit, să adăugăm fantomele, glolele și morgonii "cenușii, mototoliți și pânditori" care se deplasează fulgerător prin aer și stau ciorchine în jurul muritorilor. Cu toții sunt niște vampiri de sentimente, emoții, senzații omenești, receptacoli ai gândurilor ascunse și ai dorințelor noastre intime. Glolele, de pildă, apar ca niște șoricei ai Nevăzutului ce află absolut totul despre Zogru și despre noi: "Erau niște
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
de exegetul bacovian ne duc gîndul la meticuloasele demersuri similare ce se înregistrează în legătură cu Eminescu, de pildă cele ale lui Aug. Z. N. Pop. Peisajul paginilor înțesate de astfel de date este asemenea unei vii cu rod bogat, gemînd de ciorchinii cu boabe dese, umplînd văzduhul de arome dulci și de vibratilul presentiment al vinului... Dar mai sesizante, desigur, ne apar propozițiile în care Constantin Călin se aplică direct creației lui Bacovia. Departe de-a reprezenta, prin renunțarea la aparatul referențial
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
hârtie, probabil îndelung frecat între buricele degetelor, o mărgioară [subl. mea] de agendă pe care Iulică scrisese mărunt și ordonat Fierari 2" (p. 20) și „spusese tâmplarul răsucindu-și pe degete părul sur, pe care îl purta tot așa, în ciorchine [subl. mea] lungi, ca în tinerețe" (p. 53) Oricum, inventarul acestor formulări imposibile e consistent. Mai grav decât aceste anomalii stilistice (odată cu care eventualele reflecții savante despre „farmecul" celor unsprezece bucăți nu-și mai au locul) e controlul precar al
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
avortînd anusian păcatul). Sau acest pasaj avînd timbrul fantast-domestic al lui Cristian Popescu: , Am să vin la tine, bunico. O să fie vară și tu o să pui hîrtie de muște pe tocul de sus al ușii. în timp ce muștele se vor aduna ciorchine pe fîșiile lipicioase, am să-mi pun capul în poala ta, iar tu o să-mi spui ce șușoteai cu Spoicăldări. Rochia ta o să miroasă a săpun de casă și mîinile îți vor fi aspre. Vei începe prin a mă certa
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
dădeam și hainele de pe noi. Apa «potabilă» o scoteam dintr-un puț din apropierea latrinelor. Era tulbure și mirosea urât”, își amintește ea. Primii bolnavi de dizenterie și tuberculoză își dădură curând duhul. Alții se îmbolnăveau de tifos. Ploșnițele se adunaseră ciorchine în crăpăturile paturilor. Carele care-i transportau pe cei plecați într-o lume mai bună nu mai făceau față la solicitări... Morții erau dezbrăcați, iar hainele le luau supraviețuitorii. „Într-una din zile”, îmi povestește, „vagonul pe care-l încărcam
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
prin negație, la care referindu-se, G. Călinescu, mereu vibrant la noutățile descoperite ulterior cercetării din Istoria literaturii, își pune întrebarea cât adevăr biografic ascunde. Echivalentul metaforic al fluidelor neîmpliniri materiale ale femeii, ale cărei câștiguri, de la distanță se vădesc ciorchine în pregnanța materialității lor, mi-a deschis ochii asupra acestei linii interpretative, specifice lui Ioan Slavici, pe care le-am depistat ușor în succesiunea nostalgiilor ori a insinuărilor, adesea aplicate prin ricoșeu. Tocmai de aceea, consider valoroasă expunerea atâtor memorabile
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
pradă vîlvătăii ca un mănunchi de spice bine coapte./ Cuiburi de jăratec din care nici un phoenix nu țîșnește./ Poate că dogoarea a ajuns la răposați ca respectare a unei promisiuni din partea iadului" (Viziune de solstițiu). Se îndesesc iluziile infernale. În ciorchinii roșii ai castanilor stau atîrnate lacrimi de păcură, valuri de lipitori iau cu asalt gîturile feciorelnice de mesteacăn, vițele sălbatice descind în noapte pentru a-i sugruma pe oameni, o gingașă floră înnebunește în serele-ospicii, totul fiind îngăduit "întru surparea
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
Ion Târgul Meșteșugarilor La Muzeul Satului, duminică 19 septembrie, Târgul Meșteșugarilor a fost în toi și asta încă de dimineață. Nu m-aș fi așteptat să văd atâta lume, să nu ai loc să te strecori, să aștepți răbdător în spatele ciorchinilor de oameni pentru a face câțiva pași înainte spre exponatele rustice preferate. Am văzut ceea ce văzusem și de 1 Mai, cu unele excepții și într-o atmosferă de o anvergură, aș zice, clasică. Spațiul liber,liniștea, romantismul agale al mersului
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
și mai transparent, deși întotdeauna a rămas destul de opac ca să promită că va putea crește și mai mult. Apoi momentul crucial când din ambiție îl mai puteai umfla încă un pic și o catastrofă devenea iminentă. Acum, văd deodată un ciorchine uriaș de minunați struguri tropicali, gigantici, copleșind o femeie bătrână pe stradă, mă simt atât de fericită! La Paris, desigur, baloanele sunt altfel - au prea mult farmec pentru a fi internaționale - mai mici și mai deschise la culoare și mai
Elizabeth Bibesco Baloane by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3208_a_4533]
-
acum, cînd scriu aceste rînduri (10 octombrie), încă se mai văd urmele. Majoritatea celor care se duc la cules o fac în fiecare an de cînd erau copii, au viteza fulgerului și cunosc toate șmecheriile, cum ar fi să scuture ciorchinii ca să se răsfire mai bine în coș etc. Cel mai mare succes îl au familiile, doi sau trei adulți care să rupă fructele de pe vrej și cîțiva copii care să ia de pe jos conurile căzute și să curețe zonele mai
GEORGE ORWELL - Jurnalul unui culegător de hamei by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/6069_a_7394]
-
total ignorate, și unii dintre lucrători își supun copiii unui regim de muncă destul de dur. Femeia de lîngă noi, o veritabilă fiică a East Endului, își trata nepoții ca pe niște sclavi „Hai, Rose, leneșă mică ce ești, ridică odată ciorchinii ăia. Și mișcă-te odată, dacă nu vrei să-ți înroșesc fundu' ăla" etc. Pînă cînd copiii, care aveau între 6 și 10 ani, cădeau lați și adormeau pe pămînt. Însă le plăcea munca și nu cred că le făcea
GEORGE ORWELL - Jurnalul unui culegător de hamei by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/6069_a_7394]
-
prea alunecos ca să-l poți culege) și ai mult de așteptat înainte să te lase să treci la un alt cîmp, astfel încît în fiecare zi pierzi o oră sau două. Și, mai presus de toate acestea, e problema cîntăririi. Ciorchinii de hamei sînt moi ca buretele și, dacă vrea, cîntăritorul poate foarte ușor să taseze o baniță pînă cînd ajunge un sfert de galon. În unele zile, se mulțumește doar să golească pur și simplu hameiul, însă în altele are
GEORGE ORWELL - Jurnalul unui culegător de hamei by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/6069_a_7394]
-
sigur așa/ țâșnesc din tufișuri/ și strâng caleașca de gât/ da da e mai sigur așa” (p. 10). Și, mai jos: „uneori cădea melancolic/ pe gânduri/ ochii i se făceau galben-albăstrii/ mustățile vechi i/ se îndreptau/ după urechi îi atârnau/ ciorchini de clepsidre/ «știi - eu n-am avut adulteță// am avut numai pubertate și senectute/ alfabetul e o aventură/ nu merită să faci profeții»” (p. 11). O conștiință poetică, se poate constata, extrem de atomizată, care judecă nu în sintagme, nici în
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
degaja un aer de neîncredere. O reflecție, frecvent subtextuală, "raționalizează" fluxul imagistic, direcționează mareea metaforică spre țărmul unor atitudini fie și punctate cu discreție. Moralizarea astfel obținută e una de factura incredulității, denunțătoare de clișee, anxioasă în preaplinul (cum un ciorchine îndesat) al corespondențelor: "În sufletul nins a început să plouă, // lîngă statuia poetului, / dorm, sughițînd, cenușile așteptării, // amintirile sunt cum sunt, / de gheață și foc și fum, / parte fum de parfum / și mute și multe florile morților, // eu în cotlonul
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
auzit opinii care-l situau la poli opuși, dar niciodată consensul călduț care caracterizează mediocritatea. Am văzut săli arhipline, arătînd ca un spațiu de refugiați, cu oameni întinși pe jos pe neoprene, cu rucsacii sub cap, așezați pe scări, strînși ciorchine, veniți acolo doar pentru film și asta nu doar în cazul lungmetrajelor, cît mai ales pentru scurtmetraje. Aceasta ilustrează faptul că dificultățile cinematografiei românești provin nu din lipsa realei valori a cineaștilor tineri, ci din pricina unui dezinteres total, al unui
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
sună pe drumeagurile cafenii. Grâul va cădea și el. Porumbul încă se va mai înălța, verde, apoi uscat, va lăsa să se vadă mai ușor întinsul apelor. Locul i-l va lua, în cele din urmă, vița de vie, cu ciorchinii săi atârnând grei... Și vinul va fierbe și va cădea și zăpada și iarăși grâul cu lanurile sale va îmblânzi marea, aparent „fiindcă ea rămâne pradă aceluiași zbucium de milioane și milioane de ani de geruri cumplite și de călduri
La mare, vara… by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6154_a_7479]
-
Ceremonialul e deopotrivă expansiv și cumva intimist: aceasta se antrenează îndelung, își lucrează mușchii la sala de forță, își scurtează coada cât să n-o tragă înapoi. Reușind în văzul lucrătorilor o săritură de zile mari, prinde cel mai copt ciorchine, defilează triumfal cu el în dinți, cheamă spre omologare toate animalele pădurii. În final, scârbită de dulceața prăzii, trimite hârciogul după ceva murături. Asupra sensurilor acestei încercări de dislocare din stereotip s-ar putea discuta destul. Deocamdată, să consemnăm artificiul
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
a unei pasiuni este comparată cu o sămînță pe care vraja unui fachir "ar face-o (în cîteva minute) să germineze, să crească și să se despletească în foi și în filamente și să se încunune, văzînd cu ochii, cu ciorchini trandafirii și parfumați" (Gală Galaction, De la noi, la Cladova). Încoronarea edificiului ondulatoriu o realizează fără dubiu motivul părului despletit, care se bucură de o frecvență extraordinară: "O, Lalage, părul răsfira/ Pe umerii-ti că de zăpadă,/ Și lasă pe coardă
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
aceste ținuturi după doi ani, / orice pom roditor se sălbăticește. Pe pielea apei goală se-ndeasă / un fel de păr mătrețos. / Frunzele se chircesc / ca și cum o altă oală fierbinte le-ar opări tot timpul./ Sîngele-și părăsește albiile firești / și se- adună ciorchine suprapuse / pe la-ncheieturi./ Prunii sînt vineți din pricina alcoolului/ stors din piatră seacă./ Oglinzile-n pereți / prind rădăcini de putregai / și noaptea-nădușe copiii-n așternuturi, / vocile se confundă cu biciul, / mîinile cu seceta. / Părul femeilor e-o patrie de fum / sub
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
Să vadă cum țestoasele se ouă.// Vacile cad trântite de ugerele lor/ Nemulse și cu ochii limpezi mor.". Și iată o dimineață proaspătă transformată, parcă pe nesimțite, în după-amiaza grea și "nerușinată" a unui faun: "Pe buze diminețile îți lasă/ Ciorchini de rouă proaspeți și rotunzi/ Ca să le rupi pojghița de mătasă/ Și-n carnea străvezie să pătrunzi.// Adolescent cu ochii puri și-adânci,/ Sfâșii amiaza și strivești șopârle./ Fagurii zilei coapte îi mănânci./ În față vântul fluturii ți-azvârle.// Flori
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
amabilității monitorilor germani de la Graz, și a exuberanței elevilor italieni... și amintirea, limpede și senină, a tânărului ofițer de aviație Martin Möbus, cu figura lui copilăroasă, dar decorat deja cu Crucea de Cavaler (Ritterkreuz) a Crucii de Fier, aducându-i ciorchini de struguri, pe care îi scotea de sub pelerina de aviator, ca pe o delicioasă surpriză... Alimentele începeau deja să fie o problemă, în Germania" (p.26). În schimb, amintirea soldaților și ofițerilor sovietici îi provoacă, după mai bine de jumătate
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
sporită merita scara de marmură, unul dintre acele capricii care puneau uneori stăpânire pe don Rodolfo, și pe care nu și le putea explica. A fost suficient de onest încât să admită că decorațiunile erau puțin nelalocul lor: toți acei ciorchini de struguri alternând cu vița de vie, închipuind volute de marmură ce ajungeau până la dușumea, aveau ceva excesiv - iar sculptorul îl atenționase! - cu atât mai mult cu cât unul dintre vrejuri era exact la înălțimea primei trepte și s-a
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
o dată! - Un Apollo... cu muzicuță! - Cum?... - Apollo cântând la muzicuță,... una de-aia, de bâlci, știi. - în rest, Apollo, Apollo, numai că avea mutra mea, cam zbanghie... și în loc de vița de vie clasică acoperind sexul,... un strugure, dom^le, un ciorchine negru cam două-trei kile, un Hamburg frumos care astupa locul unde de obicei arată bărbăția... Era un tablou splendid. Chestia cu muzicuța era o idee nostimă. Simbolul artei kitsch în plină virilitate. Nu e mai interesant decât o bestială împreunare
Servituțile iubirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8679_a_10004]